Prin decizia penală nr. 373/R din 9 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva deciziei penale nr. 96 din 20 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Brăila privind pe inculpatul M.I.
S-a casat sentinţa penală nr. 476 din 13 noiembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Făurei şi decizia penală nr. 96 din 20 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Brăila.
In rejudecare a fost condamnat inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. şi ped. de disp. art. 178 alin. 1, cu aplicarea disp. art. 74 şi 76 Cod penal la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal. A fost obligat inculpatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că ambele instanţe au făcut o aplicare greşită a legii prin denaturarea probelor administrate.
S-a reţinut că în condiţiile în care inculpatul a circulat la data de 12 februarie 2000, ora 18,30 cu viteza de 40 km/h, după ieşirea din comuna Surdila Găiseanca, pe timp de ceaţă, iar victima i-a apărut în mod imprevizibil pe axul şoselei, nu a mai avut timpul material pentru a evita accidentarea acesteia, în cauză fiind incidente prevederile art. 47 Cod penal, întrucât accidentarea victimei este consecinţa unor împrejurări nefavorabile, inculpatul fiind achitat în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod proc.pen. şi art. 47 Cod penal.
Or, o condiţie a intervenţiei cazului fortuit, este aceea ca împrejurarea care a determinat producerea rezultatului să nu fi putut fi prevăzută.
Prin dispoziţia art. 47 Cod penal legiuitorul a avut în vedere imprevizibilitatea obiectivă, în sensul că, în situaţia dată, nici o persoană, oricât de diligentă ar fi, nu putea să prevadă intervenţia împrejurării care a determinat producerea rezultatului.
Dacă intervenţia energiei străine care a produs rezultatul nu a putut fi prevăzută datorită unor cauze subiective dar orice persoană ar fi putut
prevedea intervenţia acesteia imprevizibilitatea – este proprie făptuitorului, deci subiectivă, şi ca atare, nu înlătură caracterul penal al faptei.
în cauză, s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică efectuată, că viteza de deplasare a autoturismului în momentul apariţiei pericolului de accident a fost de 43-45 km/h iar accidentul putea fi evitat de conducătorul auto dacă circula mai atent şi cu o viteză de 24/25 km/h care i-ar fi permis să oprească în limita câmpului său de vizibilitate înainte sau prin frânare şi ocolire dreapta.
Din declaraţia inculpatului dată la urmărirea penală rezultă că acesta a observat la circa 10 m un obstacol în şosea iar la 5-6 metri o persoană căzută cu o bicicletă orientată aproape perpendicular pe axul drumului, inculpatul precizând totodată că ceaţa în acea zonă era foarte deasă şi, având în vedere distanţa la care a văzut-o, nu a frânat şi nici nu a ocolit victima.
Rezultă, deci, că elementul „impreivizibil” nu se datorează unei cauze obiective ci subiective.
în condiţiile în care inculpatul adapta viteza de deplasare a autoturismului, condiţiilor meteorologice şi deci respecta prevederile art. 16 din Decretul 328/1966 şi ale art. 48 din Regulamentul de aplicare a prevederilor Decretului 328/1966, acesta putea evita accidentarea victimei.
Determinante în producerea accidentului sunt lipsa de atenţie a inculpatului în conducerea autovehiculului şi neadaptarea vitezei de deplasare condiţiile de trafic (curba deosebit de periculoasă şi trecerea la nivel cu cale ferată) şi meteorologice (noapte, ceaţă).
Timpul scurt de reacţie la apariţia obstacolului pe carosabil este de fapt timpul de reacţie pe care şi 1-a creat inculpatul prin neadaptarea vitezei la condiţiile atmosferice şi de trafic şi acesta nu poate fi considerat caz fortuit care nu ar atrage răspunderea penală a inculpatului în cazul producerii accidentului.
Faţă de toate acestea, s-a apreciat că recursul Parchetului este întemeiat, inculpatul urmând a fi condamnat pentru infracţiunea comisă.
S-a apreciat că în cauză, ţinând cont de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului (care este la primul impact cu legea penală), sunt incidente prevederile art. 74 Cod penal, pedeapsa urmând a fi coborâtă sub minim şi s-a apreciat totodată că în speţă sunt întrunite
condiţiile prev. de art. 81 şi 82 Cod penal, privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
(decizia penală nr. 373/R/09.05.200I)
