1.Art.34-40 Codul Muncii, Legea nr. 19/2000 republicată : – cerere de obligare a pârâtei de eliberare a unei adeverinţe din care să rezulte sporurile şi primele de care a beneficiat ca salariat.
Reclamanta PG. a chemat în judecată pe pârâta SC B SA solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte toate sporurile şi primele de care a beneficiat conform legii, în îndeplinirea atribuţiilor desfăşurate pe perioada derulării contractului individual de muncă la pârâtă.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a, prin sentinţa civilă nr.1624/21.02.2011, a considerat admis acţiunea şi a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverinţă în care să fie menţionate toate sporurile şi primele de care a beneficiat ca salariat, pe toată perioada derulării contractului de muncă la pârâtă, inclusiv sporurile pentru acord global, prime.
Recursul formulat de pârâta SC B SA a fot respins ca nefundat, prin decizia civilă nr.7998/02.12.2011 a Secţiei a VII- a Curţii de Apel Bucureşti, apreciind că potrivit dispoziţiilor art.40 alin.2, lit h din Codul Muncii , angajatorului îi revine obligaţia de a elibera , la cerere , toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Aceste prevederi legale trebuie coroborate cu obligaţiile stabilite în sarcina angajatorului, conform art.163 alin.2 Codul Muncii, în sensul de a păstra şi arhiva statele de plată, precum şi celelalte documente justificative, care demonstrează efectuarea plăţii către salariat, în aceleaşi condiţii şi termene, ca în cazul actelor contabile.
DOSAR NR. 57959/3/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,
SENTINTA CIVILA NR. 246
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 12.01.2012
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: P I
ASISTENT JUDICIAR: PL
ASISTENT JUDICIAR: ML
GREFIER : LI
Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul I T D în contradictoriu cu pârâţii M A I şi M FP având ca obiect drepturi băneşti.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamantul reprezentat de apărător ales lipsind pârâţii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei lipsa raportului de expertiză şi faptul că reclamantul a depus la dosar o chitanţa de achitare a onorariului de expert în cuantum de 60 de lei, după care,
La interpelarea instanţei cu privire la achitarea onorariului în cuantumul stabilit de instanţă de 600 lei, apărătorul reclamantului arată că s-a înţeles că s-a stabilit un cuantum al onorariului de 60 de lei, sumă ce a fost achitată şi că nu înţelege să achite diferenţa de onorariu motiv pentru care renunţă la proba cu expertiza contabilă.
Tribunalul ia act de susţinerea reclamantului în sensul că nu înţelege să achite diferenţa de onorariu de expert şi că înţelege să renunţe la proba cu expertiza contabilă.
Tribunalul invocă din oficiu excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului şi în temeiul dispoziţiilor articolului 137 alineatul 2 din Cod de procedură civilă uneşte cu fondul cauzei această excepţie.
Tribunalul în temeiul dispoziţiilor articolului 137 alineatul 2 din Cod de procedură civilă uneşte cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau excepţii de invocat instanţa acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat instanţa declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Ministrului Administraţiei şi Internelor şi asupra fondului cauzei.
Reclamantul prin apărător, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor faţă de calitatea acestuia de ordonator de credite şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Finanţelor Publice acesta fiind chemat în judecată pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei reclamantul prin apărător, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată, obligare pârâţilor la plata dobânzii legale de la data trecerii în rezervă conform articolului 48 din Codul muncii. Arată că dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă. Arată că potrivi dispoziţiile articolului 43 din Codul Comercial pentru angajator aceste drepturi reprezintă o creanţă comercială. Solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREŞTI SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE sub nr.57959/3/2010 reclamantul I T D a solicitat în contradictoriu cu pârâtele M A I, şi M F P, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea paraţilor M AI si M F P la plata către reclamant a sumei de 26,366 lei reprezentând ajutoare la trecerea in rezerva, drepturi băneşti ce i se cuvin începând cu data de 31.03.2009, data trecerii in rezerva; a sumei de 2,918.90 lei , reprezentând dobânda legala aplicata la suma de 26,366 lei de la data trecerii in rezerva pana la data de 30.11.2010.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 31.03.2009, a fost trecut in rezerva înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, cu gradul de colonel, potrivit Deciziei 155084/18.05.2009.
In temeiul art. 31 alin (1) si (2) din Legea 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala, cu modificările si completările ulterioare, i se cuveneau ajutoare pentru trecerea in rezerva in cuantum de 63,866 lei, insa pana la data formulării cererii i-a fost achitata doar suma de 37,500 lei, diferenţa de 26,366 lei rămânând neachitata.
Acest fapt este atestat prin adresa nr. 32844/P emisa de I G SU – C F-C la data de 12.11.2010.
Faţă de aceste considerente solicit obligarea paraţiilor M AI si M FP la plata sumei de 26,366 lei reprezentând ajutoare trecere in rezerva ramase de achitat;a sumei de 2,918.90 lei reprezentând dobânda legala calculata pana la data de 30.11.2010; a cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 31 alin (1) si (2) din Legea 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispoziţiile OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, cu modificările si completările ulterioare.
In sprijinul cererii reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri în copie şi anume: decizia nr.155084/18.05.2009; adresa nr.32844/P emisă de IGSU, Compartimentul Financiar la data de 12.11.2010.
La data de 12.10.2011 reclamantul ITD a depus la dosar cerere precizatoare prin care a solicitat mărirea pretenţiilor cu suma de 195.03 Ron reprezentând dobânda legală calculată pentru perioada 01.12.2010 – 20.01.2011, data la care i-a fost achitată suma de 26,366 lei reprezentând diferenţa ajutoare la trecerea în rezervă
Totodată solicită să se constate ca, prin achitarea sumei de 26,366 lei la data de 20.01.2011, capătul de cerere prin care a solicitat obligarea paraţilor M AI si M F P la plata către a sumei de 26,366 lei reprezentând ajutoare la trecerea in rezerva, a rămas fora obiect.
Având in vedere cele de mai sus, reclamantul a solicitat să se dispună obligarea paraţilor M AI si MFP la plata către reclamant: a sumei de 3,113.93 lei , reprezentând dobânda legala aplicata la suma de 26,366 lei de la data trecerii in rezerva pana la data incasarii acestora, respectiv 20.01.2011; a cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat.
În drept au fost invocate dspoziţiile art. 132 alin. 2 C.proc.civ.
La data de 28.09.2011 pârâtul M AI a depus la dosar întâmpinare la acţiunea formulată de reclamantul ITD.
Raportat la temeiul de fapt al cererii de chemare în judecată, instituţia înţelege să solicite instanţei de judecată să reţină, să examineze şi să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MAI, pentru următoarele considerente:
Calculul şi plata oricăror drepturi băneşti către reclamant/ă s-au făcut exclusiv de către IGSU, unitate al cărei comandant are calitatea de ordonator secundar de credite.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M AI, „ministrul administraţiei şi internelor are calitatea de ordonator principal de credite”.
Art, 12 alin. 5 din acelaşi act normativ prevede că ministrul administraţiei şi internelor stabileşte prin ordin, conducătorii unităţilor şi subunităţilor care au calitatea de ordonator de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unităţile ai căror şefi au calitatea de ordonatori secundari de credite, din Anexa nr.1 la Ordinul MAI. nr. 192/30.08.2010 privind împuternicirea I ordonatorilor de credite din unităţile M.A.L, comandantul I.G.S.U. are calitatea de ordonator secundar de credite
Anexa nr. 15 la acelaşi ordin stabileşte drepturile şi îndatoririle ordonatorilor secundari şi terţiari de credite din M AI. Conform pct. 1 lit. d) ordonatorii secundar de credite au dreptul de a angaja, lichida şi ordonanţa cheltuieli în limita alocaţiilor bugetare aprobate, cu condiţia ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ şi să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-şef.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ministrul administraţiei şi internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Aşadar, stabilirea şi plata drepturilor băneşti de care beneficiază fiecare militar în parte, din cadrul I.G.S.U. sunt în competenţa exclusivă a comandantului, care, aşa cum a arătat mai sus, este ordonator secundar de credite.
Pe cale de consecinţă, solicită respingerea acţiunii faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii reclamantului/reclamantei ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că, potrivit adresei I.G.S.U. nr. 49.390 din data de 12.09.2011 (pe care o anexează în fotocopie),au fost achitate acestuia/acesteia toate drepturile restante reprezentând ajutoare cuvenite la trecerea în rezervă.
In concluzie, faţă de toate aspectele învederate, având în vedere faptul că au fost achitate deja toate drepturile solicitate, urmează să se constatate că cererea dedusă judecăţii este lipsită de obiect.
În ceea ce priveşte solicitarea de plată a dobânzii legale aferente sumelor privind ajutoarele cuvenite la trecerea în rezervă, calculată de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, solicită respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:
Actul normativ care reglementează dobânda legală este O.G. nr. 9/2000, cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 356/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus-menţionat, „părţile sunt libere să stabilească în convenţii rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligaţii băneşti, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate”.
Or, în cauza dedusă judecăţii, instituţia nu numai că nu a stabilit printr-o convenţie dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, aşa cum a precizat anterior, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituţiei se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită achitarea de către instituţie a dobânzii legale la suma de bani reprezentată de ajutorul stabilit în raport cu salariul de bază net avut in luna schimbării poziţiei de activitate, deoarece, în raport de dispoziţiile art. 5 şi ale art. 968 din C. (civil, contravine prevederilor legale.
La data de 2 decembrie 2011 pârâta MAI a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare a reclamantului ITD.
Actul normativ care reglementează dobânda legală este O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri fmanciar-fiscale în domeniul bancar.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) din actul normativ mai susmenţionat, părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Or, în cauza dedusă judecăţii, instituţia pârâtă nu numai că nu a stabilit printr-o convenţie dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, aşa cum a precizat anterior, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituţiei se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită achitarea de către instituţie a dobânzii legale la suma de bani reprezentată de ajutorul stabilit în raport cu salariul de bază net avut în luna schimbării poziţiei de activitate.
În şedinţa publică din 12.01.2012 tribunalul a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului M FP .
Potrivit art.137 cod procedură civilă tribunalul se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate .
Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă aşa cum este el definit de art. 281 codul muncii iar părţile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariaţii şi angajatorul. Faţă de faptul că reclamantul a fost încadrat în cadrul M AI , instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M FP şi, pe cale de consecinţă, va respinge acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul MAI,va fi respinsă ca neîntemeiată faţă de împrejurarea că reclamantul a avut raporturi de serviciu cu M AI ,fiind încadrat şi trecut în rezervă prin Ordin al MAI ,iar împrejurarea că şi-a desfăşurat activitatea la ISUB ,unde a fost repartizat prin ordin al ministrului , nu are semnificaţia schimbării titularului raporturilor de serviciu.
Pe de altă parte faţă de dispoziţiile art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007 potrivit cărora „ministrul administraţiei şi internelor are calitatea de ordonator principal de credite” şi art. 21 din Legea nr. 500/2002 , potrivit cărora ministrul administraţiei şi internelor, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, având în vedere că reclamantul a solicitat drepturi salariale în baza raporturilor de serviciu dintre părţi, şi în ipoteza în care s-ar aprecia că raporturile de serviciu au existat doar cu ISUB,interesul acestuia se poate realiza faţă de MAI în calitatea sade ordonator principal de credite.
Analizând actele dosarului tribunalul reţine că reclamantul IT D a fost trecut in rezerva la data de 31.03.2009 ,cu drept de stabilit prin Decizia 155084/18.05.2009.
In temeiul art. 31 alin (1) si (2) din Legea 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publica si siguranţa naţionala, cu modificările si completările ulterioare, i se cuveneau ajutoare pentru trecerea in rezerva in cuantum de 63,866 lei, fapt atestat prin adresa nr. 32844/P emisa de IGSU- Compartimentul Financiar-Contabilitate la data de 12.11.2010.
Potrivit statelor de plată depuse la dosar insa la data formulării cererii i-a fost achitata doar suma de 37,500 lei, diferenţa de 26,366 lei rămânând neachitata.
Având în vedere că pe parcursul judecăţii ,respectiv la data de 20.01.2011, potrivit susţinerilor reclamantului din cererea precizatoare i-a fost achitată şi diferenţa de 26,366 lei,tribunalul va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 26.366 lei ,ca rămas fără obiect.
În privinţa capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului MAI să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 26.366 lei începând cu data de trecerii în rezervă şi până la efectuarea plăţii diferenţelor tribunalul retine ca potrivit legislaţiei muncii – art. 161 alin. 4 , in cazul in care angajatorul întârzie in mod nejustificat plata salariului sau nu plăteşte integral ori parţial drepturile salariale poate fi obligat la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Astfel cum prevede art. 1088 daunele interese pentru neexecutarea obligaţiilor care au ca obiect o suma oarecare, nu pot cuprinde decât dobânda legală, afara de regulile speciale in materie de comerţ, de fidejusiune si societate.
Aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare in judecată, afara de cazurile in care, după lege, dobânda curge de drept.
Întrucât codul muncii nu prevede expres ca daunele interese curg de drept de la scadenţă,tribunalul reţine că , pentru neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantului , pârâta datorează dobânda legală în materie civilă prevăzută de art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000 la aceasta suma, dobânda calculată de la data de 30.11.2010 ,data introducerii cererii de chemare in judecata şi până la data plăţii efective 20.01.2011 ,şi nu de la scadenţă astfel cum solicită reclamantul,motiv pentru care va obliga pârâtul MAI să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 26.366 lei ,începând cu data introducerii acţiunii 30.11.2010 şi până la data de 20.01.2011şi va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pe perioada 01.04.2009-29.11.2010,ca neîntemeiat.
Apărările pârâtului întemeiate pe prevederile art.8 din .G. nr. 9/2000 şi art 8 din OG 13/2011 ,şi susţinerile reclamantului în sensul că în cauză ar fi incidente dispoziţiile codului comercial ,nu pot fi reţinute de tribunal pe de o parte întrucât textele invocate nu au incidenţă în cauză ele fiind aplicabile contractelor de împrumut , respectiv raporturilor comerciale ,şi nu raporturilor de serviciu ,iar pe de altă parte întrucât potrivit textelor legale susmenţionate pentru neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantului , pârâta datorează dobânda legală în materie civilă din ziua cererii de chemare in judecată ,din considerentele anterior expuse.
Văzând şi prevederile art.274 cod procedură civilă ,va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei ,cu titlu de cheltuieli de judecată ,reprezentând onorariu avocat conform chitanţelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul M AI,ca neîntemeiată .
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MFP cu sediul în B, sector şi în consecinţă respinge acţiunea promovată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa calităţii procesuale pasive .
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul I T D în contradictoriu cu pârâţii MAI.
Obligă pârâtul MAI să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 26.366 lei ,începând cu data introducerii acţiunii 30.11.2010 şi până la data de 20.01.2011.
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 26.366 lei ,ca rămas fără obiect.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pe perioada 01.04.2009-29.11.2010,ca neîntemeiat.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 12.01.2012
PreşedinteAsistent Judiciar Asistent Judiciar
Grefier
Red jud PI.
Com 2 exemplare 2011
