La data de 24.08.2005 reclamantul M.A.N. a chemat în judecata pe pârâtul B.D.M., solicitând Judecatoriei Constanta ca prin hotarârea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 109.876.844 lei ROL, reprezentând 105.676.844 lei ROL diferenta actualizata în ajutoare materiale acordate si plati compensatorii cu ocazia trecerii în rezerva si 4.200.000 lei ROL cheltuieli de judecata.
Institutia publica reclamanta a aratat ca în baza sentintei civile nr. 653 din 21.06.2002, pronuntata de Tribunalul Constanta, pârâtul a intrat în posesia sumei de 109.876.844 lei ROL, conform ordinului de plata nr. 741/7.08.2002.
Aceasta sentinta a fost casata prin decizia 822/09.09.2002 pronuntata de catre Curtea de Apel Constanta , fapt care impune restituirea acestei sume.
Conform art. 311 al.1 Cod pr. civila, hotarârea casata nu are nicio putere, iar prin desfiintarea titlului executoriu, rezulta ca pârâtul trebuie sa restituie suma primita.
Prin decizia civila nr. 822/9.09.2002 s-a trimis cauza spre competenta solutionare Tribunalului Bucuresti care, prin sentinta civila nr. 248 din 18.11. 2002 pronuntata în dosarul 634 LM/2002, a respins contestatia formulata de pârât; hotarârea a ramas definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 233 din 11.02.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Astfel, prin casarea hotarârii care a constituit titlu executoriu, patrimoniul pârâtului s-a marit pe seama micsorarii patrimoniului reclamantului cu suma mentionata, neexistând un temei juridic care sa-l îndreptateasca pe pârât sa ramâna în posesia sumei.
În drept, au fost invocate disp. art. 311 si art. 3791 Cod pr. civila, art. 992 si 1092 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 10012/14.11.2005 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul nr. 8233/2005, a fost admisa actiunea reclamantului, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 109.876.844 lei ROL.
Prin decizia civila nr. 974 din 4.09.2006 a Curtii de Apel Constanta – sectia civila – pronuntata în dosarul nr. 1479/2006, s-a constatat ca prezenta cauza are natura juridica a unui litigiu de munca. Pe cale de consecinta, sentinta judecatoriei Constanta a fost casata, cu retinerea cauzei la Tribunal, unde a fost înregistrata sub nr. 1961/118/2006.
La termenul din 22.12.2006, instanta a ridicat din oficiu exceptia de lucru judecat, prin raportare la solutia pronuntata în dosarul civil nr. 634 LM/2002 al Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 2793 din 22.12.2006 Tribunalul Constanta a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si a respins actiunea formulata de reclamantul Ministerul Apararii Nationale, în contradictoriu cu pârâtul B.D., pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunta o astfel de solutie, Tribunalul a avut în vedere urmatoarele :
Potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti, facuta de ele si în contra lor în aceeasi calitate.
In speta, prin sentinta civila nr. 248/18.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – sectia a VIII-a civila conflicte de si litigii de munca – în dosarul nr. 634 LM/2002 a fost solutionata, în sensul respingerii ca nefondata, cererea de întoarcere a executarii formulata de M.A.N., în contradictoriu cu B.M., pentru suma reprezentând plati compensatorii si ajutoare primite la trecerea în rezerva.
Solutia de respingere a întoarcerii executarii a ramas irevocabila conform deciziei civile nr. 233/11.02.2003 a Curtii de Apel Bucuresti – sectia conflicte de munca si litigii de munca – pronuntata în dosarul nr. 226/2003, care a constatat nul recursul declarat de recurentul B.M.
În prezenta cauza, M.A.N. formuleaza o noua cerere de întoarcere a executarii, fondata de disp.art. 311 si art. 3791 Cod pr. civila, motivând actiunea pe casarea hotarârii care a constituit titlul executoriu.
Astfel fiind, reclamantul, care nu a contestat solutia pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a –VIII-a în dosarul nr. 634 LM/2002 fata de cererea sa de întoarcere a executarii silite, promoveaza la 4.08.2005, o noua cerere la Judecatoria Constanta, încalcând autoritatea de lucru judecat.
Apreciindu-se ca în cauza este întrunita conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza, instanta a retinut ca exceptia autoritatii de lucru opereaza si a respins actiunea pe acest considerent.
M.A.N. a declarat recurs la data de 5.04.2007 împotriva sentintei civile nr. 2793/22.12.2006 a Tribunalului Constanta pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta urmatoarele :
1) Tribunalul Constanta nu este competent sa solutioneze în fond actiunea întrucât prin decizia civila nr. 927/4.09.2006 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 1479/2006 s-a stabilit ca aceasta cauza are natura juridica a unui litigiu de munca, iar în conformitate cu disp.art. 244 al.2 din Codul muncii cererile referitoare la judecata conflictelor de munca se adreseaza instantei competente în a carei circumscriptie reclamantul îsi are sediul.
2) Hotarârea este criticabila si pe fondul cauzei întrucât sentinta civila nr. 635 din 21.06.2002 a Tribunalului Constanta, în baza careia intimatul pârât a intrat în posesia sumei aflata în litigiu, a fost casata prin decizia civila nr. 822/C din 9.02.2002 a Curtii de Apel Constanta în dosarul nr. 919/C/2002, motivata de faptul ca a fost data de o instanta necompetenta.
Pretentiile intimatului pârât cu privire la suma în litigiu au fost respinse prin sentinta civila 248 din 18.11.2002 a Tribunalului Bucuresti, irevocabila prin decizia civila nr. 233 din 11.02.2003 a Curtii de Apel Bucuresti.
Prin urmare, nu mai exista temei juridic care sa-l îndreptateasca pe intimatul pârât sa ramâna în posesia acestei sume.
Instanta de fond în mod gresit a invocat din oficiu si a admis exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la cererea de întoarcere a executarii desi era investita cu o actiune în pretentii.
Recursul este fondat si va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivul 1 de recurs ce vizeaza exceptia de necompetenta materiala de solutionare în fond a cauzei.
Astfel, prin decizia civila nr. 927/4.09.2006 a Tribunalului Constanta irevocabila, s-a stabilit ca aceasta cauza are natura juridica a unui litigiu de munca.
Drept urmare, cauza a fost retinuta spre solutionare în complet specializat de litigii de munca.
Art. 284 (2) din codul muncii dispune „Cererile referitoare la cauzele prevazute la al.(1) se adreseaza instantei competente în a carei circumscriptie reclamantul îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul”.
Reclamantul în prezenta cauza este M.A.N. cu sediul în Bucuresti, str. I.
Art. 158 Cod pr. civila dispune: „Când în fata instantei de judecata se pune în discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta” iar art. 159 Cod pr. civila ca „necompetenta este de ordine publica când pricina este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot înlatura”.
Exceptia de necompetenta „ratione materiae”, interesând repartitia atributiilor între diferite instante ale organizarii judecatoresti, ierarhia care le uneste fiind de ordine publica, partile nu o pot modifica prin conventie si nu o pot dobândi nici prin judecata.
Pe cale de consecinta si având în vedere faptul ca prin art. 284 (1) codul muncii s-a statuat în mod expres ca „judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform codului de procedura civila „se impune admiterea recursului în baza art. 312 Cod pr. civila, casarea sentintei civile atacate si trimiterea cauzei spre competenta solutionare în fond Tribunalului Municipiului Bucuresti, sectia conflicte de munca.
