Noţiunea definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 vizează orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, în condiţiile în care aceste activităţi au produs efecte juridice.
Declaraţiile publice de natură politică făcute de prim-ministru (declaraţii ce vizează politica socială a statului), care au precedat apariţia proiectului de lege şi apoi a Legii 119/2010, nu produc efecte juridice prin ele însele. Materializarea intenţiilor clamate în acest discurs s-a realizat prin apariţia unui act normativ, acesta fiind cel care produce efecte.
Răspunderea pentru declaraţiile politice şi pentru oportunitatea modificării sistemului de pensii din ţară este una exclusiv politică şi nu poate intra în sfera atribuţiilor unei instanţe judecătoreşti.
Modul de recalculare, în concret, a pensiei reclamantului, respectiv obligaţiile stabilite în sarcina beneficiarului prin metodologia de recalculare şi conţinutul pensiei rezultat în urma recalculării nu pot face obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, ci numai al uneia în realizarea dreptului, acţiune prin care se contestă cuantumul pensiei recalculate, în faţa jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3380 din 17 decembrie 2011
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. 814/07/2011, reclamantul T.G. a chemat în judecată Guvernul României prin E.B., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul ca în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 să-i furnizeze informațiile de interes public referitoare la conceptul și modul de gândire al prim-ministrului cu privire la recalcularea pensiilor militare și motivele pentru care pensia sa a fost considerată „ilegală și nesimțită” și să fie obligat pârâtul la despăgubiri bănești în sumă de 50.000 lei.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că a adresat o petiție Secretariatului General al Guvernului în data de 5.12.2010 și nu a primit răspuns în scris în termenul legal.
Fiind nedreptățit, aducându-i-se grave prejudicii morale și materiale datorită inconsecvenței și incoerenței de care a dat dovadă guvernul pe perioada recalculării pensiilor militare, reclamantul a considerat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 544/2001 și ale art. 22 alin. (1) din Constituția României.
Prin întâmpinare Guvernul României a invocat următoarele excepții: excepția necompetenței materiale a instanței raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond respingerea acțiunii întrucât nu s-a înregistrat un refuz nejustificat de a soluționa petiția întrucât cererea a fost direcționată către instituțiile care aveau atribuții legale în a o soluționa.
Pârâtul a mai arătat că nu a încălcat niciun drept recunoscut de lege reclamantului, fapt pentru care a solicitat respingerea cererii.
Prin sentința nr. 2149/CA/2011 tribunalul a respins excepția de necompetență materială a tribunalului și a respins acțiunea introdusă de reclamantul T.G. împotriva pârâtului Guvernul României prin E.B.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 și ținând seama de obiectul și temeiul juridic invocat de reclamant, tribunalul este competent să soluționeze prezenta pricină, situație în care a apreciat ca neîntemeiată excepția de necompetență materială ridicată de pârât.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că informațiile solicitate de reclamant nu se încadrează strict în categoria informațiilor de interes public la care se referă Legea nr. 544/2001, în condițiile în care Legea nr. 119/2010 care reglementează situația pensiilor militare este un act public, a fost adoptat prin asumarea răspunderii guvernului, în urma expunerii de motive ce a determinat întocmirea acestei legi.
A cere Guvernului să explice de ce a propus adoptarea acestei legi, în condițiile în care toate dezbaterile pe tema adoptării actului normativ au fost publice, excede prevederilor Legii nr. 544/2001.
De altfel, reclamantul dacă se consideră prejudiciat prin aplicarea prevederilor acestui act normativ are deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, și nicidecum cea prevăzută de Legea nr. 544/2001 ce reglementează accesul liber al cetățenilor la informații de interes public.
Pe de altă parte, pârâtul nu a refuzat nejustificat să răspundă solicitării reclamantului, ci a direcționat cererea acestuia către instituțiile abilitate să aplice dispozițiile Legii nr. 119/2010.
împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamantul T.G. solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
în expunerea motivelor s-a arătat că judecarea acțiunii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 22 pct. 5 din Legea nr. 544/2001 privind judecarea în regim de urgență.
Instanța de fond a interpretat greșit obiectul cererii reclamantului întrucât acesta nu a solicitat Guvernului explicații cu privire la motivele pentru care a propus adoptarea Legii nr. 119/2010. El a solicitat să-i fie comunicat motivul care a condus, contrar prevederilor legale în vigoare la acea dată, la recalcularea unui drept câștigat legal, în ce constă ilegalitatea lui, dacă există. A apreciat că cererea sa se încadrează în categoria informațiilor de interes public, nefiind exceptată de prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, astfel că pârâtul avea obligația să-i răspundă fără a pasa responsabilitatea în altă parte. Susține că obligația subzistă chiar dacă proiectul de lege a fost în dezbatere publică întrucât reclamantul dorea informații suplimentare legate de motivația adoptării măsurii de recalculare a pensiilor.
Susține că a depus la dosarul cauzei toate probele din care rezultă că Guvernul a încălcat dispozițiile art. 6 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, refuzând să-i dea un răspuns direct la întrebarea sa, însă instanța de fond nu le-a analizat în niciun mod.
Critică sentința instanței de fond și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra cererii sale de acordare de daune materiale pentru toate situațiile penibile, umilitoare, stresante, de panică și disperare, nejustificate pricinuite prin adoptarea conceptului de recalculare a pensiilor coroborat cu faptul că i s-a refuzat dreptul la informare, iar aplicarea în concret a Legii nr. 119/2010 a condus la diminuarea cuantumului pensiei sale cu peste 60%.
Pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 3041C.proc.civ., Curtea constată că acesta este neîntemeiat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 22 pct. 5 din Legea nr. 544/2001 privind judecarea în regim de urgență, Curtea reține că pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 24.01.2011 și a primit primul termen, prin repartizare aleatorie computerizată, la data de 23.03.2011. Citația a fost emisă la 25.01.2011 și a fost afișată la locuința reclamantului la data de 28.01.2011, însă acesta nu s-a considerat vătămat în vreun fel, dovadă că nu a formulat cerere de preschimbare a termenului în condițiile art. 153 alin. (3) C.proc.civ.
Pe de altă parte, deși întâmpinarea a fost comunicată la dosar la data de 11.03.2011, cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 1141alin. (2) C.proc.civ., la primul termen de judecată reclamantul a cerut un nou termen în vederea studierii întâmpinării, deși avea obligația, potrivit art. 129 C.proc.civ., să ia la cunoștință de conținutul actelor depuse la dosar înainte de acest termen.
La data de 20.04.2011, termen acordat pentru studiul actelor, reclamantul a solicitat din nou amânarea cauzei, iar la termenul următor, 18.05.2011, a depus o precizare de acțiune, cu doar o zi înainte de termen, contrar art. 132 C.proc.civ., determinând astfel judecătorul fondului să procedeze la o nouă amânare a cauzei în vederea comunicării acestei precizări către partea adversă.
Față de cele arătate mai sus, rezultă în mod neîndoielnic că nesoluționarea cu celeritate a cauzei s-a datorat conduitei procesuale a reclamantului, astfel că nu se poate reține în sarcina instanței de fond încălcarea dispozițiilor art. 22 pct. 5 din Legea nr. 544/2001.
în ce privește obiectul concret al cererii reclamantului, acesta a fost corect stabilit de către instanța de fond prin interpretarea conținutului memoriului adresat de reclamant raportat la specificul informațiilor reglementate de Legea nr. 544/2001.
Trecând peste modul de structurare a cererii, nemulțumirea reclamantului vizează două aspecte:
1. introducerea conceptului de recalculare a tuturor pensiilor și numirea celor cu cuantum superior sumei de 3.000 lei ca fiind „nesimțite”;
2. modul de recalculare, în concret, a pensiei reclamantului, respectiv obligațiile stabilite în sarcina beneficiarului prin metodologia de recalculare și conținutul pensiei rezultat în urma recalculării.
Cel dintâi aspect vizează, așa cum susține reclamantul, afirmații făcute de prim-ministru la un moment anterior apariției legii privind recalcularea pensiilor. însă declarațiile publice de natură politică făcute de prim-ministru (declarații ce vizează politica socială a statului), care au precedat apariția proiectului de lege și apoi a Legii nr. 119/2010, nu produc efecte juridice prin ele însele. Materializarea intențiilor clamate în acest discurs s-a realizat prin apariția unui act normativ, acesta fiind cel care produce efecte.
Legea nr. 544/2001 nu poate constitui un suport procedural pentru informații suplimentare legate de declarațiile politice. Noțiunea definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 vizează orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, în condițiile în care aceste activități au produs efecte juridice. Or, așa cum s-a arătat mai sus, discursul politic nu produce efecte juridice.
Răspunderea pentru declarațiile politice și pentru oportunitatea modificării sistemului de pensii din țară este una exclusiv politică și nu poate intra în sfera atribuțiilor unei instanțe judecătorești.
Relativ la nemulțumirea recurentului legată de faptul că prim-ministrul nu i-a răspuns personal la cererea sa, Curtea reține că, potrivit art. 3 din Legea nr. 544/2001 raportat la art. 3 alin. (1) pct. 13 din H.G. nr. 405/2007, competența de soluționare a cererii îi revine – ope legis – Secretariatului General al Guvernului. Prim-ministrul, personal, respectiv în calitate de reprezentant al Guvernului, nu are în competența sa activitatea legată de răspunsul la petiții și cereri privind informațiile de interes public.
Pe de altă parte, față de modul de formulare a cererii, aceasta a fost calificată ca o petiție ce conține nemulțumiri legate de modul de recalculare a pensiei sale militare, astfel că a fost direcționată către autoritățile competente, în primă fază către MApN (față de împrejurarea că se făcea referire la o militară), iar apoi, după ce recurentul a precizat în mod expres că pensia sa militară a fost acordată de către Ministerul Administrației și Internelor, către această din urmă instituție. Recurentul a fost înștiințat de fiecare dată, potrivit art. 61din O.G. nr. 27/2002, aplicându-se în mod direct și art. 10 din Legea nr. 544/2001.
Ca atare, raportat la modul de redactare a cererii și la conținutul acesteia, în mod corect a reținut instanța de fond că informațiile solicitate de reclamant nu se încadrează strict în categoria informațiilor de interes public la care se referă Legea nr. 544/2001 și, ca atare, implicit, nu se poate reține că pârâtul ar fi încălcat dispozițiile art. 6 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.
Relativ la cel de al doilea aspect – modul de recalculare, în concret, a pensiei reclamantului, respectiv obligațiile stabilite în sarcina beneficiarului prin metodologia de recalculare și conținutul pensiei rezultat în urma recalculării – trebuie reținut că acesta nu poate face obiectul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001, ci numai al uneia în realizarea dreptului, acțiune prin care se contestă cuantumul pensiei recalculate, în fața jurisdicției asigurărilor sociale.
în ceea ce privește daunele materiale solicitate, acestea nu au fost acordate în mod justificat de către instanța de fond, fiind respinse în mod implicit, întrucât nu s-a dovedit nici o conduită culpabilă, în condițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, care să genereze un prejudiciu material.
în măsura în care acest pretins prejudiciu privește modalitatea de recalculare a pensiei, prin aplicarea în concret a Legii nr. 119/2010 și a legislației secundare emise în aplicarea sa, acest aspect, ce are caracter subsecvent acțiunii în anulare dedusă jurisdicției asigurărilor sociale, se impune a fi dezbătut în fața acestei instanțe.
Față de aceste considerente s-a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul reclamantului s-a dovedit a fi nefundat, fiind respins potrivit art. 312 C.proc.civ.
