ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 2167R
ŞEDINŢA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 21.07.2011
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
PREŞEDINTE ELENA PANAITE JITIANU
JUDECĂTOR EVELINA OPRINA
JUDECĂTOR NICOLETA MĂRĂŞOIU
GREFIER ELENA PETRICĂ
Pe rol fiind soluţionarea recursului civil declarat de recurenta S.C. M.C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 09.02.2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosar nr. 2007/300/2010 în contradictoriu cu intimata-debitoare N.S.V., având ca obiect încuviinţare silită.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu nu se prezintă părţile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care,
Se învederează instanţei împrejurarea că, prin Serviciul Registratură, s-a depus de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dovada de comunicare a încheierii din 09.02.2011, precum şi faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de solicitat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată în data de 22.01.2010 a fost înaintată Judecătoriei Sector 2 Bucureşti de către Biroul Executorului Judecătoresc M.B., cererea creditoarei S.C. M.C. S.R.L pentru încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 10.087/02.11.2006 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 11.157/2006 în contradictoriu cu debitoarea N.S.V., definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea cererii în anulare
La cerere au fost anexate copie conformă cu originalul de pe titlul executoriu şi de pe cererii de executare silită.
Cererea a fost timbrată legal timbrată.
Prin încheierea pronunţată la data de 09.02.2010, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins cererea de încuviinţare a executării silite ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut din oficiu că, fiind prescrisă, datoria nu mai poate fi executată. Deşi constatarea intervenirii prescripţiei presupune în principiu o dezbatere contradictorie între părţi, în care creditorul interesat să poată invoca eventualele motive de suspendare/întrerupere a cursului prescripţiei, instanţa a reţinut că creditoarea nu s-a prevalat de nicio astfel de împrejurare.
Prin urmare, instanţa a respins cererea de încuviinţare a executării silite, demararea ei în condiţiile prescrierii creditului vătămându-l pe debitor şi punându-l, dacă i s-ar cere să invoce prescripţia pe calea contestaţiei la executare, într-o situaţie de dezavantaj faţă creditorul său, dat fiind că acesta nu i s-a opus – nici măcar formal – faptul că ar fi încercat ieşirea din pasivitate timp de peste 3 ani.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea S.C. M.C. S.R.L..
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
I. Prima instanţă nu a arătat împrejurările de fapt şi de drept la care se raportează constatarea că datoria este prescrisă, respectiv termenul de la care a început să curgă, data la care s-a împlinit termenul şi orice alte elemente de natură a fundamenta soluţia adoptată.
II. Instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Instanţa a soluţionat cererea, fără a pune în discuţia părţilor prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a da posibilitatea recurentei de a combate punctul de vedere al instanţei asupra acestei chestiuni.
A mai arătat recurenta că nu i se poate pretinde anticiparea aspectelor invocate de instanţă din oficiu şi nici arătarea cauzelor de suspendare sau întrerupere a prescripţiei anticipat, preventiv, pentru eventualitatea în care i s-ar opune un astfel de impediment la executare, care, potrivit legii, nu poate fi analizat decât în cadrul unei contestaţii la executare.
III. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, recurenta a arătat că aceasta a început să curgă de la data naşterii dreptului de a pune în executare sentinţa civilă nr. 10087/02.11.2006 a Judecătoriei Constanţa, respectiv de la data rămânerii irevocabile. Sentinţa a fost comunicată părţilor în ianuarie 2007, iar termenul de prescripţie urma a se împlini în ianuarie 2010, astfel încât cererea de executare silită formulată la data de 29.12.2009 a fost formulată înăuntrul termenului legal de 3 ani.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 373 ind. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reţine următoarele:
I. Referitor la motivul de recurs vizând nemotivarea hotărârii de către prima instanţă, tribunalul urmează a-l înlătura ca neîntemeiat.
În acest sens, se reţine că prima instanţă a arătat împrejurările la care s-a raportat în constatarea că datoria este prescrisă. Chiar dacă nu au fost arătate în concret elemente precum data de la care a început să curgă termenul de prescripţie şi nici data la care s-a împlinit termenul, tribunalul apreciază că au fost oferite elemente suficiente de natură a fundamenta soluţia adoptată.
II. În legătură cu motivul de recurs vizând imposibilitatea opunerii impedimentului la executare al prescripţiei pe calea încuviinţării executării silite, tribunalul reţine caracterul întemeiat al acestuia.
Astfel, dispoziţiile art. 3731 alin. 4 Cod procedură civilă enumeră motivele pentru care instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite. Printre aceste motive nu se regăseşte şi cel vizând prescripţia dreptului de a cere executarea silită, incident ce poate fi definit ca reprezentând acel mod de stingere a dreptului de a obţine, prin constrângere, executarea unui titlu executoriu din cauza neexercitării lui în termenul de prescripţie stabilit de lege.
Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, instanţa este obligată să verifice din oficiu dacă dreptul la executare este prescris, tribunalul apreciază că verificarea acestui aspect de către instanţa de executare este de natură să imprime cererii un caracter contencios. Şi cum formalitatea încuviinţării executării silite nu se poate rezolva decât pe calea prevăzută de art. 3731 Cod procedură civilă, procedură necontencioasă, tribunalul reţine că incidentul referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu se poate rezolva decât pe calea contestaţiei la executare, prilej cu care creditorul va putea să pună la dispoziţia instanţei toate înscrisurile necesare din care să rezulte că cererea de executare a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor imperative care reglementează termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Mai mult decât atât, înlăturarea intervenirii acestui impediment la executare presupune dovedirea neintervenirii vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripţie, or, verificarea acestor aspecte excede procedurii necontencioase a încuviinţării executării silite, prilej cu care instanţa nu efectuează decât un control formal al existenţei şi legalităţii titlului executoriu, caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, calităţii părţilor implicate în procedura execuţională, etc..
Chiar dacă efectul constatării intervenirii prescripţiei dreptului de a cere executarea silită constă în pierderea puterii executorii a titlului, tribunalul apreciază că aceste verificări nu pot fi realizate decât pe calea contestaţiei la executare, mijloc procedural prin care se asigură garanţiile unui proces echitabil pentru ambele părţi.
Aşadar, instituirea controlului judecătoresc asupra începerii executării silite nu trebuie să se transforme într-un impediment la executarea titlului, care, sub aspect strict formal, îndeplineşte toate condiţiile legale pentru a constitui fundamentul urmăririi silite.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază că cererea de executare silită este întemeiată, întrucât creditoarea are împotriva debitoarei titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 10.087/02.11.2006 pronunţată de Judecătoria Constanţa, irevocabilă, act care constituie titlu executoriu potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, sentinţa pronunţată în urma soluţionării cererii formulate pe calea procedurii somaţiei de plată fiind învestită cu formulă executorie.
Pe cale de consecinţă, tribunalul apreciază că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motive pentru care, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată, în sensul că, în temeiul art. 3731 Cod procedură civilă, va admite cererea de încuviinţare a executării silite şi va încuviinţa executarea silită a debitoarei în temeiul titlului executoriu, inclusiv cheltuielile de executare pe raza Sectorului 2 Bucureşti.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul apreciază că soluţia ce urmează a fi pronunţată face de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs, motiv pentru care nu se va mai pronunţa aspra acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta creditoare S.C. M.C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 09.02.2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosar nr. 2007/300/2010 în contradictoriu cu intimata-debitoare N.S.V..
Modifică în tot încheierea recurată în sensul că:
Admite cererea.
Încuviinţează executarea silită a debitoarei pe raza Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, în conformitate cu prevederile titlului executoriu, plus cheltuieli de executare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.07.2011.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Elena Panaite Jitianu Evelina Oprina Nicoleta Mărăşoiu
GREFIER,
Elena Petrică
Red. EO/Dact. EO/2 ex.
JUD. S2/Jud. Serena Militaru
