Instanta constata însa, ca în cauza termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a constata savârsirea unor contraventii si de a aplica amenzi nu este reglementat printr-un act normativ special fata de prevederea generala, fiind aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni stabilit de art.13 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Instanta constata însa, ca în cauza termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a constata savârsirea unor contraventii si de a aplica amenzi nu este reglementat printr-un act normativ special fata de prevederea generala, fiind aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni stabilit de art.13 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Este adevarat ca, avându-se în vedere dispozitiile alin.4 ale aceluiasi articol, prin legi speciale, pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.
Este adevarat ca, avându-se în vedere dispozitiile alin.4 ale aceluiasi articol, prin legi speciale, pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.
Dar în speta, nu are aplicabilitate dispozitiile din Codul de procedura fiscala, care stabileste termenul de prescriptie special, aplicabil pentru obligatiile fiscale, în conformitate cu art.91 alin.1 si 2 si, potrivit caruia dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala.
Dar în speta, nu are aplicabilitate dispozitiile din Codul de procedura fiscala, care stabileste termenul de prescriptie special, aplicabil pentru obligatiile fiscale, în conformitate cu art.91 alin.1 si 2 si, potrivit caruia dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala.
Instanta apreciaza însa ca, din descrierea faptei sanctionate prin procesul verbal de contraventie, rezulta în mod indubitabil ca ne aflam în prezenta unei contraventii continue, astfel cum este ea definita de art.13 alin.2 din OG nr.2/2001,,….contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza în timp”.
Instanta apreciaza însa ca, din descrierea faptei sanctionate prin procesul verbal de contraventie, rezulta în mod indubitabil ca ne aflam în prezenta unei contraventii continue, astfel cum este ea definita de art.13 alin.2 din OG nr.2/2001,,….contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza în timp”.
Constata instanta, cum de altfel s-a mentionat si prin întâmpinare, caracterul continuu al faptei de a nu face înregistrarile în evidenta contabila si de a nu depune declaratiile solicitate, motiv pentru care termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a aplica amenda nu începe sa curga decât de la momentul la care aceasta a fost în final depusa, iar în acest caz este aplicabil art.13 alin.2 din OG nr.2/2001 potrivit caruia, în cazul contraventiilor continue, termenul de prescriptie curge de la data constatarii faptei.
Constata instanta, cum de altfel s-a mentionat si prin întâmpinare, caracterul continuu al faptei de a nu face înregistrarile în evidenta contabila si de a nu depune declaratiile solicitate, motiv pentru care termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a aplica amenda nu începe sa curga decât de la momentul la care aceasta a fost în final depusa, iar în acest caz este aplicabil art.13 alin.2 din OG nr.2/2001 potrivit caruia, în cazul contraventiilor continue, termenul de prescriptie curge de la data constatarii faptei.
Mai constata instanta ca încalcarea legislatiei fiscale si a obligatiilor ce-i reveneau societatii petente s-a prelungit în timp, în conditiile în care nici pâna la momentul celui de al doilea control, obligatiile legale nu au fost îndeplinite de catre societatea petenta.
Mai constata instanta ca încalcarea legislatiei fiscale si a obligatiilor ce-i reveneau societatii petente s-a prelungit în timp, în conditiile în care nici pâna la momentul celui de al doilea control, obligatiile legale nu au fost îndeplinite de catre societatea petenta.
Cu plângerea înregistrata sub nr. pe rolul Judecatoriei Caracal, petenta S.C. F. M. S.R.L. Caracal, prin reprezentantul legal, în termen legal a solicitat instantei, în contradictoriu cu intimata DGFP OLT – AFP CARACAL, anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria A/2009, nr.00990481 încheiat la data de 12.07.2011, fiind nelegal si netemeinic.
În motivarea plângerii contraventionale în fapt, arata petenta prin reprezentantul legal ca a fost sanctionata cu amenzi contraventionale în valoare totala de 13.000 lei, dupa cum urmeaza: conform Legii nr. 82/1991, R. – art.41 alin.1=1000 lei si conform OG nr.92/2003, R. – art. 219 alin.2 lit.c =12.000 lei.
Societatea petenta, prin reprezentantul legal, în fapt arata ca, prin PVCSC seria A, nr.0099048 încheiat la data de 12.07.2011 la pct.1 a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 1000 lei conform Legii nr.87/1991 rep.art.41 art.1, amenda contraventionala care s-a prescris în conformitate cu art.13 din O.G. nr.2/2001 alin.1 care prevede ca ,, aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei”.
Mai arata petenta prin reprezentantul legal ca, contraventia nu se „confirma” deoarece în conformitate cu art.13 din O.G. nr. 2/2001, „contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza un timp”, iar în cazul de fata presupusa fapta contraventionala de la punctul 1 s-a produs în urma cu 5 ani si nu s-a repetat în perioada iulie 2006 – iulie 2011.
Arata petenta prin reprezentantul legal ca organul constatator nu a precizat în procesul verbal de contraventie împrejurarile în care a fost savârsita fapta si nu a evaluat un eventual prejudiciu determinat de savârsirea faptei contraventionale conform art.16 din OG nr. 2/2001.
Precizeaza petenta prin reprezentantul legal ca, prin procesul verbal seria A, nr.0099048/12.07.2011 a fost sanctionata si cu suma de 12.000 lei conform art.219 alin.1 lit.c din OG nr. 92/2003,R., pentru neducerea la îndeplinire a masurilor dispuse prin RIF nr.630/23.03.2011, acesta fiind anexa la PVCSC seria A, nr.0099048 încheiat la data de 12.07.2011.
Mentioneaza societatea petenta prin reprezentantul legal ca, în conformitate cu art.16 alin.1 din OG nr. 92/2003 procesul – verbal de constatare a contraventiei se constituie în mod obligatoriu descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost savârsita, precum si aratarea împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, iar în conformitate cu art.17 „lipsa mentiunilor privind fapta savârsita si a datei savârsite acesteia atrage nulitatea procesului verbal”.
A mai precizat petenta prin reprezentantul legal faptul ca raportul de inspectie fiscala nr.630/23.03.2011 nu constituie un capitol distinct cu privire la masuri ce urmeaza sa fie duse la îndeplinire de agentul economic verificat si nici de continutul acestuia nu reiese aceste presupuse masuri de dus la îndeplinire pentru care unitatea a fost sanctionata.
Concluzionând, solicita petenta prin reprezentantul legal anularea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor contestat, cu consecinta exonerarii societatii de la plata amenzilor contraventionale aplicate.
Alaturat plângerii contraventionale, societatea petenta a depus la dosar copia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria A, nr.0099048/12.07.2011 a carui anulare se solicita.
Instanta a pus în vedere reprezentantului intimatei Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Olt – Administratia Finantelor Publice Caracal sa se înainteze la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de contraventie seria A, nr.00990481 din 12.07.2011.
În data de 15.09.2011, dar si în data de 16.09.2011, intimata Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Olt – Administratia Finantelor Publice Caracal, prin reprezentantul legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulata de societatea petenta.
În fapt, arata intimata prin reprezentantul legal ca, prin raportul de inspectie fiscala din 23.03.2011, întocmit de organele de control, a fost data în sarcina operatorului economic (pentru remedierea deficientelor constatate în timpul controlului) obligatia de a depune corectie materiala pentru datele raportate prin declaratia 394 din perioada 01.01.2007 – 31.12.2010, obligatia de a depune declaratia 390 aferenta achizitiei intracomunitare efectuata în trimestrul IV 2007, precum si înregistrarea în evidenta contabila a facturii nr.100/4.07.2007, termen pentru îndeplinirea obligatiilor fiind data de 15.04.2011.
Mai arata intimata prin reprezentantul legal ca, dispunându-se refacerea controlului ca urmare a unei dispozitii de reverificare, cuprinse în decizia de solutionare a contestatiei, s-a procedat ulterior la efectuarea unei verificarii partiale la S.C. F. M. S.R.L., verificare partiala finalizata prin Raportul de inspectie fiscala din data de 13.07.2011.
Cu aceasta ocazie, mentioneaza intimata prin reprezentantul legal, organele de control au constatat neîndeplinirea masurilor dispuse prin RIF nr.630/23.03.2011 si au stabilit în sarcina societatii o amenda contraventionala în cuantum total de 13.000 lei (RON), ca urmare a încalcarii dispozitiilor art.41 alin.1 din Legea nr.82/1991, R. 9 (suma de 1.000 lei) si art.219 alin.1 lit.e din OG nr. 92/2003 R (suma de 12.000 lei).
Intimata prin reprezentantul legal precizeaza ca, se prevede în Codul de procedura fiscala posibilitatea pentru organul fiscal ca în cazul constatarilor efectuate cu ocazia inspectiei fiscale ce întrunesc elementele unei contraventii sa întocmeasca procesul verbal de contraventie, astfel fiind întocmit procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor a carui anulare se solicita, prin care societatea petenta a fost sanctionata pentru savârsirea urmatoarelor fapte:
– art.41 alin.1 din Legea nr. 82/1991 R – ,, (..) efectuarea de operatiuni economico-financiare, fara sa fie înregistrate în contabilitate;
– art.219 alin.1 lit.e din OG nr. 92/2003 R – ,, neducerea la îndeplinire a masurilor stabilite potrivit (…) art.105 alin.9 potrivit caruia ,,contribuabilul are obligatia sa îndeplineasca masurile prevazute în actul întocmit cu ocazia inspectiei fiscale, în termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala”.
Prin întâmpinare, intimata prin reprezentantul legal a sustinut ca termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a constata savârsirea unor contraventii si de a aplica amenzi este reglementat printr-un act normativ special fata de prevederea generala. Astfel, potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, nu este aplicabil termenul de prescriptie de 6 luni stabilit de art.13 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, ci este aplicabil un termen special, avându-se în vedere dispozitiile alin.4 ale aceluiasi articol potrivit caruia, prin legi speciale, pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.
Codul de procedura fiscala, arata intimata prin reprezentantul legal ca, stabileste si termenul de prescriptie special, aplicabil pentru obligatiile fiscale, deoarece, conform art.91 alin.1 si 2, dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, calculat de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care s-a nascut creanta fiscala.
Mai sustine intimata prin reprezentantul legal ca, din descrierea faptei sanctionate prin procesul verbal de contraventie, rezulta în mod indubitabil ca ne aflam în prezenta unei contraventii continue, astfel cum este ea definita de art.13 alin.2 din OG nr.2/2001,,….contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza în timp”.
Intimata prin reprezentantul legal a mai mentionat ca trebuie avut în vedere caracterul continuu al faptei – de a nu face înregistrarile în evidenta contabila si de a nu depune declaratiile solicitate – astfel ca termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a aplica amenda nu începe sa curga decât de la momentul la care aceasta a fost în final depusa, iar în acest caz este aplicabil art.13 alin.2 din OG nr.2/2001 potrivit caruia, în cazul contraventiilor continue, termenul de prescriptie curge de la data constatarii faptei.
Solicita intimata prin reprezentantul legal ca instanta sa constate ca încalcarea legislatiei fiscale si a obligatiilor ce-i reveneau în calitate de operator economic s-a prelungit în timp, în conditiile în care nici pâna la momentul celui de al doilea control, obligatiile legale nu au fost îndeplinite de catre societatea petenta.
Prin întâmpinare, intimata prin reprezentantul legal arata ca, sub aspectul temeiniciei, este indubitabil faptul ca procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria A, nr.0099048/12.07.2011 a fost corect întocmit, petenta savârsind faptele retinute prin acesta si, de altfel nici nu s-au formulat obiectiuni la încheierea actului contestat, iar prin motivele invocate în plângerea contraventionala petenta nu a contrazis situatia de fapt retinuta prin procesul-verbal de contraventie.
Intimata prin reprezentantul legal a mai precizat ca, astfel cum este definita si sanctionata în actele normative, în oricât de usoare sau în oricât de grave conditii ar fi savârsita, contraventia prezinta un pericol social propriu, exprimat de legiuitor între limitele minime si maxime ale sanctiunilor prevazute sau într-un anumit procent, cum este cazul de fata, prin urmare atât sanctiunea cât si limitele ei sunt stabilite de legiuitor în functie de gradul de pericol social al contraventiei savârsite.
În drept, s-au invocat dispozitiile art.115 – 118 C.pr.civ. si art.242 C.pr.civ. în baza caruia s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Intimata a depus la dosar raportul de inspectie fiscala nr.442/13.07.2011; procesul verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei seria A, nr.0099048/12.07.2011, raportul de inspectie fiscala nr.630 încheiat la 23.03.2011, decizia de reverificare a obligatiilor fiscale.
Examinând lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Cu privire la exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale, invocata de petenta S.C. F. M. S.R.L. Caracal, instanta retine ca, în conformitate cu dispozitiile art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001, ,, aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei”.
Pe fond, instanta constata ca prin raportul de inspectie fiscala din 23.03.2011, întocmit de organele de control, a fost data în sarcina societatii petente, pentru remedierea deficientelor constatate în timpul controlului, obligatia de a depune corectie materiala pentru datele raportate prin declaratia 394 din perioada 01.01.2007 – 31.12.2010, obligatia de a depune declaratia 390 aferenta achizitiei intracomunitare efectuata în trimestrul IV 2007, precum si obligatia înregistrarii în evidenta contabila a facturii nr.100 din 4.07.2007, iar termenul pentru îndeplinirea obligatiilor a fost data de 15.04.2011.
Dispunându-se refacerea controlului ca urmare a unei dispozitii de reverificare, cuprinse în decizia de solutionare a contestatiei, s-a procedat ulterior la efectuarea unei verificarii partiale la S.C. F. M. S.R.L., verificare partiala finalizata prin Raportul de inspectie fiscala din data de 13.07.2011.
Cu aceasta ocazie, organele de control au constatat neîndeplinirea masurilor dispuse prin Raportul de Inspectie Fiscala nr.630 din 23.03.2011 si au stabilit în sarcina societatii petente o amenda contraventionala în cuantum total de 13.000 lei, ca urmare a încalcarii dispozitiilor art.41 alin.1 din Legea nr.82/1991, R. 9 (suma de 1.000 lei) si art.219 alin.1 lit.e din OG nr. 92/2003 R (suma de 12.000 lei).
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor a carui anulare se solicita, societatea petenta a fost sanctionata pentru savârsirea urmatoarelor fapte: art.41 alin.1 din Legea nr. 82/1991 R – ,, (..) efectuarea de operatiuni economico-financiare, fara sa fie înregistrate în si art.219 alin.1 lit.e din OG nr. 92/2003 R – ,, neducerea la îndeplinire a masurilor stabilite potrivit (…) art.105 alin.9 potrivit caruia ,,contribuabilul are obligatia sa îndeplineasca masurile prevazute în actul întocmit cu ocazia inspectiei fiscale, în termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala”.
Chiar societatea petenta prin reprezentantul legal a recunoscut savârsirea faptei contraventionale, aratând ca, contraventia nu se „confirma” deoarece în conformitate cu art.13 din O.G. nr. 2/2001, „contraventia este continua în situatia în care încalcarea obligatiei legale dureaza un timp”, iar în cazul de fata presupusa fapta contraventionala de la punctul 1 s-a produs în urma cu 5 ani si nu s-a repetat în perioada iulie 2006 – iulie 2011.
Apreciaza instanta ca procesul-verbal de contraventie a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor OG nr. 2/2001, respectiv art. 16, care la pct.7. prevede ca agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, obiectiuni care sunt consemnate distinct la rubrica – alte mentiuni – sub sanctiunea nulitatii procesului –verbal.
În lipsa probelor care sa dovedeasca apararile petentei prin reprezentantul legal, aceste aparari nu pot produce efectele juridice urmarite în sensul anularii procesului –verbal pentru netemeinicie.
Prezumtia relativa de adevar de care se bucura actul contestat ca act de natura administrativ jurisdictionala nu poate fi înlaturata.
În plus, procesul-verbal nu este afectat de vreo alta cauza de nulitate absoluta pe care instanta este obligata sa o verifice din oficiu, iar sanctiunea este corect individualizata de agentul constatator.
Este unanim admis în privinta constatarilor personale ale agentului constatator privind descrierea faptei, împrejurarile concrete în care a fost savârsita,ca procesul – verbal are forta probanta a unui înscris sub semnatura privata, facând dovada pâna la proba contrarie.
Într-adevar, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001, modificata, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, obiectiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica “Alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal, însa art. 17 din acelasi act normativ prevede ca, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrag nulitatea procesului-verbal, nulitatea care se constata si din oficiu.
Potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 1 din OG nr.2/2001, modificata, procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor, împrejurare în care procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia, iar conform alin.3 al aceluiasi articol, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, astfel cum a fost situatia si în speta dedusa judecatii.
În speta, la întocmirea procesului – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria A, nr.0099048/12.07.2011, petenta prin reprezentantul legal nici nu a formulat obiectiuni la încheierea actului contestat.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie contestat, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia dispozitiilor art.34 rezulta ca procesul verbal de contraventie face dovada deplina asupra situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara.
Instanta retine de asemenea ca petenta prin reprezentantul legal nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta în sarcina sa prin procesul verbal de contraventie.
Prin urmare, tinându-se cont si de împrejurarea ca în speta nu se poate retine existenta unei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal, instanta constata ca forta probanta a acestuia nu a fost înlaturata, el bucurându-se în continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege în favoarea sa.
Având în vedere considerentele expuse, instanta urmeaza sa respinga exceptia prescriptiei aplicari sanctiunii amenzii contraventionale, invocata de petenta S.C. F. M. S.R.L., ca
neîntemeiata, totodata si plângerea contraventionala se va respinge ca neîntemeiata, fiind mentinut procesul-verbal de contraventie ca legal si temeinic.
Postat 30.11.2011
