Lipsirea locului muncii de prezenţa acestuia nu este imputabilă celorlalţi angajaţi, care au fost prezenţi la serviciu conform evidenţelor muncii întocmite la locul de muncă, şi nici nu poate atrage prin sine însăşi sancţionarea lucrătorilor prin lipsirea de salariu ca urmare a introducerii lor automat în concediu fără plată, fără vreo notificare prealabilă.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., sent. nr. 1452/F din 27 iunie 2011)
Prin cererea înregistrată mai sus şi ulterior precizată, reclamanta PSD a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologic Bucureştisă-i achite salariul aferent lunii iulie 2010.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa reţine următoarele:
Intre reclamantă şi pârâtul Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie s-au desfăşurat raporturi de muncă, în temeiul contractului individual de muncă nr.1792/01.06.1999 până la data de 01.09.2010, când reclamanta a încetat raporturile de muncă cu pârâtul urmare a pensionării anticipate. Activitatea prestată de reclamantă este aceea de asistent medical la Policlinica Sângeorz Băi.
Prin acţiunea promovată se reclamă neîndeplinirea de către angajator a obligaţiei de plată a salariului aferent lunii iulie 2010, atât anterior, cât şi ulterior executarea sarcinii salarizării fiind îndeplinită.
In luna iulie 2010, reclamanta a fost prezentă la locul său de muncă, aspect confirmat de înscrisurile întocmite la locul de muncă, foile colective de prezenţă ce poartă ştampila Policlinicii Sângeorz-Băi şi semnătura asistentului şef al acestei instituţii medicale şi condica de prezenţă la serviciu semnată de toţi angajaţii inclusiv reclamanta. Activitatea prestată este probată suplimentar de caietul procedurilor de tratament efectuate în luna iulie 2010. Avizul şi semnătura medicului coordonator al Policlinicii lipsesc de pe aceste înscrisuri.
Evidenţele muncii comunicate de angajator privesc activitatea desfăşurată în celelalte luni ale anului 2010 decât luna iulie, în timpul căreia se plasează raporturile litigioase, interval temporal cu privire la care s-a depus doar statul de plată încheiat în zero pentru toţi angajaţii, cu excepţia numitei NA.
Apărările pârâtului în justificarea neavizării documentelor întocmite la locul de muncă referitoare la prezenţa la locul de muncă a reclamantei şi pe cale de consecinţă a neacordării salariul aferent muncii prestate de reclamantă în luna iulie 2010 se referă la introducerea întregului personal în concediu fără plată determinat de nefinanţarea activităţii Policlinicii Balneare Sângeorz Băi de către CJAS Bistriţa-Năsăud, pentru lipsa medicilor coordonatori ai activităţii desfăşurate la Policlinica Sângeorz Băi.
Maniera în care a procedat angajatorul este nelegală, fiindu-i imputabilă exclusiv organizarea defectuoasă a activităţii la Policlinica Balneară Sîngeorz Băi la care în timpul lunii iulie 2010 nu a funcţionat niciun medic coordonator. Lipsirea locului muncii de prezenţa acestuia nu este imputabilă celorlalţi angajaţi, care au fost prezenţi la serviciu conform evidenţelor muncii întocmite la locul de muncă, şi nici nu poate atrage prin sine însăşi sancţionarea lucrătorilor prin lipsirea de salariu ca urmare a introducerii lor automat în concediu fără plată, fără vreo notificare prealabilă.
Pe de o parte, Codul muncii reglementează acordarea concediului fără plată în beneficiul angajaţilor, instituind dreptul acestora la concediu, pentru rezolvarea unor situaţii personale, ipoteză ce presupune conduita manifestă a angajatului, respectiv adresarea de către acesta a unei cereri în acest sens. În cazul dat o asemenea ipoteză este exclusă întrucât reclamanta s-a prezentat la muncă şi nu a solicitat nicidecum angajatorului acordarea vreunui tip de concediu. Măsura luată de angajator, în lipsa oricărei informări în legătură cu momentul aplicării ori durata acesteia, de a impune angajaţilor săi concediul fără plată nu îşi găseşte justificare nici în dispoziţiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional valabil pentru aii 2007-2010 şi nici în cuprinsul Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010 care condiţionează acordarea altor tipuri de concedii decât cele cu plată de prealabila notificare a angajaţilor, în legătură cu momentul aplicării măsurii şi durata acesteia, şi de acordul acestora ori a sindicatului reprezentativ. În cauza pendinte reclamanta nu numai că nu şi-a manifestat voinţa în sensul încuviinţării măsurii luate da angajator, dar nu a fost notificată în legătură cu luarea şi aplicarea acesteia, nici anterior datei de 1.07.2010 şi nici ulterior pe parcursul lunii iulie, considerent pentru care s-a prezentat la locul de muncă şi a prestat activităţi specifice.
Concediile determinate de situaţii obiective (de exemplu întreruperea temporară a activităţii angajatorului) au contingenţă cu timpul de lucru şi nu cu timpul de odihnă, astfel încât în lipsa stipulării vreunei clauze convenită de părţi referitoare la intervenirea şi durata lor fie în contractul individual de muncă, fie în contractul colectiv de muncă la nivel de angajator ori la nivel superior, sau în lipsa vreunei prevederi exprese stabilită unilateral de către angajator prin regulament intern, nu este în atributul angajatorului să impună angajaţilor la latitudinea exclusivă concediul fără plată, fără a-i anunţa în legătura cu luarea acestei măsuri ori cu durata acesteia, ci să ia alt tip de măsuri , dintre cele permise de legislaţia muncii.
Pe de altă parte, angajatorul, care desfăşoară activitatea de furnizare a serviciilor medicale potrivit legii balneare şi care asigură salarizarea angajaţilor săi de la Policlinica Balneară Sîngeorz Băi în totalitate din decontările cu Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului Bistriţa-Năsăud, a încheiat cu aceasta contractul nr. 17/2010 de furnizare a serviciilor medicale în asistenţa medicală de specialitate de recuperare-reabilitare a sănătăţii pentru perioada 1 mai – 31 decembrie 2010 (art. 4), pentru o sumă totală de 623.029 lei, defalcată potrivit art. 11 alin.2, suma aferentă lunii iulie 2010 fiind de 30.000 lei.
Aşadar fonduri de salarizare pentru luna iulie 2010 au fost prevăzute.
Împrejurarea învederată la solicitarea instanţei de Casa de Asigurări de Sănătate că ulterior datei de 1 iulie 2010 a fost notificată de către pârâtă în legătură cu eliminarea împuternicirii acordată medicilor coordonatori de a semna contracte pentru furnizarea de servicii medicale aferente Policlinicii Balneare Sîngerz Băi şi răspunsul dat de avertizate a pârâtei că în cazul în care Policlinica Balneară nu este în măsură să-şi reia activitatea contractul bilateral se va rezilia de drept începând cu data de 1.08.2010, în lipsa medicilor care asigurau partea medicală a derulării contractului nemaiputându-se deconta consultaţiile medicale, nu este de natură a justifica impunerea concediului fără plată începând cu data de 1.07.2010 tuturor angajaţilor. Nu are nici o relevanţă sub acest aspect încheierea ulterioară, la 16.09.2010, 11.10.2010, respectiv 9.12.2010 a actelor adiţionale la contractul nr. 17/2010, de către acelaşi medic coordonator, în al căror cuprins se menţionează că în luna iulie c-v prestatiilor medicale s-a diminuat la 0 lei.
Contextul caracterizat de deficienţe în organizarea activităţii la nivelul angajatorului, care în luna iulie 2010, deşi avea sume prevăzute pentru salarizare, nu a luat măsurile necesare funcţionării în unitate a unui medic care să asigure partea medicală a derulării contractului cu finanţatorul serviciilor medicale, ci doar a restului personalului, nu justifică impunerea concediului fără plată pentru acesta pe o durată la latitudinea angajatorului începând cu data de 1.07.2010, fără vreo notificare prealabilă şi în lipsa vreunor cereri, a acordului exprimat individual sau urmare a negocierilor purtate cu sindicatul reprezentativ, a unei clauze permisive în acest sens instituită de vreun regulament intern ori contract colectiv de muncă.
Situaţiile în care activitatea angajatorului este obiectiv împietată nu poate antrena, prin ea însăşi, impunerea concediului fără plată pentru angajaţi, ce are contingenţă cu timpul de odihnă, ci o atare situaţie impune luarea altor măsuri, în conexiune directă cu timpul de lucru .
Nesubzistând nici un argument care să-l exonereze pe pârâtul angajator de obligaţia sa asumată prin contractul individual de muncă încheiat cu reclamanta de plată a salariului pentru munca prestată , reglementată de art.159 Codul muncii, şi având în vedere dispoziţiile art.40 din acelaşi cod ce obligă pe angajator să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă, pretenţia dedusă judecăţii de recompensare a muncii prestate va fi admisă, în lipsa exhibării oricărei dovezi justificative în impunerea concediului fără plată în luna iulie 2010.
