CURTEA DE APEL A L B A I U L I A
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 649/2008
Şedinţa publică din 27 O. 2008
Pe rol fiind soluţionarea recursurilor declarate de inculpatul E. J. N. şi partea civilă N. E. E. împotriva deciziei penale nr. 262/2008 pronunţată de Tribunalul H u n e d o a r a în dosarul nr(…).
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns inculpatul E. J. N. asistat de apărător ales, avocat J. D., partea civilă N. E. E. asistat de apărător ales, avocat B. D., apărător ales şi al părţii civile intimate N. E. J., lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care se constată că inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar memoriu cu motivele de recurs, precum şi faptul că asigurătorul E. Asigurări SA a depus la dosar o cerere prin care indică sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură.
Instanţa constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare faţă de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părţii civile recurente N. E. E. şi al părţii civile intimate N. E. J., avocat B. D., solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei penale atacate în sensul stabilirii despăgubirilor civile pentru autoturism la valoarea totală stabilită prin raportul de expertiză şi admiterea cererii de acordare de daune morale pentru partea civilă N. E. E., cu cheltuieli de judecată.
Arată că Tribunalul a calculat suma despăgubirilor luând în calcul valoarea autoturismului de 6697 Euro, stabilită prin ultimul raport de expertiză, din care s-a scăzut suma de 1.600 Euro, remisă de inculpat, dar consideră că această sumă nu reprezintă o justă şi integrală despăgubire în sensul art. 998 Cod civil, deoarece pentru a pune în stare de funcţionare autoturismul, aşa cum era înainte de accident, trebuie să se procedeze la reparaţia acestuia iar prin raportul de expertiză s-a stabilit valoarea totală a reparaţiei la suma de 9.527 Euro din care se scade suma de 1.600 Euro, astfel că suma pretinsă de partea civilă este de 7.927 Euro.
Critică soluţia instanţei de apel şi în ceea ce priveşte respingerea în totalitate a cererii de daune morale formulată de partea civilă N. E. E., deoarece este evident faptul că şi acesta a suferit un prejudiciu moral în urma accidentului, a rămas fără maşină, cu soţia internată în spital, cu necesitatea unei intervenţii chirurgicale şi cu toate consecinţele care au urmat.
În concluzie solicită admiterea recursului ca fondat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului E. J. N., avocat J. D., sub aspectul laturii civile, solicită, în principal, admiterea recursului declarat de inculpat, modificarea hotărârii în sensul reducerii prejudiciului în ce priveşte autoturismul avariat la suma de 3422,75 Euro şi a celorlalte despăgubiri civile la limite corecte şi rezonabile. În subsidiar solicită casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanţei de apel, pentru completarea expertizei în sensul stabilirii valorii reale rămase la autoturismul avariat şi a despăgubirii datorate de inculpat.
Arată că despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă, însă instanţa de apel a considerat că nu se impune a se scădea contravaloarea pieselor care nu au fost avariate.
Sub aspectul daunelor morale care au fost acordate în baza aceloraşi probe de la dosarul cauzei, arată că în temeiul art. 998 Cod civil, inculpatul trebuia să fie obligat să acopere prejudiciul într-un mod echitabil şi just, şi solicită instanţei de recurs să cenzureze aceste daune morale şi să le reducă la o sumă corectă.
În ceea ce priveşte celelalte despăgubiri materiale, arată că sarcina acestor probe revenea părţilor civile, care trebuiau să facă dovada acestora.
În ce priveşte latura penală, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, schimbarea hotărârii atacate în sensul schimbării încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 184 alin. 2, 4, 41Cod penal şi încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i1Cod procedură penală în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 şi menţinerea celorlalte dispoziţii.
Consideră că motivarea schimbării încadrării juridice de către instanţa de apel este criticabilă având în vedere că infracţiunea prev. de art. 184 al. 41Cod penal absoarbe infracţiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în acest sens existând şi decizia I din 15.10.2007 a Î.C.C.J., care prin asimilare poate fi aplicată şi în speţa de faţă.
În ce priveşte recursul părţii civile N. E. E., solicită respingerea acestuia. Cu privire la reparaţiile autoturismului, consideră că acestea depăşesc cu mult valoarea reală a autoturismului. În ce priveşte daunele morale, solicită respingerea recursului, apreciind că lipsa de folosinţă a autoturismului nu a putut provoca suferinţe fizice şi psihice părţii civile, care a refuzat oferta făcută de inculpat.
Apărătorul ales al părţii civile recurente N. E. E. şi al părţii civile intimate N. E. J., avocat B. D., faţă de recursul inculpatului, în principal, solicită instanţei să omită a lua în considerare motivele de recurs, având în vedere prevederile art. 38510Cod procedură penală, potrivit cărora recursul trebuie motivat prin cererea introductivă sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi în temeiul art. 38510al. (21)3Cod procedură penală instanţa să ia în considerare numai cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că instanţa de apel a soluţionat corect latura penală prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 184 al.2 şi 4 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 184 alin. 2, 4, 41Cod penal . De asemenea, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat şi în ce priveşte latura civilă. În ce priveşte acordarea de către instanţa de a p e l d e despăgubiri pentru autoturism, apreciază că acestea au fost prea mici.
Apărătorul ales al inculpatului E. J. N., avocat J. D., depune la dosar dovada expedierii în termen, prin poştă, a motivelor de recurs formulate în scris.
Reprezentantul Parchetului consideră că motivele de recurs au fost depuse la dosar în termen, raportat la data expedierii lor prin poştă. Solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Apreciază că judecătorii au calculat raţional pagubele, precum şi faptul că daunele morale nu pot fi detaşate faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale. Arată că în speţă există două infracţiuni care lezează valori sociale diferite, şi anume, sănătatea persoanei şi siguranţa circulaţiei.
Inculpatul E. J. N., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de faţă:
Constată că prin sentinţa penală nr. 181/2007 a Judecătoriei H u n e d o a r a inculpatul E. J. N. a fost condamnat la:
– 2 ani închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal;
– 1 an închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 grame/ litru alcool pur, prev. şi ped. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de doi ani plus durata pedepsei aplicate.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83, 84 Cod penal.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile N. E. E. despăgubiri civile astfel: suma de 6781,98 euro şi 520 lei, respingând în rest pretenţiile civile.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile N. E. J. despăgubiri civile, astfel: suma de 1451 lei despăgubiri materiale şi suma de 5000 lei daune morale, respingând în rest pretenţiile.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 1812,25 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Municipal Dr. B. T. H.
A constatat că E. Asigurări SA B – Sucursala H are calitate de asigurător.
A obligat pe inculpat să plătească părţii civile N. E. E. suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În data de 08 octombrie 2006, în jurul orei 20.00, inculpatul a fost antrenat într-un accident de circulaţie care a avut loc în municipiul H, pe B-dul_ , în dreptul garnizoanei de pompieri militari.
Inculpatul a circulat cu autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_ , proprietate personală, din direcţia Cantina Restaurant spre gară, iar când a ajuns în dreptul garnizoanei de pompieri, i s-a făcut rău, s-a aplecat spre dreapta pentru a vomita, moment în care a pierdut controlul volanului şi a intrat cu autoturismul pe contrasens, lovind frontal autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_ , care circula regulamentar din sens opus, condus de partea vătămată N. E. E.. În urma impactului au fost accidentaţi atât conducătorul acestui autoturism cât şi soţia sa, partea vătămată N. E. J., care se afla pe bancheta din faţă dreapta a maşinii, cei doi fiind transportaţi la spital.
Ca urmare a recoltării probelor de sânge de la inculpat, a rezultat că acesta la ora 21.00 a avut o alcoolemie în sânge de 2,50 grame la mie, iar la ora 22.10, o alcoolemie de 2,20 grame la mie.
Ca urmare a recoltării probelor de sânge de la inculpat, a rezultat că acesta la ora 21.10 a avut o alcoolemie în sânge de 2,50 grame la mie, iar la ora 22.10, o alcoolemie de 2,20 grame la mie.
Inculpatul a recunoscut că a băut în seara zilei de 07 octombrie 2006 şi până în dimineaţa de 08 octombrie 2006, ora 04.00, două sticle de bere de ½, iar în data de 08 octombrie 2006, orele 13.30-14.30 a mai băut o bere de ½ litri la cofetăria O.. De asemenea, în aceeaşi zi, între orele 17.30-20-00 a mai băut 2 sticle de bere de ½ litri fiecare.
În fine, inculpatul a recunoscut faptele susţinând că, consumul de alcool nu a fost exagerat de mare, însă a dormit foarte puţin noaptea, a doua zi a fost la serviciu, fiind astfel obosit. Accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care a condus autovehiculul în stare avansată de ebrietate, a intrat cu acesta pe contrasens încălcând astfel dispoziţiile art. 124 şi 129 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În urma accidentului, partea vătămată N. E. J. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 120 – 130 de zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal.
De asemenea, autoturismul părţii vătămate N. E. E. a fost avariat în totalitate.
Autoturismul condus de către inculpat era asigurat la SC E. Asigurări B Sucursala H.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cod penal privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
Partea vătămată N. E. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 49.000 lei, daune civile, compusă din 30.000 lei contravaloarea autoturismului distrus, 13.000 lei daune morale, care reprezintă suferinţă psihică şi fizică determinată de faptul că a trebuit să se deplaseze zilnic la spital, la soţie şi a fost privat şi de folosirea autoturismului, 400 lei cheltuieli de transport cu taxiul de la data producerii accidentului şi până în prezent şi 120 lei costul transportului autoturismului distrus la T..
Partea vătămată N. E. J. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 900 lei cheltuieli suportate pe perioada spitalizării, 29 lei taxă de eliberare certificat medico-legal, 551 lei contravaloare medicamente, cizme ortopedice şi susţinător pantof cumpărat după externare, 17.000 lei daune morale, reprezentând suferinţe fizice şi psihice cauzate de accident.
Spitalul municipal Dr. B. T. H s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.812,25 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată N. E. J..
Din probatoriul testimonial administrat în cauză s-a făcut dovada că partea civilă N. E. E. s-a deplasat de mai multe ori cu taxiul de la domiciliu la spital, unde era internată soţia, achitând contravaloarea transportului, respectiv aproximativ 600 lei.
De asemenea, sa depus la dosar chitanţa de plată a sumei de 120 lei, transportul autoturismului avariat la SC E. SRL.
Din raportul de evaluare întocmit de E. Asigurări Sucursala H a rezultat că, costul reparaţiei autoturismului distrus a fost de 8381,98 euro, din care inculpatul a achitat părţii civile N. E. E. suma de 1600 euro, rămânând nerecuperată suma de 6781,98 euro.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 999 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile N. E. E. despăgubiri civile astfel: suma de 6781,98 euro şi 520 lei.
Întrucât partea vătămată nu a făcut dovada suportării unui prejudiciu moral, s-a respins ca nejustificată cererea de acordare a daunelor morale solicitate.
De asemenea, din probatoriul testimonial (filele 80, 81) s-a făcut dovada că partea vătămată N. E. J. pe perioada spitalizării a avut nevoie de medicamentaţie şi hrană, că soţul s-a deplasat zilnic la spital, astfel că s-au făcut cheltuieli de aproximativ 1000 lei.
Din chitanţele depuse la dosar a rezultat că partea vătămată a cumpărat încălţăminte specială şi susţinător pentru picior, medicamente şi a achitat taxa pentru certificatul medico-legal, cheltuielile ridicându-se la suma de 742,23 lei, deci cu mult peste suma solicitată, conform constituirii de parte civilă. În ceea ce priveşte solicitarea de daune morale s-a constatat că partea civilă N. E. J. a suferit grave suferinţe fizice şi psihice, care sunt de natură să justifice o compensaţie sub forma daunelor morale, apreciindu-se că suma de 5000 lei este de natură să asigure această compensaţie.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 999 inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile N. E. J. suma de 1451 lei despăgubiri civile solicitate şi suma de 5000 lei daune morale, respingând în rest cererea.
Împotriva acestei sentinţe părţile vătămate şi civile N. E. E. şi N. E. J. şi inculpatul E. J. N. au declarat apel, în termen şi motivat.
Părţile vătămate şi civile au solicitat următoarele:
Sub aspectul laturii penale schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 184 al. 2,4 şi 41Cod penal şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă N. E. E. a solicitat acordarea daunelor morale în cuantum de 13.000 lei care au fost cerute la instanţa de fond, iar aceasta le-a respins în mod nejustificat, iar partea civilă N. E. J. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale la 17.000 lei reprezentând suferinţele fizice şi psihice avute în urma accidentului.
Inculpatul a solicitat următoarele:
Sub aspectul laturii penale, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 184 al.2, 4 şi 41Cod penal şi încetarea procesului penal conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 lit. i1Cod procedură penală întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002, faptele de conducere a autoturismului pe drumurile publice de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de vătămare corporală din culpă constituind o singură infracţiune complexă, de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2, 4 şi 41Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a solicitat, în cazul părţii civile N. E. E.:
– reducerea daunelor materiale vizând deteriorarea autoturismului la suma de 3422,75 euro prejudiciul real fiind de 5023,75 euro, din care se scade suma de 1600 euro ce i-a fost achitată părţii civile;
– înlăturarea sumei de 400 euro reprezentând transport cu taxiul, ca nedovedită.
A solicitat în cazul părţii civile N. E. J.:
– înlăturarea sumei de 900 lei cheltuieli pe perioada spitalizării şi a sumei de 169 lei reprezentând contravaloarea cizmelor ortopedice întrucât aceasta nu se justifică;
– reducerea cuantumului daunelor morale, suma acordată de instanţa de fond, de 5000 lei, fiind exagerată.
Prin decizia penală nr. 262/14 octombrie 2008 a Tribunalul u i H u n e d o a r a s-au admis ca fondate apelurile declarate de părţile vătămate şi civile N. E. E. şi N. E. J. şi de inculpatul E. J. N., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. De art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4 şi 41teza a-II-a Cod penal, infracţiune pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţă pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice cu o alcoolemie mai mare decât limita legală şi s-a dispus executarea pedepsei mai grele de 2 ani închisoare, s-au interzis drepturile civile prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal (în condiţiile art. 71 Cod penal), în baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, s-a stabilit la 5.097 euro cuantumul daunelor materiale (contravaloarea autoturismului avariat) cuvenite părţii civile N. E. E. şi la 13.000 lei cuantumul daunelor morale cuvenite părţii civile N. E. J.. Restul dispoziţiilor sentinţei atacate au fost menţinute.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că starea de fapt este corectă, inculpatul săvârşind din culpă faptele arătate, însă încadrarea juridică este nelegală pentru că infracţiunea prev. de ar. 184 al. 2, 4 şi 41Cod penal înglobează două activităţi ilicite distincte, ambele sancţionate de legiuitor: infracţiunea prev. de art. 184 al. 41Cod penal şi infracţiunea prev. de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002, cele două infracţiuni urmând a fi reţinute în concurs. Sub aspect civil s-au reapreciat despăgubirile civile şi daunele morale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată şi civilă N. E. E., care a solicitat acordarea despăgubirilor materiale la suma solicitată de el, precum şi daune morale, şi inculpatul care a solicitat încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (în baza art. 10 lit. i1Cod procedură penală), întrucât această infracţiune este absorbită în infracţiunea prev. de art. 184 al. 2, 4, 41Cod penal, iar sub aspect civil să fie reduse despăgubirile civile şi daunele morale. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, Curtea constată că în cauză a fost reţinută o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, stare de fapt necontestată de părţi.
În ce priveşte încadrarea juridică însă, nici una dintre instanţele de fond sau de apel nu a reţinut o încadrare juridică legală.
Fapta inculpatului de a conduce autovehiculul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,50 grame la mie şi de a cauza accidentul în urma căruia s-a produs vătămarea corporală gravă din culpă a victimei N. E. J. (leziuni vindecabile în 120 – 130 de zile de îngrijiri medicale) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4, 41Cod penal, infracţiune complexă în conţinutul căreia intră atât fapta de a vătăma grav victima, cât şi fapta de a conduce pe drumurile publice un autoturism în timp ce inculpatul se afla în stare de ebrietate. Potrivit art. 41 alin. 3 Cod penal, infracţiunea unică, complexă, este infracţiunea în conţinutul căreia intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
Prin introducerea alin. 41al art. 184 Cod penal legiuitorul a dorit să sancţioneze mai grav, dar ca infracţiune complexă, fapta celui care, aflându-se în stare de ebrietate conduce un autoturism pe drumurile publice şi produce din culpă vătămarea gravă a unei persoane, săvârşind astfel doar infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2, 4 şi 41Cod penal în care infracţiunea prev. de art. 79 al. 1 (renumerotat 87 alin. 1) din OUG nr. 195/2002 este absorbită în întregime ca circumstanţă agravantă. Din modul de reglementare al legiuitorului în definirea infracţiunilor prev. de art. 184 al. 2, 4, 41Cod penal şi cea reglementată de OUG nr. 195/2002 se poate observa că cele două incriminări sunt formulate în termeni asemănători, iar această similitudine reflectă o realitate care, în ambele cazuri, poate duce la o urmare mai gravă la care se referă alin. 4 şi 41din art. 184 Cod penal. Singura problemă, care ar putea împiedica reţinerea ca infracţiune unică complexă, s-ar putea invoca cu privire la faptul că legiuitorul, în reglementarea de la art. 184 al. 41Cod penal, nu foloseşte şi sintagma „având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală”, ci doar cea „care se află în stare de ebrietate”. Deşi este o omisiune a legiuitorului, „de lege ferenda”, pentru a se înlătura orice interpretare restrictivă, textul ar trebui completat în acest sens. În speţă însă, la o alcoolemie stabilită prin analiza de laborator de 2,50 grame la mie, este evident că inculpatul se afla în stare de ebrietate, stare care se instalează, de regulă, la peste 0,80 grame la mie.
Diferenţierea între cele două sintagme „având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală” şi „care se află în stare de ebrietate” a fost făcută de legiuitor în reglementarea legii speciale (OUG nr. 195/2002) doar pentru acoperirea posibilităţii de probare a infracţiunii, îmbibaţia alcoolică peste limita legală fiind dovedită prin analiza de laborator, iar starea de ebrietate putând fi dovedită şi prin orice alte mijloace de probă, atunci când proba de sânge nu poate fi luată spre a se putea stabili ulterior, prin analiza de laborator, cantitatea de alcool din sânge.
De altfel, cele două sintagme nu se exclud, ci se completează reciproc, în oricare din situaţiile arătate săvârşindu-se o singură infracţiune, cu acelaşi conţinut şi cu aceeaşi pedeapsă.
Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii (prin decizia nr. 1 din 15 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 81/1 februarie 2008) a stabilit că fapta unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza 1 Cod penal, în care este absorbită infracţiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar uciderea din culpă a unei persoane în aceleaşi împrejurări, comisă de un conducător auto care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracţiunea unică (complexă) de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza 2 Cod penal.
Aşadar, prin comparare, dacă în aceleaşi condiţii se produce ca urmare doar o vătămare corporală din culpă (şi nu o ucidere din culpă), în mod judicios instanţele vor trebui să reţină şi această situaţie (cu urmări mai puţin grave) tot o infracţiune unică complexă de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2, 4, 41Cod penal, în care este absorbită infracţiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Reţinerea ca infracţiune separată a conducerii unui autovehicul de o persoană aflată în stare de ebrietate, în concurs cu infracţiunea prev. de art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal (în opinia primei instanţe) sau cu infracţiunea prev. de art. 184 al. 2, 4 şi 41Cod penal (în opinia instanţei de apel), excede intenţiei legiuitorului care, dacă ar fi dorit o asemenea încadrare juridică, fie ar fi renunţat la incriminarea expresă a acestei forme agravate a vătămării corporale din culpă, fie ar fi prevăzut în mod expres că în acest caz va exista concurs de infracţiuni (aşa cum a prevăzut la forma agravantă a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 2 Cod penal).
În concluzie, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul inculpatului, se vor casa decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 181/2007 a Judecătoriei H u n e d o a r a sub aspectul laturii penale, se va reţine ca încadrare juridică a faptei inculpatului infracţiunea unică, complexă, prev. de art. 184 alin.2, 4, 41Cod penal, în care se absoarbe în întregime infracţiunea prev. de art. 79 alin. 1 (renumerotat art. 87 alin. 1) din OUG nr. 195/2002, aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea şi a art. 71 al. 2 şi art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, precum şi art. 81 şi 82 Cod penal în sensul suspendării executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, restul dispoziţiilor hotărârilor fiind menţinute.
În ce priveşte rezolvarea laturii civile, aceasta a fost corect soluţionată, suma acordată pentru autoturismul avariat fiind cea reală şi dovedită, la fel fiind bine apreciat că părţii civile N. E. E. nu i se cuvin daune morale, iar părţii civile N. E. J. i se cuvin daune morale la suma stabilită.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul părţii civile N. E. E. urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în legătură cu recursul inculpatului vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală partea civilă recurentă va fi obligată să plătească statului suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul E. J. N. împotriva deciziei penale nr. 262/2008 pronunţată de Tribunalul H u n e d o a r a în dosarul nr(…).
Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 181/2007 pronunţată de Judecătoria H u n e d o a r a în dosarul nr(…), sub aspect penal, şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul E. J. N. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2, 4 şi 41Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal şi art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. „a” Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii din sentinţele penale casate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs pentru inculpat rămân în sarcina acestuia.
Respinge ca nefondat recursul părţii civile N. E. E..
Obligă pe partea civilă recurentă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 27 O. 2008.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În expunerea argumentelor opiniei separate apreciez faptul că încadrarea juridică dată cu ocazia exprimării opiniei majoritare nu corespunde exigenţelor textelor de lege reţinute, excedând accepţiei normei de incriminare prevăzute de art. 184 al. 41Cod penal.
1. Sub aspectul stării de fapt rezultă fără dubiu că inculpatul a provocat un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a victimei, în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 gr/ mie, concentraţie stabilită în urma evaluării probelor prelevate de la acesta.
2. În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise, reţinerea în sarcina inculpatului a unei infracţiuni unice, cea prevăzută de art. 184 al. 2, 4 şi 41Cod penal ar lipsi de conţinut fapta sa de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în condiţiile în care avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.
3. Nu se poate aprecia, în opinia mea, că fapta sus arătată este absorbită în agravanta prevăzută la art. 184 al. 41Cod penal, atâta timp cât din interpretarea strictă a acestui text de lege nu reiese în mod indubitabil angajarea răspunderii penale în cazul în care gradul de alcoolemie depăşeşte limita legală, ci doar în condiţiile constatării stării de ebrietate, ceea ce poate include sau nu o valoare teoretică a intoxicaţiei etilice peste limita de
0,80 gramela mie.
4. Întrucât între starea de ebrietate şi intoxicaţia etilică stabilită prin analiza de laborator, intoxicaţie care depăşeşte limita legală, există diferenţe în accepţia textelor de lege, chiar dacă în realitate ele nu se exclud, acest aspect obligă la o încadrare stricto sensu, atâta timp cât legiuitorul a înţeles să le prevadă în această manieră.
5. Argumentul pentru care apreciez că faptele inculpatului se circumscriu celor două infracţiuni şi nu unei singure infracţiuni este tocmai neconcordanţa între elementele ce definesc latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002 şi exigenţele prevăzute de alin. 41al art. 184 Cod penal, care impun existenţa stării de ebrietate şi nu a intoxicaţiei etilice constatate prin probe de laborator.
În această situaţie s-ar crea, în mod nejustificat, o situaţie mai favorabilă pentru inculpat, care nu mai este tras la răspundere pentru o infracţiune distinctă (cea prevăzută de art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002) şi care ar angrena reţinerea concursului de infracţiuni.
În speţa de faţă însă, întrucât legea nu distinge, consider că s-ar acorda o clemenţă nejustificată inculpatului cum, pe de altă parte, încadrarea juridică reţinută de instanţa de apel, prin reţinerea art. 184 al.2, 4, 41Cod penal şi a art. 79 al. 1 din OUG nr. 195/2002 în concurs, ar determina într-o manieră atipică o dublă sancţiune şi de aici, crearea unei situaţii defavorabile inculpatului.
6. Este de observat, pe de altă parte, că decizia nr. 1/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată în apărare, vizează infracţiunea de ucidere din culpă (art. 178 al. 3 Cod penal), care nu dă loc la interpretări, atâta timp cât textul respectiv incriminează uciderea din culpă a unei persoane săvârşită de un conducător de vehicul cu tracţiune mecanică având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate.
În aceste circumstanţe este explicabil raţionamentul potrivit căruia infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală este absorbită în infracţiunea sus arătată, tocmai pentru a nu se crea o situaţie mai gravă inculpatului.
Judecător,
