Legea nr. 263/2010 – art. 149 alin. (1) alin. (2)
Legea nr. 19/2000 – art. 88
Dacă asiguratul s-a adresat Casei Judeţene de Pensii cu o cerere după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, decizia de soluţionare a acesteia trebuie contestată cu urmarea obligatorie a procedurii administrative prealabile, chiar dacă în decizie se menţionează, în mod eronat, că s-a emis în baza Legii nr. 19/2000 şi modalitatea de contestare este indicată ca fiind cea reglementată de acest act normativ, întrucât „nemo censetur ignorarem legem”.
Decizia de pensionare poate fi contestată doar cu privire la aspectele care au determinat emiterea ei, fără a fi admisibilă punerea în discuţie a unor aspecte referitoare la valorificarea unor stagii de cotizare cu privire la care o decizie de pensionare anterioară a rămas definitivă.
Curtea de Apel Timişoara,
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,
Decizia civilă nr. 2187 din 20 octombrie 2011, dr. C.P.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin, sub nr.1171/115/21.04.2011, reclamanta T.E. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr.1-2400370/04.03.2011 şi obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de cu luarea în considerare a adeverinţei şi anexei la aceasta, având nr.3599/02.09.2008 şi fiind emisă de SC ICSITPML SA Craiova, precum şi la plata eventualelor diferenţe, începând cu data de 02.09.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii sale reclamanta a învederat instanţei că pârâta a emis decizia nr.1-2400370/04.03.2011, prin care i s-a stabilit punctajul în vederea stabilirii valorii pensiei, într-un dosar prin transfer şi cu rectificarea stagiului de cotizare, cuantumului şi punctajului, fără a lua în considerare perioada 18.07.1983-26.12.1997, în care a fost salariata la SC ICSITPML SA Craiova, având funcţia de principal şi beneficiind, în afara drepturilor salariale trecute în carnetul de muncă, şi de adaosuri (diferenţe de manoperă), aşa cum rezultă din Adeverinţa nr.3599/02.09.2008. Reclamanta a mai arătat că deşi unitatea angajatoare a virat CAS şi a fost reţinută şi contribuţia pentru pensia suplimentară, la calculul pensiei nu s-au avut în vedere aceste sume, fiind stabilit un punctaj eronat.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr.19/2000, modificată.
Prin sentinţa civilă nr. 653 din 6 iunie 2011, a fost respinsă acţiunea, tribunalul reţinând că reclamanta a formulat-o fără a respecta procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 149 alin. (1) şi (2) coroborate cu cele ale art. 171 şi art. 174 din Legea nr. 263/2010.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii.
A susţinut că decizia contestată s-a emis în baza Legii nr. 19/2000 şi în aceasta se menţionează care este calea de atac, iar reclamanta s-a conformat acestei îndrumări.
Recurenta a formulat critici cu privire la fondul cauzei, arătând că în mod nelegal a fost respinsă de către pârâtă cererea de valorificare a adeverinţei 3599/2008, întrucât a fost achitată contribuţia de asigurări sociale pentru veniturile atestate de către această adeverinţă şi s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Pârâta intimată a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul a fost apreciat ca nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat transferul dosarului de pensie, prin cererea din 15.02.2011, conform susţinerii pârâtei necontestată de către reclamantă.
Prin urmare, decizia contestată s-a emis când Legea nr. 263/2010 era în vigoare şi procedura prealabilă, prevăzută de art.149 alin.2 din acest act normativ, este obligatorie.
Faptul că în decizie se menţionează că s-a emis în baza Legii nr. 19/2000 şi modalitatea de contestare este indicată ca fiind cea reglementată de acest act normativ nu constituie motiv de nulitate, iar reclamanta nu se poate prevala de necunoaşterea Legii nr. 263/2010, astfel încât Curtea a conchis că în mod corect s-a admis excepţia de către instanţa de fond.
Totodată, Curtea a apreciat că menţinerea sentinţei se impune şi pentru alte considerente. Astfel a reţinut că reclamanta a contestat decizia pentru că nu s-ar fi valorificat adeverinţa nr.3599/2.09.2008, care nu a stat la baza emiterii deciziei atacate şi care, conform recunoaşterii reclamantei, se afla la dosarul iniţial de pensie, drepturile iniţiale de fiind stabilite cu începere de la data de 17.07.2010.
Nevalorificarea acestei adeverinţe putea fi contestată odată cu emiterea deciziei iniţiale, care a rămas definitivă, însă, conform art. 88 din Legea nr. 19/2000, sub imperiul căreia a fost emisă.
Reclamanta putea contesta decizia doar cu privire la aspectele care au determinat emiterea ei ca urmare a transferului şi nu mai putea pune în discuţie nevalorificarea unor stagii de cotizare cu privire la care decizia a rămas definitivă.
În cauză, nu sunt incidente dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, reclamanta nefiind pensionată anterior Legii nr. 19/2000, act normativ abrogat la data emiterii deciziei.
Prin urmare, Curtea a constatat că recursul este nefondat şi, în baza art.312 alin. (1) Cod procedură civilă, acesta a fost respins.
