Potrivit art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice: Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale.
Rezultă, în aparenţă, că reclamanta, în calitatea reclamată de titular al licenţei de distribuţie a energiei electrice, ar fi scutită de la plata taxelor, impozitelor şi altor obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale, inclusiv a taxei instituite prin H.C.J. Constanţa nr. 223/2008.
Această împrejurare nu este însă de natură a conduce la nelegalitatea H.C.J. Constanţa nr. 223/2008, chestiune ce ţine de soluţionarea plângerii contravenţionale.
Deşi prin excepţia formulată în faţa Judecătoriei Medgidia recurenta invocă nelegalitatea întregului act administrativ unilateral, în realitate, criticile sale vizau doar art. 41alin. (5), având în vedere necuprinderea în sfera persoanelor exceptate de la plata taxei în cuprinsul H.C.J.C. nr. 223/2008, în condiţiile în care excepţiile sunt prevăzute expres şi limitativ, iar prin Legea nr. 13/2007 este exceptată de la plata acestei taxe.
Ceea ce urmăreşte recurenta prin excepţia de nelegalitate invocată este cuprinderea sa în cadrul excepţiilor de la plata acestei taxe, or, aşa cum în cazul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilă şi, în cazul excepţiei de nelegalitate prin omisiune, instanţa nu poate modifica sau completa actul administrativ.
Această împrejurare nu este însă de natură a conduce la nelegalitatea H.C.J. Constanţa nr. 223/2008, câtă vreme actul administrativ a fost adoptat de autoritatea competentă, în limitele competenţei sale, în temeiul Legii nr. 571/2003, în forma specifică şi cu respectarea procedurii de tehnică legislativă, ci o chestiune ce ţine de soluţionarea plângerii contravenţionale.
Împrejurarea însă că în cuprinsul H.C.J. Constanţa nr. 223/2008 nu sunt prevăzute toate scutirile, reducerile sau orice facilităţi de care categorii determinate de persoane fizice/juridice beneficiază în temeiul unor legi sau alte acte de nivel superior este, aşa cum s-a arătat, o chestiune de aplicare a legii, prin aplicarea criteriilor de ierarhizare a actelor normative.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2010
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 12.05.2010 de Judecătoria Medgidia în dosar nr. 1270/256/2010 a fost sesizat Tribunalul Constanța, Secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.C.J. Constanța nr. 223/2008, excepție invocată de către E.D.D. SA în contradictoriu cu organul constatator Consiliul Județean Constanța, în cadrul plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 0002062/05.02.2010.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, Secția comercială, de contencios-administrativ și fiscal, sub nr. 1270/256/2010.
S-au invocat de către reclamantă următoarele motive de nelegalitate a H.C.J. Constanța nr. 223/2008: neconcordanța dispozițiilor H.C.J. Constanța nr. 223/2008 cu dispozițiile Legii nr. 13/2007 care prevăd clar scutirea reclamantei, titular al licenței de distribuție a energiei electrice acordate în temeiul Legii nr. 13/2007, de la plata de taxe instituite de autorități publice centrale și locale, scutire recunoscută în mod expres de către intimatul Consiliul Județean Constanța în cuprinsul întâmpinării formulate de către acesta din urmă într-un alt demers judiciar.
Intimatul Consiliul Județean Constanța, în calitate de emitent al actului, nu a formulat întâmpinare față de excepția de nelegalitate invocată. în conformitate însă cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a depus la dosarul cauzei H.C.J. Constanța nr. 223/2008 privind completarea H.C.J. Constanța nr. 5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale pentru anul 2007 și documentația care stă la baza emiterii acesteia.
Prin sentința civilă nr. 901/04.08.2010, Tribunalul Constanța a respins excepția de nelegalitate a H.C.J. Constanța nr. 223/2008 ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin H.C.J. Constanța nr. 223/13.08.2008 se completează H.C.J. Constanța nr. 5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale pentru anul 2007 cu art. 41-44 care, în esență, prevăd următoarele:
– se instituie taxa de utilizare a drumurilor județene, precum și modalitatea de aplicare a acesteia, în sensul că taxa de utilizare a drumurilor județene se instituie în temeiul art. 282 C.fisc., cu modificările și completările ulterioare, este fundamentată pe necesitatea asigurării siguranței în trafic pe rețeaua de drumuri județene aflate în proprietatea Județului Constanța și este utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a Regiei Județene de Drumuri și Poduri Constanța, în calitate de administrator, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere datorate stării drumurilor județene și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului;
– taxa este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin/ utilizează autovehicule de transport marfă și persoane, pentru utilizarea rețelei de drumuri județene, grupate după capacitatea portantă;
– taxa se stabilește în funcție de masa totală maximă autorizată, pentru autovehicule destinate transportului de marfă, și în funcție de capacitatea autovehiculului, pentru autovehicule destinate transportului de persoane;
– în vederea controlului traficului, taxării și obținerii autorizațiilor zilnice se amplasează puncte permanente în 17 locații pe drumurile județene aflate în proprietatea Județului Constanța, cu posibilitatea achiziționării și a unor autorizații lunare/ anuale și a plății taxei în numerar la punctele de încasare autorizate cât și prin ordin de plată în contul Consiliului Județean Constanța;
– sustragerea de la plata taxei constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1.500 lei și 2.500 lei;
– contravaloarea taxei se face la bugetul județean, va fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a Regiei Județene de Drumuri și Poduri Constanța, în calitate de administrator al drumurilor județene, în scopul asigurării desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile județene;
– taxa de utilizare a drumurilor județene se colectează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului județean și va fi utilizată în scopul pentru care a fost instituită, iar sumele rămase neutilizate la sfârșitul anului se vor folosi în anul următor cu aceeași destinație;
– se aprobă Regulamentul de adoptare a taxei de utilizare a drumurilor județene prevăzut în anexa 1 (anexa 4e) modelul cererii tip pentru obținerea autorizației de circulație prevăzut în anexa 2 (anexa 4f), precum și modelele autorizațiilor de circulație prevăzute în anexa 3 (anexa 4g), anexele 1-3 făcând parte integrantă din H.C.J. Constanța nr. 223/2008.
în cuprinsul H.C.J. Constanța nr. 223/2008 nu este prevăzută nicio scutire, reducere sau altă facilitate la plata taxei de utilizare a drumurilor județene.
Potrivit art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, titularii de autorizații și licențe, beneficiari ai drepturilor de uz și de servitute asupra proprietății publice sau private a statului și a unităților administrativ-teritoriale, sunt scutiți de plata de taxe, impozite și alte obligații de plată, instituite de autoritățile publice centrale și locale.
Rezultă în aparență, instanța de contencios administrativ nefiind chemată a se pronunța asupra acestui aspect, că reclamanta, în calitatea reclamată de titular al licenței de distribuție a energiei electrice, ar fi scutită de la plata taxelor, impozitelor și altor obligații de plată, instituite de autoritățile publice centrale și locale, inclusiv a taxei instituite prin H.C.J. Constanța nr. 223/2008.
Această împrejurare nu este însă de natură a conduce la nelegalitatea H.C.J. Constanța nr. 223/2008, chestiune ce ține de soluționarea plângerii contravenționale.
Ceea ce invocă reclamanta este o problemă de aplicare a legii lato sensu, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale fiind cea chemată să stabilească dacă reclamanta este titulara licenței de distribuție a energiei electrice, dacă beneficiază de scutirea de la plata oricărei taxe locale, conform art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 și dacă, în ipoteza existenței acestei scutiri, poate subzista răspunderea contravențională ca urmare a neplății taxei instituite de H.C.J. Constanța nr. 223/2008.
Instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale urmează a avea în vedere dispozițiile art. 79 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
împrejurarea însă că în cuprinsul H.C.J. Constanța nr. 223/2008 nu sunt prevăzute toate scutirile, reducerile sau orice facilități de care categorii determinate de persoane fizice/ juridice beneficiază în temeiul unor legi sau alte acte de nivel superior este, așa cum s-a arătat, o chestiune de aplicare a legii, prin aplicarea criteriilor de ierarhizare a actelor normative.
împrejurarea însă că în cuprinsul H.C.J. Constanța nr. 223/2008 nu sunt prevăzute toate scutirile, reducerile sau orice facilități de care categorii determinate de persoane fizice/ juridice beneficiază în temeiul unor legi sau alte acte de nivel superior este, așa cum s-a arătat, o chestiune de aplicare a legii, prin aplicarea criteriilor de ierarhizare a actelor normative.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs recurenta reclamantă E.D.D. SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: H.C.J.C. nr. 223/2008 prevede în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate de la plata taxei: „Sunt exceptate de la plata taxei autovehiculele care aparțin instituțiilor care efectuează servicii publice de urgență, precum și ale administratorului drumurilor județene”, fără a include în mod expres în aceasta enumerare și autovehiculele utilizate de societatea noastră, titulara licenței de distribuție în zona, care prestează un serviciu de utilitate publica conform legii.
în ceea ce privește motivarea instanței în sensul ca o eventuală neconcordanță dintre actul administrativ și actele normative cu o forța juridică superioară este o „chestiune de aplicare a legii” și nu un motiv de nelegalitate, considerăm că este lipsită de temei legal, întrucât controlul judecătoresc de legalitate a actelor administrative se exercită, de regulă, pe calea contenciosului administrativ și în speță nu suntem în situația unei excepții de la această regulă.
Instanța, în loc să exercite controlul judecătoresc de legalitate cu care a fost învestită, se limitează la a indica instanței învestite cu soluționarea plângerii contravenționale dispozițiile cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv art. 79, conform căruia reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor județene nu pot contraveni Constituției României și reglementarilor din actele normative de nivel superior.
Excepția de nelegalitate reprezintă o garanție legală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor împotriva unor acte administrative care le-ar putea dauna. în speță, având în vedere necuprinderea în sfera persoanelor exceptate de la plata taxei în cuprinsul H.C.J. Constanța nr. 223/2008, în condițiile în care excepțiile sunt prevăzute expres și limitativ, iar prin lege suntem exceptați de la plata acestei taxe, instanța ar fi trebuit să constate nelegalitatea acesteia și să admită excepția invocată.
Raportat la dispozițiile legale invocate, H.C.J. Constanța nr. 223/2008. cu toate că este un act normativ emis de o autoritate administrativă publică, nu a respectat niciuna din dispozițiile legale cuprinse în art. 6 din Legea nr. 52/2003, privind procedura de elaborare a actelor normative.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și care au fost încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9, dar și potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces în curs de judecată pentru alte temeiuri decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un act ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței.
în cauză, prin H.C.J. Constanța nr. 223/13.08.2008, s-a completat H.C.J. Constanța nr. 5/2007 privind stabilirea unor tarife, taxe și taxe speciale pentru anul 2007 cu art. 41-4^4,# care prevăd instituirea taxei de utilizare a drumurilor județene, precum și modalitatea de aplicare a acesteia, în sensul că taxa de utilizare a drumurilor județene se instituie în temeiul art. 282 C.fisc., cu modificările și completările ulterioare, este fundamentată pe necesitatea asigurării siguranței în trafic pe rețeaua de drumuri județene aflate în proprietatea Județului Constanța și este utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare a Regiei Județene de Drumuri și Poduri Constanța, în calitate de administrator, în scopul prevenirii evenimentelor rutiere datorate stării drumurilor județene și evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului;
Prin art. 41alin. (5) s-au prevăzut și excepții de la plata taxei pentru autovehiculele care aparțin instituțiilor care efectuează servicii publice de urgență, precum și ale administratorului drumurilor județene.
Deși prin excepția formulată în fața Judecătoriei Medgidia, recurenta invocă nelegalitatea întregului act administrativ unilateral; în realitate criticile sale vizau doar art. 41alin. (5) având în vedere necuprinderea în sfera persoanelor exceptate de la plata taxei în cuprinsul H.C.J. Constanța nr. 223/2008, în condițiile în care excepțiile sunt prevăzute expres și limitativ, iar prin Legea nr. 13/2007 este exceptată de la plata acestei taxe.
Ceea ce urmărește recurenta prin excepția de nelegalitate invocată este cuprinderea sa în cadrul excepțiilor de la plata acestei taxe, or, așa cum în cazul excepției de neconstituționalitate Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă, și în cazul excepției de nelegalitate prin omisiune, instanța nu poate modifica sau completa actul administrativ.
Această împrejurare nu este însă de natură a conduce la nelegalitatea H.C.J. Constanța nr. 223/2008, câtă vreme actul administrativ a fost adoptat de autoritatea competentă, în limitele competenței sale, în temeiul Legii nr. 571/2003, în forma specifică și cu respectarea procedurii de tehnică legislativă, ci o chestiune ce ține de soluționare plângerii contravenționale.
Curtea apreciază legalitatea hotărârii recurate, tribunalul reținând corect că ceea ce invocă reclamanta este o problemă de aplicare a legii lato sensu, instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale fiind cea chemată să stabilească dacă reclamanta este titulara licenței de distribuție a energiei electrice, dacă beneficiază de scutirea de la plata oricărei taxe locale, conform art. 16 alin. (12) din Legea nr. 13/2007 și dacă, în ipoteza existenței acestei scutiri, poate subzista răspunderea contravențională ca urmare a neplății taxei instituite de H.C.J. Constanța nr. 223/2008.
Celelalte argumente expuse de recurentă prin cererea de recurs, vizând nerespectarea de către autoritatea deliberativă a dispozițiile legale cuprinse în art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind procedura de elaborare a actelor normative, exced limitelor învestirii instanței de fond, ele fiind invocate pentru prima dată în recurs, iar analizarea lor ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și implicit la încălcarea principiului non omisso medio, ceea ce este inadmisibil.
Concluzionând, față de considerentele arătate mai sus, Curtea reține că hotărârea Tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
