Neglijenta în serviciu.
Distinctie.
(decizia penala nr.1969/R/28 oct.2004 – C.A.B.- S I Pen)
Fapta inculpatului, vicepresedinte al unei societati bancare, constând în
întocmirea referatului pentru aprobarea unui credit, în lipsa documentelor
suficiente si necesare conform normelor bancare si trecând peste obiectiunile
Comitetului de Credite si Risc referitoare la lipsa garantiilor reale si a
documentelor financiar-contabile si sustinerea acestui referat în sedinta
Comitetului de Directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, întruneste elementele constitutive ale
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, întruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246
Cod penal, rap.la art.248/1 Cod penal si art.258 Cod penal, iar nu cele ale
infractiunii de neglijenta în serviciu prev.de art.249 Cod penal.
Inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, îndeplinindu-si cu
stiinta în mod defectuos atributiile de serviciu si prevazând ca prin aprobarea
creditului în absenta unor garantii reale se poate cauza prin nerambursare o
tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat care, chiar daca nu a fost
urmarit de inculpat, acesta a acceptat posibilitatea producerii lui.
Prin sentinta penala nr.291 din 31.01.2003 pronuntata de Judecatoria
sector 4 Bucuresti in dosarul 12397/2001 in baza art.334 Cod procedura
penala s-a schimbat încadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei, din
infractiunea prev. de art.248 – 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de art.249
al.1 Cod penal.
In baza art.249 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B V la 6 luni
închisoare pentru neglijenta in serviciu.
In baza art.1 din Legea 137/1998 s-a constatat gratiata pedeapsa
aplicata.
I-au fost puse o in vedere inculpatului prevederile art.10 din Legea
137/1997.
S-a dedus preventia de la 17.11.2000 la 09.01.2001.
S-a respins actiunea civila alaturata procesului penal de partea civila
Banca Nationala a Religiilor SA -banca in faliment , prin lichidator SC
Reconversie si Valorificare active SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in
cursul lunii martie 1997 , SC I Il SRL, prin reprezentatul R I a solicitat B.I.R.
un credit pentru suma de 1.000.000 USD destinat rambursarii capitalului
social SC B SRL subscris si varsat integral de firma franceza Pargest SA
(51% din parti sociale ale SC B SRL apartinând firmei Pt SA , iar 49% SC B
T SA)capital depus la Banca Societe Generale.
Nefiind întrunite cerintele Regulamentului valutar al B.N.R din 1994
pentru aceasta forma de solicitate, cererea a fost respinsa , dupa cum a fost
respinsa si cererea prin care s-a solicitat creditul in lei, ce urma a fi garantat
cu un depozit in valuta, ce constituia chiar capitalul social depozitat la Societe
Generale, nefiind permisa nici creditarea in legatura cu capitalul social al
unei societati comerciale.
In 1993, SC B T SA a constituit cu firma P SA societatea mixta B SRL
al carei capital social de 1.000.000 USD a fost depus la Banca Societe
Generale Bucuresti in proportie de 51% – partea franceza si 49% partea
româna, achitat in întregime de catre P SA , care a avansat si cota firmei
române.
Ulterior , la 29.04.1997, administratorii P SA au dispus cesionarea
partilor sociale pe care le detineau la SC B SA firmei române SC I Il SRL.
De asemenea , P SA a încheiat o “promisiune unilaterala de vânzare”
cu SC I Il SRFL in care se preciza ca trebuie sa aduca aport: investitii
efectuate sub forma de studii, proiecte, lucrari si amenajari pentru
reconstruirea si modernizarea Complexului B si Cina , precum si a imobilului
IPIU si a pretins 2.500.000 USD cin care 1.000.000 USD in 15 zile dupa
semnarea acestei promisiuni.
Pentru a obtine creditul in formele cerute de legislatia româna, a fost
schimbat obiectul acestuia in raport de cele convenite cu partenerul extern,
SC I Il SA prin R I, solicitând împrumutul conform cererii din 15.05.1997
pentru plata unui avans de 40% (1 milion dolari) din valoarea contractului
încheiat cu P SA si având ca obiect livrarea , integrarea si instalarea de
echipamente Hardware si echipamente electronice.
Creditul urma sa fie garantat prin cesionarea in favoarea BRI a
creantelor pe care SC I Il SA le avea de încasat prin derularea a doua
contracte de export, unul in valoare de 1.600.000 marci germane si unul in
valoare de 820.000 USD.
Potrivit regulamentului BIR, aprobarea sau neaprobarea debitului urma
sa fie dispusa de Comitetul Director al BIR in baza unui referat cu rol
consultativ întocmit de Comitetul de Credite si Risc, in urma analizei si
verificarii cererii si documentelor anexate.
In speta cererea înregistrata la 15.05.1997 a fost repartizata spre
analiza de catre inculpatul B V – la acea data vicepresedintele BIR, martorei
O C – director al Directiei de credite, care la rândul sau a repartizat-o
martorei P A – Sef serviciu Credite, acestea doua refuzând întocmirea
referatului cu aviz consultativ favorabil considerând dosarul incomplet.
In aceasta situatie, inculpatul B V a luat spre analiza personala cererea
de credit si apreciind ca operatiunea este rentabila si profitabila bancii, a
întocmi o ciorna a unui referat de avizare consultativa a aprobarii creditului,
proiect pe care l-a adus in discutia Comitetului de Credite si Risc, membrii
acestuia semnând si asumându-si astfel referatul cu diferite obiectii si
mentiuni, inculpatul avizând prin semnatura, propunerea acestui referat spre
aprobare in Comitetul de directie.
In referat se propunea acordare creditului de 1.000.000 lei USD
solicitat de SC I Il SRL pentru avans la contractul de vânzare – cumparare
nr.705061/1997 încheiat cu firma P SA , reprezentând livrarea, integrarea,
instalarea echipamentelor hardware si alte echipamente electronice , in
urmatoarele conditii: perioada de rambursare a creditului – 60 zile , dobânda
– 18,5% pre an; comision de gestiune – 2% , garantii – cesionarea
contractelor de export încheiate de cu firmele R AEC si I SA precum si
cesionarea în favoarea BIR a primei transe de 3.000.000 USD din creditul ce
urma sa fie acordat SC I Il SA de catre M SA.
Comitetul de Directie, in urma analizei referatului, ca urmare a
dezbaterilor si sustinerilor creditului de catre inculpat, a aprobat prin hotarâre
la data de 20.05.1997, împrumutul solicitat conditionat de refacerea
documentatiei , cu referinte exclusiv la credit, fara conexiuni privind o
participare la capitalul social al SC BI si conditionat de cesionarea încasarilor
la export in favoarea BIR anterior creditului.
Dupa obtinerea aprobarii, referatului a fost refacut conform
observatiilor Comitetului de Directie, iar contractul a fost încheiat prin filiala
Bucuresti Nord a BIR la data de 20.05.1997, in urma comunicarii telefonice a
inculpatului privind aprobarea, catre directului filialei G N, fiind virata suma de
1.000.000 USD la data de 21.05.1997., dupa încheierea contractelor de
export ale împrumutantului cu firmele straine, ce constituiau garantii.
Ulterior , desi scadenta a avut loc la 21.07.1997, împrumutul nu a fost
restituit si nici dobânzile facându-se apoi eforturi sustinute din partea BIR in
vederea recuperarii sumelor creditate, in final, la 24.12.1997(dupa revocarea
între timp a inculpatului din functii) reusindu-se transferul depozitului de
1.096.924,22 USD de la Societe Generale la BIR iar la 4.06.1998 a fost
executat un depozit colateral ( cu o valoare ajunsa la 1.114.054 USD prin
acumularea de dobânzi) ramânând o datorie de 126.882 dolari SUA constând
in dobânzi si penalitati.
In acest sens s-a observat ca faptul întocmirii personal, de catre
inculpatul B Va ciornei referatului, însusit ulterior de catre Comitetul de
Credite si Risc prin semnaturile membrilor, nu constituie in sine o ilegalitate,
cum lasa sa se înteleaga rechizitoriul,pentru ca o ciorna nu are nici o valoare
juridica, putând fi întocmita de oricine. Ceea ce produce efecte este
“referatul# – ca act juridic cu valoare de aviz consultativ, iar “ciorna” a devenit
“referat”doar dupa semnarea de catre membrii Comisiei de Credite si Risc,
care si-au însusit continutul si pozitia consemnata fata de continut. Astfel,
“ciorna” nu are relevanta decât ca mijloc probator cu privire la pozitia
inculpatului fata de împrumut si la participarea activa in aceasta faza.
S-a retinut din declaratiile inculpatului, martorilor si existenta “ciornei”,
ca desi pus in garda de refuzul initial al martorelor O C si P A, a analizat
structura cererii de împrumut si a , a semnat referatul spre a fi propus spre
avizare si a sustinut avizul favorabil, cât si aprobarea creditului.
Or, aceasta pozitie a inculpatului s-a nascut din demersurile sale
efectuate in conditiile in care nu au fost respectate in totalitate normele BIR
privind verificarea bonitatii si solvabilitatii clientului si evaluarea riscului, in
sensul ca nu s-a solicitat pentru verificare acte din care sa rezulte situatia
economico – financiara a solicitantului si care puteau aduce elemente noi in
privinta solvabilitatii clientului si evaluarii riscului si nu a solicitat documente
din care sa rezulte derularea efectiva a contractelor de export aduse ca
garantii – cu consecinta constatarii ulterioare ca in fapt aceste exporturi nu s-
au derulat.
In concluzie s-a retinut ca inculpatul si-a îndeplinit in mod defectuos
atributiile de serviciu.
Prima instanta a retinut ca activitatile inculpatului au constituit parti si
elemente in traseul acordarii creditului, iar faptul ca deciziile au apartinut
organului colectiv nu înlatura raspunderea inculpatului pentru activitatile sale
defectuoase ci dimpotriva alaturi de inculpat ar putea raspunde si celelalte
persoane ale caror acte au condus la abordarea eronata sau defectuoasa a
creditului, in masura in care s-ar face vinovate de neglijente sau abuzuri prin
încalcari ale normelor de creditare.
Cu privire la urmarea cauzata prin fapta inculpatului, instanta a
constatat ca s-a cauzat o tulburare înse4mnata adusa bunului mers al filialei
Bucuresti Nord a BIR in sensul ca a fost afectata activitatea acesteia si ca au
fost necesare eforturi deosebite pentru recuperarea partiala a creantelor.
S-a mai retinut ca urmarea periculoasa rezultata nu o constituie
prejudicierea bancii cu suma de 1.000.000 USD – creditul acordat – de vreme
ce, chiar cu întârziere, aceasta suma a fost recuperata(inclusiv, partial,
dobânzile si comisionul de gestiune); in consecinta nu exista din punct de
vedere penal, o pagubire in sensul rechizitoriului, neexistând pierderi ci doar
câstiguri efective mai reduse decât cele specificate in contract, reprezentând
de fapt echivalentul unor dobânzi mai mici.
Instanta de fond a avut in vedere , in contra sustinerilor inculpatului , ca
existenta riscului bancar, nu exclude raspunderea penala, atunci când
evaluarea riscului se face defectuos prin culpa persoanei care s-a ocupat de
acordarea creditului,cu încalcarea normele de lucru ale bancii, cauzând astfel
un prejudiciu sau o tulburare însemnata a activitatii. Ca urmare existenta
unor credite nerambursate sau rambursate cu întârziere nu echivaleaza
automat cu raspunderea penala, însa atunci când prejudiciul este rezultatul
unor actiuni sau inactiuni ce se înscriu in elementul material al unor
infractiuni, apare si raspunderea penale.
Cu privire la vinovatie s-a retinut ca nu se poate vorbi de intentie directa
si nici despre neglijenta sa se aprecieze daca in speta s-a actionat cu intentie
directa sau cu modalitatea mai grava a culpei , culpa cu prevedere.
Intentia indirecta nu este de conceput fara un scop ori mobil principal
al actiunii faptuitorului , urmarit de acesta, altul decât cel al carui producere
eventuala prevazuta si acceptata este incriminata.
In speta, probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil ori
scop urmarit de inculpat si nici ca acesta in ideea atingerii unui scop propus,
ar fi acceptat producerea urmarii periculoase, astfel ca intentia indirecta este
exclusa.
Astfel s-a considerat ca fapta inculpatului care din culpa cu prevedere a
participat la elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a
avizat spre înaintare Comitetului de Directie, unde l-a sustinut, votând spre
aprobare, fara a solicita si aviza documentele necesare pentru verificarea
bonitatii si solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii si de
a semna personal dispozitia de virare a sumei , cu consecinta tulburarii
însemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord BIR pâna la recuperarea partiala
prin executarea unui depozit bancar a debitelor, constituie infractiunea de
neglijenta in serviciu prevazuta de art.249 al.1 Cod penal, sens in care , in
baza art.334 Cod procedura penala instanta a procedat la schimbarea
încadrarii juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de art.72
Cod penal având in vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia,
concluziile referatului de evaluare psiho – sociala, de faptul ca arestul
preventiv a putut deja realiza in parte scopul reeducativ si preventiv al
pedepsei, sinceritatea inculpatului, aspectul ca împrumutul s-a savârsit in
forma mai grava a culpei – culpa cu prevedere.
Pe latura civila s-a constata ca partea civila BIR – banca in lichidare a
solicitat o suma de 126.882 USD constând in dobânzile si penalitatile
datorate de SC I Il SA, astfel ca ceea ce s-a invocat a constitui un prejudiciu
delictual cauzat de inculpat reprezenta dobânzile si penalitatile contractuale
ale SC I Il SA, ori prejudiciul cauzat de fapta inculpatului nu se poate
confunda cu obligatia beneficiarului creditului si creanta corelativa a bancii.
Mai concret, tinând seama de acoperirea creditului, prejudiciul cauzat
de fapta inculpatului, îl constituie nu dobânzile si penalitatile datorate între
partile contractului de credit – deoarece inculpatul nu era parte in contract –
ci îl constituie beneficiile de care banca s-ar fi putut bucura in cazul in care
creditul nu ar fi fost acordat .
In concluzie, retinându-se ca dobânzile si penalitatile ramase
neachitate, sunt obligatii contractuale ale SC I Il SA si nu datorii decurgând
din prejudiciul delictual cauzat de inculpat prin fapta sa, instanta de fond a
respins ca neîntemeiata actiunea civila.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga
Judecatoria sector 4 Bucuresti si inculpatul.
Parchetul a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresitei
încadrari juridice a faptei retinuta in sarcina inculpatului, sustinând ca nu
poate fi retinuta culpa cu prevedere, deoarece inculpatul, specialist in
domeniul bancar, nu putea accepta în mod usuratic ca exista posibilitatea
rambursarii creditului , când stia ca lipsesc garantiile reale.
Parchetul mai sustine ca o dovada a încalcarii cu stiinta a atributiilor de
serviciu este faptul ca inculpatul a întocmit singur referatul respectiv, desi
aceasta nu intra in atributiile sale si ca este neîntemeiata sustinerea
instantei de fond ca, pentru savârsirea cu intentie directa sau indirecta a
infractiunii prev. de art.248 Cod penal este nevoie ca faptuitorul sa actioneze
cu un mobil sau scop special, deoarece art.248 Cod penal nu prevede
aceasta cerinta.
Inculpatul a criticat sentinta , pentru gresita sa condamnare si a
solicitat achitarea , având in vedere ca lipseste probatiunea pentru
infractiunea retinuta si ca in cauza nu exista prejudiciu. A mai aratat ca
instanta a motivat retinerea acestei infractiuni prin aceea ca, in calitatea pe
care o avea in cadrul BIR, si-a îndeplinit in mod defectuos atributiile de
serviciu si in mod usuratic nu a acceptat nerambursarea creditului, când de
fapt in mod constient si responsabil a acceptat posibilitatea nerambursarii ,
aceasta fiind o trasatura a activitatii bancare.
Prin decizia penal nr.1831/A/2003 s-au respins ca nefondate apelurile
declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 4 Bucuresti si
inculpatul B V împotriva sentintei penale nr.291/2003. A fost obligat
inculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizia tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod corect instanta de fond a schimbat încadrarea juridica a faptei
din infractiunea prev.de art.248 – 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de
art.249 al.1 Cod penal, cu motivarea ca inculpatul din culpa a participat la
elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a avizat spre
înaintare in Comitetul de Directie unde l-a sustinut, votând pentru aprobare
fara a solicita si analiza documentele necesare pentru verificarea bonitatii si
solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor garantii, cu consecinta
tulburarii însemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord a BIR pâna la
recuperarea prejudiciului.
Instanta de fond a retinut , ca situatie de fapt împrejurarea ca la
15.07.1997 SC I Il a solicitat acordarea unui credit pe termen scurt de
1.000.000 USD ce urma sa fie garantat cu doua contracte de export, in
valoare de 1.600.000 marci germane si 820.000 USD.
Inculpatul, in calitate de vicepresedinte al BIR a repartizat dosarul
Directiei de Credite, care a dat aviz negativ, împrejurare fata de care,
personal a întocmit un referat pe care l-a înaintat Comitetului de Directie,
unde l-a prezentat, l-a sustinut, afirmând ca este vorba de o afacere rentabila.
Desi nu pot fi retinute apararile facute de inculpat conform carora , s-a
implicat personal in redactarea acelui referat, întrucât era o afacere rentabila
pentru banca, nu i se poate imputa acestuia ca a redactat personal acel
referat, având in vedere ca potrivit functiei pe care o avea putea întocmi un
astfel de act, dar in momentul in care si-a asumat redactarea acestuia act, ar
fi trebuit sa respecte toate exigentele impuse de Normele BIR.
Chiar daca inculpatul ar fi trecut pe lista garantiilor si creditul colateral
de la Societe Generale, asa cum se sustine, tot nu poate fi înlaturata ipoteza
încalcarii îndatoririlor de serviciu pentru ca ar fi trebuit verificata existenta
reala a celorlalte doua garantii.
De asemenea nu poate fi retinuta apararea inculpatului conform careia
încheierea acestui contract ar fi fost benefica pentru banca pentru ca i-a adus
un beneficiu si nu se poate vorbi de o tulburare însemnata a bunului mers la
acesteia.
Conform Notei întocmite în sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 “creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SA la data
de 20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale
bancii si cu încalcarea flagranta a conditiilor de garantare , plata si urmarire a
destinatiei creditului, asa cum a hotarât Comitetul de Credite si Risc, hotarâre
însusita de Comitetul Director. Ulterior , împrumutul in cauza a devenit restant
iar in prezent se fac eforturi deosebite pentru recuperarea acestuia”(fila 109
d.u.p).
Mai mult, acordarea unor astfel de credite de valoare mare, insuficient
garantate au dus în final la falimentarea BIR.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata de Parchet conform careia
inculpatul ar fi actionat cu intentie si ca atare ar fi trebuit sa se retina
infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata., întrucât conform art.19
Cod penal fapta este savârsita cu intentie atunci când infractorul prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savârsirea acelei fapte sau
atunci când desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
In cazul art.248 si 249 Cod penal rezultatul faptei, urmare imediata
consta tocmai in cauzarea unei tulburari însemnate a bunului mers al unui
organ sau al unei institutii de stat din cele la care se refera art.145 Cod penal
sau o paguba a patrimoniului acesteia.
In lipsa producerii acestui rezultat, încalcarea îndatoririlor de serviciu
de catre un functionar public nu reprezinta infractiune, ci cel mult abatere.
Pentru a retine intentia inculpatului ar trebui sa demonstram ca acesta
a urmarit prin încalcarea îndatoririlor de serviciu producerea rezultatului –
cauzarea unei tulburari însemnate sau ca “desi nu a urmarit, a acceptat
producerea lui”, or, in calitate de vicepresedinte al BIR nu putea sa
urmareasca sau sa accepte o astfel de finalitate pentru ca ea ar fi amenintat
chiar functia pe care o detinea.
Tribunalul a considerat ca inculpatul a fost de buna credinta, ca într-
adevar a vazut afacerea încheiata a pe una profitabila bancii si ca din dorinta
de a o încheia foarte repede a trecut peste exigentele impuse in acordarea
unui credit, având convingerea ca trateaza cu o firma serioasa, credibila..
Plecând de la acest rationament , tribunalul a considerat ca nu se
poate retine ca forma de vinovatie nici macar culpa cu prevedere, asa cum a
argumentat instanta de fond, pentru ca in acest caz inculpatul ar fi prevazut
rezultatul faptei sale, dar nu l-ar fi acceptat, socotind fara temei ca el nu se va
produce, astfel ca in cauza nu poate fi retinuta decât culpa simpla, in sensul
ca inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l
prevada.
In opinia separata existenta in cauza se motiveaza necesitatea admiterii
recursului Parchetului astfel:
Fapta inculpatului B V constând in întocmirea referatului pentru
aprobarea unui credit de 1.000.000 USD, in lipsa documentelor suficiente si
necesare conform normelor bancare, trecând peste obiectiunile sefilor
Departamentului si Serviciului credite si sustinerea acestui referat in sedinta
comitetului de directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prev.de art.248 rap.la 248/1
Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie sub
forma intentiei directe rezultata din aceea ca in mod vadit a actionat cu
“stiinta” îndeplinind in mod defectuos activitatile de serviciu. Cunoscând
normele bancare inculpatul a facilitat obtinerea unui credit însemnat fara a
exista garantiile necesare si suficiente.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit, nu face ca urmarea
imediata respectiv producerea unei tulburari însemnate a activitatii bancii si a
unei pagube sa nu existe.
Aceasta s-a produs si rezulta din Nota întocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR din 28.11.1997 , declaratiile martorilor GN,
P A si O C.
In plus , situatia de fapt descrisa anterior se probeaza si cu referatul
întocmit la 19.05.1997 de catre inculpat, contract de împrumut, hotarâri din
data 20.05.1997 si din data de 16.09.1997 ale Comitetului Director al BIR,
nota din 28.11.1997.
Este greu de crezut ca fapta a fost savârsita de inculpat din culpa ,
atâta timp cât in conformitate cu procesul verbal al sedintei comitetului
director din 20.05.1997 si declaratiile martorilor mentionati, in pofida
opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul BIR inculpatul
a “insistat” in depasirea “obiectiilor” si acordarea creditului.
In consecinta raspunderea penala a inculpatului ar fi trebuit angajata in
baza art.248 rap.la art.248/1 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lânga
Tribunalul Bucuresti si inculpatul B V.
In recursul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bucuresti se critica
solutia instantelor sub aspectul gresitei retineri a formei de vinovatie ,
cerându-se schimbarea încadrarii juridice si retinerea unei vinovatii in forma
intentiei si in consecinta condamnarea inculpatului conform art.248 Cod
penal si art.248/1 Cod penal.
In recursul inculpatului se critica hotarârea pe motive de nelegalitate.
Se precizeaza ca instanta nu s-a pronunta cu privire la unele probe
administrate si a unor cereri esentiale, de natura sa garanteze dreptul la
aparare în sensul ca acuzarea s-a bazat pe acte ce lipsesc de la dosarul
cauzei, iar judecatorii nu au depus eforturi pentru administrarea probelor.
De asemenea se arata ca a fost ignorat de instante raportul de
expertiza contabila ale carui concluzii erau in sensul ca acordarea si
garantarea creditului s-a facut in conformitate cu regulamentul in vigoare.
Se critica hotarârile in ceea ce priveste gresita condamnare a
inculpatului având in vedere ca probele administrate au condus la concluzia
ca faptele acestuia nu au reprezentat altceva decât exercitarea atributiilor de
serviciu in functia detinuta.
Prezenta elementului subiectiv în savârsirea faptei care constituie
elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma
ceruta de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.
Pentru existenta infractiunii nu este suficienta savârsirea unei fapte
care prezinta pericol social, chiar daca se stabileste ca aceasta este
imputabila unei anumite persoane. Infractiunea nu poate fi redusa la latura sa
obiectiva, astfel încât trebuie sa se verifice posibilitatea reala subiectiva a
faptuitorului in momentul si conditiile savârsirii faptei de a anticipa rezultatul si
atitudinea acestuia fata de rezultatul socialmente periculos.
Proba reprezentarii rezultatului se face analizându-se modul cum a
actionat ca si împrejurarile in care a actionat inculpatul , tinând seama de
experienta sa profesionala.
Sub acest aspect critica formulata de Parchet este fondata elementul
subiectiv al faptei fiind intentia, astfel cum rezulta circumstantele reale de
savârsire a faptei.
Serviciul Credite a refuzat semnarea referatului de aprobare motivând
lipsa garantiilor reale si a documentelor financiar contabile, iar numita O C,
sef al Directiei Credite, a învederat lipsa unui contract ferm între SC I Il SRL
si P SA, lipsa garantiilor reale, a documentelor financiar contabile si a propus
ca cesionarea încasarilor in favoarea BIR sa fie efectuata înainte de
acordarea creditului, prin contract de cesiune si prin notificare prin
judecatoresc.
Cunoscând aceste opozitii, inculpatul a ales intentionat sa nu le aiba in
vedere si a decis sa întocmeasca singur referatul pentru acordarea creditului,
iar in cadrul Comitetului de Directie din data de 20.05.1997, i-a îndemnat pe
membrii acestuia sa nu ia in considerare opozitiile, convingându-i ca
afacerea este profitabila prin prezentarea unor date ce nu au corespondent in
document.
Imediat dupa aprobarea creditului, inculpatul i-a telefonat martorului G
N, directorului filialei Bucuresti Nord a BIR si i-a cerut sa ia masurile necesare
pentru încheierea contractului de împrumut, fapt ce s-a si realizat înainte de
primirea comunicarii oficiale din partea conducerii BIR.
De altfel, asa cum rezulta din rechizitoriu, numitul R I administrator si
director general al SC I Il SRL a fost cercetat într-un dosar separat, pentru
comiterea infractiunii de înselaciune, întrucât a solicitat si obtinut de la BIR
creditul de 1.000.000 USD, folosind acte falsificate.
Concluzia evidenta este ca inculpatul a urmarit sa determine acordarea
acestui credit, cu stiinta ca nu respecta atributiile deserviciu obligatorii, a
prevazut ca prin aprobarea creditului in absenta unor garantii reale se poate
cauza prin nerambursare o tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat
pe care , daca nu l-a urmarit, l-a acceptat.
Argumentele instantelor in sustinerea tezei culpei , cu consecinta
schimbarii încadrarii juridice , sunt nefondate.
Instanta de fond a apreciat ca intentia indirecta este exclusa întrucât
probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil sau scop urmarit
de inculpat.
Rationamentul este gresit întrucât latura subiectiva a infractiunii prev.de
art.246 – 248 Cod penal nu include vreun motiv sau scop special, intentia
rezultând din probele administrate in cauza, nefiind necesar ca organele
judiciare sa stabileasca existenta unui mobil.
Considerentele instantei de apel sunt contradictorii si nesustinute de
probatoriu – s-a apreciat ca inculpatul a fost de buna credinta întrucât a
vazut in afacerea încheiata un profit pentru banca, având convingerea ca
trateaza cu o firma serioasa si credibila însa nu s-a aratat din ce mijloace de
proba rezulta aceasta “convingere”.
Nici sustinerea instantei ca inculpatul, in calitate de vicepresedinte al
BIR, nu putea sa urmareasca sau sa accepte cauzarea unei tulburari
însemnate a activitatii unitatii pentru ca “ar fi fost amenintata chiar functia pe
care o detinea” nu este corecta, întrucât, daca am accepta ca argumentul
este de necontestat, s-ar ajunge la concluzia inadmisibila ca un functionar nu
este capabil sa savârseasca un abuz in serviciu întrucât i s-ar periclita functia
detinuta.
De altfel opinia separata exprimata la luarea deciziei este legala si
temeinica, considerându-se ca inculpatul in mod vadit si cu stiinta a actionat,
iar faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, respectiv producerea unei tulburari însemnate activitatii bancii si a
pagubei sa nu existe, fapt ce rezulta din Nota întocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR la 29.11.1997.
Se apreciaza ca este greu de crezut ca fapta a fost savârsita de
inculpat cu intentie atât timp cât in conformitate cu procesul verbal al sedintei
Comitetului Director din 20.05.1997 (fila 181) si declaratiile martorilor, in
pofida opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul bancii,
inculpatul a insistat la acordarea creditului.
In ceea ce priveste încadrarea juridica a faptei de acordare a unui credit
cu încalcarea normelor bancare Curtea retine ca cererea de schimbare a
încadrarii juridice in art.248 Cod penal raportat la art.248/1 Cod penal nu
poate fi admisa.
Potrivit art.145 Cod penal prin termenul public se întelege tot ceea ce
priveste autoritatile publice, institutiile publice , institutiile sau alte persoane
juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care,
potrivit legii sunt de interes public.
In raport de aceste prevederi, Banca Internationala a Religiilor, nu face
parte din categoria persoanelor juridice de interes public.
Prin activitatea inculpatului, astfel cum am aratat anterior s-a adus o
vatamare intereselor legitime ale actionarilor acestei. Acordarea de credite cu
încalcarea normelor de creditare, de catre in director al Bancii Internationale
a Religiilor constituie infractiunea de abuz in serviciu prev.de art.246 raportat
la art.248/1 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal rap.la art.248 Cod
penal.
Daca am accepta teza contrara, respectiv faptul ca bancile sunt unitati
dintre cele descrise de art.145 Cod penal, ar însemna sa se aplice legea prin
analogie, pe criteriul pericolului faptei, ceea ce constituie o încalcare grava a
principiului legalitatii.
Probele au aratat ca având cunostinta de normele bancare inculpatul a
facilitat obtinerea unui credit fara a exista garantiile necesare.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, producerea tulburarii însemnare a activitatii bancii si a unei pagube
sa nu existe.
Conform notei întocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SRL la
20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale bancii si
cu încalcarea flagranta a conditiile de garantare, plata si urmarire a destinatiei
creditului. Prejudiciul cauzat bancii trebuia apreciat la data la care creditul a
devenit restant, acoperirea acestuia fiind datorata asa cum precizeaza BIR
“eforturilor deosebite pentru recuperarea sa” (f 109 d.u.p.).
Tulburarea însemnata a activitatii bancii decurge din afectarea esentiala
a relatiilor de serviciu produsa atât prin cuantumul prejudiciului , cât si prin
erodarea încrederii în credibilitatea bancii .
Constatând ca in cauza exista intentia de savârsire a faptei si
producerea unei tulburari însemnate bunului mers la bancii Curtea, admitând
recursul Parchetului de pe lânga tribunalul Bucuresti, va casa hotarârile, in
baza art.334 Cod procedura penala va schimba încadrarea juridica data
faptei din art.248 – 248/1 Cod penal în art.246 Cod penal rap.la art.248/1 cu
aplicarea art.258 Cod penal.
2
