R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. 8653
Şedinţa publică de la 20 Septembrie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE E.F.
Grefier I.C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant C.M., reclamant C.C. prin curator C.C.
şi pe pârât G.D.- decedată, pârât S.C., pârât Gh. F., pârât G.A., pârât Gh.I., pârât S.I., pârât S.M.,
având ca obiect revendicare imobiliară repartizare dupa abtinere.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond
asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 13.09.2011, susţinerile părţilor fiind
consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
INSTANŢA
Constata ca, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 21.03.2005,
sub nr. 2936/2005, reclamantele C.M. şi C.C. au chemat în judecată pe pârâţii Gh.D. şi S.C.
solicitând obligarea acestora la a le lăsa în deplină proprietate două fâşii de teren de cca. 60 mp.
fiecare, ocupate ilegal din proprietatea pe care reclamantele o au în satul Cerbu, precum şi lipsa de
folosinţă evaluată la suma de 1.000.000 ROL.
În motivarea acţiunii se arată că reclamantele, prin titlul de proprietate nr. 34.423 din
14.03.1994, au obţinut în proprietate suprafaţa de 21.088 mp., în satul Cerbu, iar prin titlul de
proprietate nr. 126.000 din data de 27.05.2004 s-a obţinut şi proprietatea asupra suprafeţei de
2.912 mp, suprafeţe din care ambii pârâţi au ocupat fiecare câte 60 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 4360/2005, Judecătoria Piteşti a admis în parte acţiunea şi a obligat
pârâţii să lase, în deplină proprietate şi liniştită posesie, reclamantelor suprafeţele de 72, respectiv
54 mp, precum şi să plătească şi lipsa de folosinţă în cuantum de 63.000 ROL şi 48.000 ROL.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat calea de atac a recursului ce a fost admis prin
decizia nr. 467/2006, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 11.07.2006, sub
nr. 8752/280/2006.
Instanţa a încuviinţat proba cu interogatoriu, ce a fost administrat, răspunsurile fiind
consemnate şi ataşate la dosar.
De asemenea, au mai fost anexate şi alte înscrisuri, în copie, şi a fost depus raportul de
expertiză dispus în cauză.
Prin sentinta civila nr.2811/9.04.2009, Judecatoria Pitesti a respins actiunea formulata de
reclamanti, obligandu-i la plata cheltuielilor de judecata catre parati.
Pentru aceasta instanta de fond a retinut ca este incidentă prescripţia achizitivă de lungă
durată în ceea ce îi priveşte pe pârâţi.
Astfel, potrivit titlului de proprietate nr. 34423/1994 emis în temeiul legilor fondului
funciar, reclamantele C.M. şi C.C., în calitate de moştenitoare ale defunctului R.T., justifică
dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5 ha 5195 mp situat în satul Cerbu,
comuna Albota, jud. Argeş, iar prin titlul de proprietate nr. 126000/2004 (f. 7, dos. 2936/2005),
numai reclamanta C.M. justifică dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2 ha 2500
mp.
mp.
La rândul său, pârâta Gh.D. deţine titlu de proprietate cu nr. 28519/1993 (f. 40, dos.
2936/2005) emis în condiţiile Legii 18/1991 R, pentru suprafaţa de 1 ha 4999 m, iar pârâtul S.C.
este, împreună cu soţia sa S.M., titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de
15180 mp, astfel cum rezultă din contractul de întreţinere autentificat sub nr. 30107/6.12.1994 (f.
24, dos. 2936/2005), teren pe care vânzătorul, respectiv T.D, l-a dobândit prin reconstituirea
dreptului de proprietate în condiţiile legii 18/1991 R (f. 25, dos. 2936/2005).
Conform raportului de expertiză dispus în cauză (f. 79-80), prin transpunerea în teren a
titlurilor de proprietate anterior menţionate, s-a identificat o suprapunere de 1000 mp cu terenul
pârâtei Gh.D şi 2344 mp cu terenul lui S.C.
Instanta de fond a retinut ca, potrivit răspunsului la interogatoriu de la fila 13, reclamanta
C.M bănuieşte că pârâta Gh.D a stăpânit terenul pe care îl deţine de peste 60 de ani, iar potrivit
martorului audiat, terenul pârâtului S.C. a fost împrejmuit cu gard de când se ştie, gard care a fost
înlocuit cu un altul, dar pe vechiul amplasament. Acelaşi martor arată că gardul a fost edificat de
către pârâtul S.C, pârât ce a dobândit terenul în litigiu în anul 1994.
S-a motivat ca instanţa nu poate reţine susţinerea reclamantelor în sensul că pârâţii ar fi
acaparat în timp terenul în litigiu, prin deplasarea gardului despărţitor, întrucât aceasta este
contrazisă de declaraţia martorului R.R (f. 156), care arată că gardul ce desparte proprietatea
reclamantelor de cea a pârâtului Serghi Costică a fost înlocuit respectându-se vechiul
amplasament, iar cel care o desparte de proprietatea Gh.D. doar în anumite locuri, unde era cazul.
Chiar şi în condiţiile deplasării gardurilor de către cei doi pârâţi, aceleaşi reclamante afirmă că
aceste lucrări au avut loc în perioada 1994 – 2005, în timp ce, potrivit martorului audiat (f. 156),
până la momentul 1994, deja pârâţii şi autorii acestora stăpâniseră aceste terenuri de peste 40 de
ani (martorul fiind născut în anul 1951), împrejurări în care posesia exercitată de către aceştia
îndeplineşte condiţiile prev. de art. 1847 Cod civil, fiind exercitată în întreaga perioadă cerută de
lege pentru a prescrie conform disp.art.1890 (peste 30 de ani).
Concluzionand, instanta de fond a constatat, din probatoriul administrat raportat la
situaţia de fapt reţinută, prin intervenirea uzucapiunii, că, încă de dinainte de anul 1990,
reclamantele nu mai sunt proprietarele terenului revendicat, fiind de notorietate că dispoziţiile
Legilor 57 şi 58/1974 nu au întrerupt termenul de prescripţie achizitivă.
Impotriva sentintei civile nr.2811/9.04.2009 au declarat recurs in termen legal, la data de
27.05.2009, recurentele-reclamante C.M. si C.C., prin tutore C.C.
S-a sustinut ca hotararea este data cu incalcarea legii, respectiv a Legii nr.18/1991 si a
art.1847 C.civ. (art.304 pct.9 C.pr.civ.) si ca motivarea instantei este straina de natura cauzei
(art.304 pct.7 C.pr.civ.), pentru urmatoarele argumente:
– terenul proprietatea autorului R.T a făcut parte din perimetrul CAP Albota si s-a facut
reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantele-mostenitoare, emitandu-se TP
nr.34423/1994. Potrivit actului primar din 28.02.1936 si transcris sub nr.1196/28.03.1936, latimea
la strada este de 60 m. Paratii au profitat de faptul ca terenul nu mai este in proprietatea
recurentelor, fiind colectivizat, au acaparat fiecare, largindu-si terenurile, astfel ca la data obtinerii
titlului de proprietate acestia stapaneau portiunile revendicate.
-portiunea acaparata este teren intravilan si, potrivit art.22 si 24 din Legea nr.18/1991,
devine de drept in proprietatea vechiului proprietar, astfel incat, chiar daca recurentele nu ar avea
titlu de proprietar el trebuia sa revina in proprietate reclamantelor la dimensiunile avute inainte de
colectivizare.
-nu se poate invoca uzucapiunea pentru terenurile care au trecut la CAP sau la Stat, caci s-
ar crea situatia absurda ca nici un teren nu ar putea fi reconstituit deoarece l-ar stapani alte
persoane sau chiar statul. Efectul legilor speciale de reconstituire nu poate fi anihilat prin
invocarea uzucapiunii.
-nicio persoana nu poate uzucapa teren al statului sau CAP-ului, pentru ca fiind in
proprietatea obsteasca era scos de sub institutia uzucapiunii. De asemenea, in aceste conditii nu se
poate retine lipsa de diligenta a proprietarului fata de bunul sau, intrucat nu avea la dispozitie
nicio cale pentru recuperarea proprietatii adusa la CAP.
-instanta de fond a administrat probe nelegale, incuviintate dupa trecerea termenului legal
de solicitare a probelor, a dispus de mai multe ori refacerea raportului de expertiza.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea actiunii, cu
cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 322/R/2010 Tribunalul Argeş a admis recursurile, a casat sentinţa
şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie tribunalul a reţinut ca instanţa de fond a pronuntat
sentinta recurata prin aplicarea gresita a legii, apreciind eronat ca sunt intrunite conditiile
uzucapiunii de lunga durata.
Astfel, a apreciat tribunalul, aşa cum a retinut si instanta de fond, prescriptia achizitiva
reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate prin efectul posedarii lucrului un timp
determinat, aparand ca o sanctiune pentru vechiul proprietar care a dat dovada de lipsa de
diligenta si interes fata de proprietatea sa. In cazul de fata, nu se poate retine insa o lipsa de
diligenta a proprietarului, autorul recurentelor-reclamante, in conditiile in care terenul in litigiu s-a
aflat in proprietatea statului, respectiv la CAP, proprietarii fiind lipsiti de posibilitatea de
exercitare a dreptului lor de proprietate. Aceasta situatie de fapt este certa, necontestata de nici un
dintre parti. Ca urmare a acestei situatii, dupa aparitia Legii nr.18/1991 partile din aceasta cauza,
direct sau prin autorii lor, au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, fiind emise
titluri de proprietate necontestate pana in prezent. Cooperativizarea a avut aceleasi efecte ca si
exproprierea, in sensul ca dobandirea dreptului de proprietate de catre CAP intrerupe cursul
oricarei prescriptii, potrivit art.1864 pct. 2 C.civ., intrucat imobilul a fost scos din circuitul civil,
suprimand posibilitatea de a fi dobandit prin efectul posesiei, potrivit art.1844 C.civ., oricat de
indelungata ar fi. Folosinta unor astfel de terenuri proprietate cooperatista s-a exercitat cu
ingaduinta proprietarului, avand caracterul unei detentii precare, potrivit art.1853 C.civ., ce nu are
efecte civile, cat timp terenul nu a reintrat in circuitul civil, imprejurare ce ar fi trebuit sa fie
urmata de intervenirea unui caz de intervertire a detentiei precare, conform art.1858 C.civ.
In plus, solicitand reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991,
intimatii-parati au renuntat tacit la beneficiul de a invoca dobandirea dreptului de porprietate prin
prescriptie achizitiva, fiind incidente disp. art.1839 C.civ.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 17.03.2010 sub nr.
6749/280/2010.
În fond, după casare, reclamantele au renunţat la judecata cererii având ca obiect
obligarea pârâţilor la plata lipsei de folosinţa, au completat cadrul procesual pasiv prin chemarea
în judecata în calitate de pârâte a numitei S.M, casatorită cu S.C. şi au majorat câtimea obiectului
cererii de chemare în judecata solicitând obligarea pârâţilor S. să le lase în deplină posesie şi
proprietate suprafaţa de 2028 mp teren şi obligarea celorlalte pârâte să le lase în deplină posesie şi
proprietate suprafaţa de 795 mp teren.
Pe parcursul soluţionării cauzei a decedat pârâta G.D. fiind introduse în cauza
moştenitoarele acesteia, respectiv G.F, G.A., G.I. şi S. I.
S-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu, expertiza tehnică
specialitatea topografie, raportul fiind întocmit de d-nul expert B.P, testimonială în cadrul
căreia s-au audiat martori M.I. şi R. R, s-au solicitat relaţii de la Primăria Comunei Albota.
Pârâta G.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii (filele 32-33).
Din probatoriul administrat în cauza instanţa reţine următoarele:
Autorul reclamantelor, R.T. a dobândit dreptul de proprietate asupra unei fâşii de teren în
suprafaţa de circa 3,5 ha învecinata cu Şoseaua comunală -la Răsărit, cu drumul Săpeţii- la Apus,
cu V.A.- la Miazănoapte şi P.G. – la Miazăzi, situata în comuna Cerbu, jud. Argeş, cu o lăţime la
Răsărit de 60 metri prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat şi transcris în anul 1936 (fila 22
dosar recurs nr. 529/2006 ). A figurat înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 2,3480 mp teren
în punctul în litigiu din totalul de 8,10 ha conform raportului de expertiza şi rolului agricol.
R.T. s-a înscris în G.A.C. cu aceasta suprafaţa de teren, deci inclusiv cu terenul din
punctul în litigiu care pornea din şosea pană la apa Teleormănel, învecinându-se la Miazănoapte
cu T. D. şi la Miazăzi cu G. D.
În anul 1991, reclamantele în calitate de moştenitoare au formulat cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate în baza Lg. nr. 18/1991 (filele 69-71) pentru terenul cu care autorul s-a
înscris în G.A.C., inclusiv pentru suprafaţa de 3,5 ha livada situata în pct. în litigiu pe care autorul
a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare anterior menţionat.
Au fost validate în anul 1991 conform anexei 3 Cerbu , poziţia 142 cu suprafaţa de 5,5 ha.
Comisia Locală de Fond Funciar Albota a pus în posesie pe reclamante pe suprafaţa de
23 200 mp teren din totalul de 5,5 ha cu care au fost validate sens în care s-a întocmit procesul
verbal nr. 254/1994 şi schiţa anexa (filele 65-66).
S-a emis titlul de proprietate nr. 34 423/1994 pentru suprafaţa de teren cu care au fost
validate.
În titlul de proprietate este cuprinsă şi suprafaţa de 2,1088 ha teren situată în punctul în
litigiu.
În anul 2004 s-a emis, de asemenea, titlul de proprietate 126 000 care atesta reconstituirea
dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparţinut lui R. în suprafaţa de 2,25 ha din care
suprafeţele de 970 mp şi 1942 mp în punctul în litigiu.
S-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr.103/2004 pentru aceasta suprafaţa de
teren (fila 5 dosar 2936/2005) precum şi schiţa anexa la procesul verbal de punere în posesie (fila
6).
Pe procesul verbal se face menţiunea anexa 4 iar pe schiţa procesului verbal menţiunea
anexa 5.
În aceasta schiţa este evidenţiat terenul în punctul în litigiu pentru care s-a efectuat
punerea în posesie şi s-a reconstituit dreptul de proprietate, 970 mp şi 1942 mp.
Terenul ce a aparţinut autorului conform contractului de vânzare-cumpărare întocmit în
anul 1937 şi registrului agricol situat în punctul în litigiu, 23 480 mp, este evidenţiat în schiţa
anexa la raportul de expertiză depusă la fila 153 cu contur verde.
Din totalul de 23 480 mp suprafaţa de 21 088 mp se regăseşte în T.P. 34423/1994 iar
suprafeţe de 970 mp şi 1942 mp se regăsesc în T.P. nr. 126 000/2004 şi procesele-verbale de
punere în posesie numerele 103/2004 respectiv 254/1994.
Conform celor doua procese verbale de punere în posesie deschiderea terenului la strada
este de 60 metri ceea ce corespunde cu deschiderea terenului din contractul de vânzare-
cumpărare şi din schiţa anexa la raportul de expertiză.
În toate documentele anterior menţionate, act primar, acte de reconstituire a dreptului de
proprietate terenul din punctul în litigiu se învecinează în partea de Vest- cu Vâlceaua Teleorman.
De altfel, ceea ce prezintă importanţa sunt titlurile de proprietate ca acte finale ale
procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate care atestă suprafaţa de teren pentru care s-a
reconstituit dreptul de proprietate, amplasamentul şi vecinătăţile terenului iar nu procesele
verbale de punere în posesie, cu atât mai mult cu cat autorului pârâţilor Sîrghi nu i s-a emis proces
verbal de punere în posesie.
Autorul pârâţilor S. a dobândit suprafaţa de 7500 mp teren în punctul în litigiu în anul
1929, învecinat la Răsarit – cu Şoseaua Linia Mică, conform contractului depus la fila 55 din
dosar, teren identificat de expert cu contur roşu în schiţa anexa la raport (fila 153).
În punctul în litigiu T.D. a figurat înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 11. 000 mp.
din totalul de 4,32 ha.
S-a înscris în GAC cu întreaga suprafaţa menţionata în registrul agricol.
În anul 1991 a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa
de 4,22 ha. A fost validat cu întreaga suprafaţa. La dosar nu s-a depus proces verbal de punere în
posesie însoţit de schiţa anexa.
S-a emis titlul de proprietate nr. 52235/1994 pentru întreaga suprafaţa de teren cu care a
fost validat, inclusiv pentru suprafaţa de 11600 mp situata în punctul în litigiu identificata în
schiţa anexa la raportul de expertiză – fila 153 prin punctele 5-6-7-11-B-1-5.
Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 30107/1994 T. D. a transmis pârâţilor S.
dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 11 600 mp menţionat anterior.
Din aceasta suprafaţa, potrivit raportului de expertiza doar suprafaţa de 7.644 mp se
regăseşte în actul primar – contur roşu – fila 153.
Deci, terenurile din actele primare ale autorilor părţilor nu se suprapun însă, actele de
proprietate emise în baza Lg. nr. 18/1991 se suprapun pe suprafaţa de 2028 mp teren.
G.D. a figurat înscrisă în anul 1948 în Borderoul Populaţiei Proprietăţilor şi
Exploataţiilor Agricole cu suprafaţa totală de 2,6510 ha teren din care suprafaţa de 1250 mp curţi
şi suprafaţa de 1,4580 ha arabil.
În registrul agricol din perioada 1959-1962, G.D. a figurat înscrisă cu suprafaţa de 1,63 ha
teren din care 1 000 mp curţi şi 1,53 ha arabil. Din suprafaţa de 1,53 ha teren arabil, conform
raportului de expertiza, suprafaţa de 4500 mp se regăseşte în punctul în litigiu împreună cu
terenul curţi-construcţii.
S-a înscris în GAC în anul 1962 cu întreaga suprafaţa menţionata în registrul agricol.
În anul 1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
suprafaţa de 1,53 ha, a fost validata cu aceasta suprafaţa şi i s-a emis titlul de proprietate nr.28
519/1993 pentru suprafaţa de 1,4999 mp teren din care 1200 mp curţi-construcţii şi 6699 mp
arabil, aceste ultime doua suprafeţe fiind situate în punctul în litigiu, deci în total 7899 mp teren.
Suprafaţa de 1200 mp cu destinaţia curţi-construcţii este evidenţiata în schiţa terenului
întocmită de delegatul OCOT-fila 89 dosar 8752/280/2006 având o deschidere la strada de 31
Ulterior, G.D. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o
diferenţa de 1000 mp teren curţi-construcţii. A fost validata cu aceasta suprafaţa conform
adeverinţei nr. 218/2006 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Albota (filele 87-88 dosar
8752/280/2006) însă nu a fost pusă în posesie pană în prezent.
Terenul din borderoul din 1948 având destinaţia curţi-construcţii este identificat în schiţa
anexa la raport -fila 153 prin punctele: a-b-c-17-a.
Terenul din titlul de proprietate este evidenţiat în aceeaşi schiţa prin punctele: a-15-16-17-
a, cu contur portocaliu- 7899 mp.
Terenul din procesul-verbal de punere în posesie anexa la titlul de proprietate este
identificat în schiţa anexa 3 , fila 154 prin punctele : 122-124-17-12.
Conform raportului de expertiza terenul din procesul-verbal de punere în posesie nu se
suprapune pe porţiunea haşurata cu terenul din registrul agricol, terenul din borderou se
suprapune cu rolul agricol şi cu titlul de proprietate.
Deci, terenul proprietatea reclamantelor se suprapune cu terenul din procesul-verbal de
punere în posesie al autoarei G.D. pe suprafaţa de 68,56 mp identificata prin punctele: 122-123-
125-12 din schiţa nr. 3.
În acelaşi timp, pârâtele în calitate de moştenitoare ale autoarei G. D. ocupă din terenul ce
se regăseşte în actele de proprietate ale reclamantelor suprafaţa de 726,44 mp marcata prin
punctele: 14-122-123-14 în schiţa anexa la raportul de expertiză fila 154 fără a deţine vreun act de
proprietate care să justifice ocuparea.
Din depoziţiile martorilor rezultă faptul că autorii părţilor au deţinut terenuri în punctul în
litigiu iar amplasamentele nu au fost modificate.
Raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza confirma raportul de expertiza întocmit
în dosarul nr. 8776/2006.
Prin decizia tribunalului, obligatorie cu privire la problemele de drept dezlegate pentru
instanţa de fond s-a statuat faptul că nu a operat uzucapiunea astfel încât se impune compararea
titlurilor invocate de părţi pentru a vedea care este mai bine caracterizat în raport de dispoziţiile
Lg. nr. 18/1991, urmând ca instanţa să analizeze toate actele care au stat la baza reconstituirii
dreptului de proprietate şi să dispună completarea raportului de expertiza daca apreciază ca este
necesar, pentru corecta soluţionare a cauzei.
Situaţia de fapt expusa se probează cu înscrisurile depuse la dosar, cu concluziile
raportului de expertiza, cu depoziţia martorilor şi răspunsurile la interogatoriu.
Potrivit dispoziţiilor art. 480 C.civ. acţiunea în revendicare este acea acţiune reală prin
care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cerere restituirea bunului de la posesorul
neproprietar .
Revine reclamantului obligaţia de a dovedi dreptul său de proprietate asupra bunului şi
faptul ocupării de către pârât.
În cauză atât reclamantele cat şi pârâţii S. invocă titluri de proprietate pentru suprafaţa de
2028 mp teren situată în satul Cerbu, comuna Albota, jud. Argeş, identificata în schiţa anexă la
raportul de expertiză întocmit de domnul expert B.P.- fila 153 din dosar-prin punctare, marcată
de punctele 6, 7, 11, B, 6, respectiv actele de proprietate se suprapun pe aceasta suprafaţa.
Astfel, reclamantele invocă titluri de proprietate emise în baza Lg. nr. 18/1991 iar pârâţii
S. contract de întreţinere fundamentat pe titlul de proprietate emis în baza Lg. nr.18/1991.
Suprafaţa de 2028 mp era situata la data de 01.01.1990 în intravilan şi se regăseşte în actele
de reconstituire a dreptului de proprietate emise ambelor părţi.
Pentru aceasta suprafaţa de teren s-au formulat cereri de reconstituire de ambele părţi în
anul 1991.
Suprafaţa de 2028 mp se regăseşte în actul primar al autorului reclamantelor întocmit în
anul 1935, în registrul agricol, în cererea de reconstituirea dreptului de proprietate formulată în
anul 1991 la punctul b şi în titlurile de proprietate emise reclamantelor.
Acest teren nu se regăseşte în contractul de vânzare-cumpărare al autorului pârâţilor S., se
regăseşte în registrul agricol, în titlul de proprietate emis în baza Lg. nr. 18/1991 şi în contractul
de întreţinere.
Deci, ambele părţi au formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate pentru
acest teren în anul 1991.
Faptul că reclamantelor li s-a emis titlul de proprietate în anul 2004 pentru suprafeţele de
970 mp şi 1942 mp cu toate că au formulat cerere în anul 1991 nu prezintă relevanţa juridică.
Conform dispoziţiilor art.III din Lg. nr.169/1997 în vigoare anterior modificării prin Lg.
nr.247/2005 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data
încheierii actului juridic: a ) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în
favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau
constituiri, c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul
localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art.
23 din lege.
Potrivit disp. art. 11 suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care
rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă,
registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din
orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.
În cauză, deşi suprafaţa de 2028 mp teren nu se regăseşte în actul primar al autorului
pârâţilor S. se regăseşte în registrul agricol, înscris ce poate fi avut în vedere la reconstituirea
dreptului de proprietate, astfel încât nu se poate susţine faptul că autorul acestora nu era
îndreptăţit la reconstituire.
Însă, la data reconstituirii dreptului de proprietate pentru acest teren era formulata cerere
de reconstituire de către reclamante care au invocat în dovedirea dreptului de proprietate contract
de vânzare-cumpărare încheiat în 1936 şi registrul agricol.
Registrul agricol nu constituie titlu de proprietate spre deosebire de contractul de vânzare-
cumpărare.
În aceasta situaţie comisia avea obligaţia să efectueze verificări şi să dea eficienţa
contractului de vânzare-cumpărare autentificat, autorul reclamantelor fiind cel îndreptăţit la
reconstituire.
Sub acest aspect se poate aprecia că titlul de proprietate a fost emis autorului pârâţilor cu
încălcarea dispoziţiilor art. III lit c din Lg. nr. 169/1997.
De asemenea, comparând drepturile de proprietate ale autorilor părţilor în raport de
înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate invocate instanţa apreciază că dreptul de
proprietate al autorului reclamantelor este preferabil dreptului de proprietate al autorului pârâţilor
S., fiind fundamentat pe un act scris, respectiv pe contract de vânzare-cumpărare autentificat.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 480 C.civ. instanţa va obliga pe pârâţii
S.C. şi S.M. să lase în deplină posesie şi proprietate reclamantelor suprafaţa de 2028 mp teren
situată în satul Cerbu, comuna Albota, jud. Argeş, identificata în schiţa anexă la raportul de
expertiză întocmit de domnul expert B.P.-fila 153 din dosar-prin punctare, marcată de punctele 6,
7, 11,B, 6.
Suprafaţa de 726,44 mp marcata prin punctele: 14-122-123-14 în schiţa anexa la raportul
de expertiză -fila 154- este ocupata de moştenitoarele autoarei G. D. fără a deţine titlul de
proprietate
Aceasta suprafaţa de teren se regăseşte în titlurile de proprietate invocate de reclamante.
Deci, pârâtele ocupă terenul fără a dovedi un drept de proprietate asupra acestuia.
În acelaşi timp terenul proprietatea reclamantelor se suprapune cu terenul din procesul-
verbal de punere în posesie al autoarei G.D. pe suprafaţa de 68,56 mp identificata prin punctele:
122-123-125-12 din schiţa nr. 3, teren situat în intravilan.
Acest teren se regăseşte în contractul de vânzare-cumpărare al autorului reclamantelor
încheiat în anul 1936. Pârâtele nu deţin act de proprietate primar pentru acest teren. Borderoul şi
registrul agricol nu constituie titlul de proprietate.
În consecinţa, şi în aceasta situaţie comisia avea obligaţia să efectueze verificări şi să dea
eficienţa contractului de vânzare-cumpărare autentificat, autorul reclamantelor fiind cel îndreptăţit
la reconstituire astfel încât se poate aprecia că titlul de proprietate a fost emis autoarei G. D. cu
încălcarea dispoziţiilor art.III lit c din Lg. nr. 169/1997.
Comparând drepturile de proprietate ale autorilor părţilor în raport de înscrisurile
doveditoare ale dreptului de proprietate invocate, instanţa apreciază că dreptul de proprietate al
autorului reclamantelor este preferabil dreptului de proprietate al autoarei G.D, fiind fundamentat
pe un act scris, respectiv pe contract de vânzare-cumpărare autentificat.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 480 C.civ. instanţa va obliga pe
pârâtele G.F, G.A, G.I. şi S.I. să lase în deplină posesie şi proprietate reclamantelor suprafaţa de
795 mp teren situată în satul Cerbu, comuna Albota, jud. Argeş identificata în schiţa anexa la
raportul de expertiza întocmit de domnul expert B.P (fila 153 din dosar) prin haşurare cu culoarea
negru, marcata de punctele 12 .a .14 .12 .
În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va admite cererea de acordare a cheltuielilor
de judecata formulate de reclamante şi va obliga pe pârâţi la plata acestor cheltuieli constând în
onorarii experţi, onorarii avocaţi , taxa timbru şi timbru judiciar proporţional cu suprafaţa de
teren ocupata de fiecare dintre aceştia din totalul suprafeţei revendicate, respectiv proporţional cu
culpa procesuală a fiecărui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea precizată, completată majorată şi restrânsă formulată de reclamantele
C.M, şi C.C. prin curator C.C., în contradictoriu cu pârâţii S.C, G.F, G.A., G.I., S.I., şi S.M.
Obliga pe pârâtele G.F, G.A, G.I. şi S.I să lase în deplină posesie şi proprietate
reclamantelor suprafaţa de 795 mp teren situată în satul Cerbu, comuna Albota, jud. Argeş
identificata în schiţa anexa la raportul de expertiza întocmit de domnul expert B. P. (fila 153 din
dosar) prin haşurare cu culoarea negru, marcata de punctele 12 .a .14 .12 .
Obliga pe pârâţii S.C. şi S.M. să lase în deplină posesie şi proprietate reclamantelor
suprafaţa de 2028 mp teren situată în satul Cerbu, comuna Albota, jud. Argeş, identificata în
schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de domnul expert B. P.-fila 153 din dosar-prin
punctare, marcată de punctele 6, 7, 11,B, 6.
Raportul de expertiza întocmit de domnul expert B. P. face parte integrantă din
prezenta hotărâre (filele 148-155 din dosar).
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de pârâţi.
Admite cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de reclamante.
Obliga pe pârâţii S.C. şi S.M. să plătească reclamantelor suma de 1882 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Obliga pe pârâtele G.F, G.A, G.I şi S.I. să plătească reclamantelor suma de 738 lei cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Septembrie 2011.
Preşedinte,
E.F.
Grefier,
I.C.
Red. EF
Tehn. L.B. 22 Septembrie 2011
10/ex
1
