Nu are relevanţă juridică dacă ţigările cu timbru fals sau nemarcate au fost cumpărate pe bază de factură.
Contravenţia prevăzută de art. 13 lit. a din O.G. nr. 23/1995 subzistă prin simplul fapt de a comercializa produsele prevăzute la art. 1 din Ordonanţă, fără a fi marcate.
întrucât nu se poate agrava situaţia părţii în propria cale de atac, pretinsa contravenţie nu poate fi considerată infracţiune.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.033/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 1.781/17.02.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 8.867/1997, s-a admis plângerea formulată de S.C. “P.-2000” – S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenţie seria B, nr. 0073509/19.06.1997, întocmit de Garda Financiară Bucureşti, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 13 lit. a din O.G. nr. 23/1995, modificată, constând în aceea că au comercializat ţigări “Kent” şi “Marlboro”, nemarcate.
în motivarea hotărârii se arată că, întrucât la controlul cu lampa fluorescentă s-a constatat că unele timbre erau false, Garda Financiară avea obligaţia, conform art. 17 lit. g din Legea nr. 30/1991, să sesizeze organele de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 din O.G. nr. 23/1995, şi cum fapta constituie infracţiune şi nu contravenţie, judecătoria a anulat procesul verbal de contravenţie, exonerând petenta de plata amenzii, dispunând restituirea bunurilor confiscate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Garda Financiară, la data de 17.04.1998, criticând hotărârea judecătoriei, pe motiv că instanţa s-a substituit parchetului, depăşindu-şi atribuţiile în considerarea unei anumite fapte drept infracţiune şi că nu a avut în vedere că S.C. “P.” -S.R.L. a vândut ţigări cu vizibile deteriorări ale ambalajului, prin care s-au introdus timbrele, situaţie în care agentul economic era obligat să retragă din comerţ acele ţigări.
Din analiza actelor de la dosar, a motivelor de recurs şi a motivării sentinţei civile, tribunalul constată că recursul este fondat şi, în baza art. 304 pt. 7, 8 şi 9 Cod proc. civ., îl va admite, va casa sentinţa civilă nr. 1.781/17.02.1998, şi, în baza art. 312 alin. 3 Cod proc. civ., va reţine cauza spre soluţionare. Pe fond, va respinge plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie seria B, nr. 0073509/19.06.1997, întocmit de Garda Financiară, pe care îl va menţine în totalitate, pentru următoarele motive:
Prin motivarea Judecătoriei sectorului 3 nu s-a făcut altceva decât să se agraveze situaţia petentei S.C. “P-2000″ – S.R.L., în propria cale de atac, şi anume în situaţia în care Garda Financiară dădea curs celor menţionate în hotărâre de a sesiza organele de urmărire penală, pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 12” din O.G. nr. 23/1995, republicată. Or, acest lucru nu este posibil. Judecătoria a fost sesizată cu o plângere la o contravenţie şi trebuia să se pronunţe dacă fapta prevăzută de art. 13 lit. a din O.G. nr. 23/1995 subzistă sau nu.
Din acest punct de vedere contravenţia există şi ea a fost săvârşită prin comercializarea de ţigări cu timbru necorespunzător, fapt ce se putea observa şi cu ochiul liber, întrucât ambalajul ţigărilor era tăiat şi deteriorat şi s-a făcut acest lucru numai spre a se introduce timbre ce nu erau în evidenţa Ministerului Finanţelor.
Nu interesează faptul dacă acele ţigări au fost cumpărate cu acte, deoarece, în situaţia de faţă agentul comercial le putea returna, din moment ce a observat deteriorări ale ambalajului. în nici un caz nu putea să le comercializeze. Or, tocmai comercializarea acestor ţigări nemarcate sau cu timbru necorespunzător este sancţionată de dispoziţiile art. 13 lit. a din O.G. nr. 23/1995, modificată.
