Căi de atac.Contestaţie la şi opoziţia la executare
Cum hotărârea judecătorească are un caracter unitar, căile de atac şi termenele în care pot fi exercitate căile de atac trebuie să fie aceleaşi, iar nu să difere în raport cu partea din hotărâre ce se tinde a se reforma.
Cum hotărârea judecătorească are un caracter unitar, căile de atac şi termenele în care pot fi exercitate căile de atac trebuie să fie aceleaşi, iar nu să difere în raport cu partea din hotărâre ce se tinde a se reforma.
Prin exercitarea dreptului de a formula opoziţie la executare partea beneficiază de două grade de jurisdicţie şi de dreptul la acces la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.
Prin exercitarea dreptului de a formula opoziţie la executare partea beneficiază de două grade de jurisdicţie şi de dreptul la acces la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.
Pentru părţi există în speţa de faţă două litigii distincte a căror individualitate nu poate fi alterată de o circumstanţă exterioară, adică de coexistenţa unui litigiu alături de un alt litigiu îndreptate împotriva aceleiaşi pârâte.
Pentru părţi există în speţa de faţă două litigii distincte a căror individualitate nu poate fi alterată de o circumstanţă exterioară, adică de coexistenţa unui litigiu alături de un alt litigiu îndreptate împotriva aceleiaşi pârâte.
O soluţie contrară ar conduce la limitarea dreptului de a declara apel împotriva unei hotărâri judecătoreşti date în primă instanţă în soluţionarea unei cereri introduse pe calea principală, în condiţiile în care instanţa este sesizată în acelaşi timp, tot pe cale principală şi cu o cerere atacabilă cu recurs, creându-se astfel o faţă de cel care a înţeles să sesizeze instanţa numai cu opoziţie la executare.
DECIZIE Nr. 11 din 12 Mai 2011 Tribunalul Vâlcea-Secţia Comercială
Prin sentinţa nr.xxxx/26.11.2010 Judecătoria Rm.Vâlcea a admis contestaţia la executare şi opoziţia la executare formulate de contestatoarea S.C. P I S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii LB S.A. – C şi S.C. S S.R.L. – prin B C SPRL Craiova şi a dispus anularea formelor de executare întocmite în dosarul aaa/CEB, nulitatea titlului cambial, anularea încheierii nr. bbb/EX din 24.06.2010 şi radierea notării somaţiei din 28.07.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că prin contestaţie şi opoziţie la executare contestatoarea S.C. P I S.R.L. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa în contradictoriu cu intimata L B S.A., să se dispună anularea formelor de executare care fac obiectul dosarului de executare nr. ooo/PJ/2010, respectiv somaţia din 28.07.2010, să se constate nulitatea titlului cambial, anularea încheierii din 24.06.2010 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestaţiei, aşa cum a fost completată, contestatoarea a arătat că bancar nu are competenţa de a începe o executare silită împotriva contestatoarei, întrucât conform dispoziţiilor art. 373 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, ori în cazul urmăririi bunurilor de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea.
Contestatoarea a mai arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 49 din Legea 58/1934, în sensul că refuzul de acceptare sau de plată trebuie să fie constatat printr-un înscris autentic, însă biletul la ordin a fost lăsat în alb drept garanţie, pentru a asigura pe S.C. STILEX S.R.L. de buna credinţă a contestatoarei că îşi onorează la termen obligaţia de plată din contractul comercial din 08.11.2004, însă relaţiile comerciale dintre cele două societăţi au încetat încă din luna august a anului 2008, cu mult înainte de emiterea biletului la ordin – 19.09.2008, conform borderoului de predare primire înregistrat la data de 12.12.2007. Astfel, biletul la ordin fiind lăsat în alb, drept garanţie, acesta nu a cuprins menţiunea „fără protest”, astfel încât era necesară respectarea prevederilor art. 49 din Legea 58/1934.
Pe de altă parte, contestatoarea a mai arătat că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 61 alin. 4 din aceeaşi lege, în sensul că somaţia de executare nu a cuprins transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Neîndeplinirea acestor condiţii, atrage nulitatea somaţiei, cu toate consecinţele ce decurg în ceea ce priveşte actele de executare.
S-a menţionat de către contestatoare că, în speţă, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă aşa cum se arată la art. 379 Cod procedură civilă, întrucât între cele două societăţi nu mai existau datorii începând cu luna august 2008, respectiv cu mult înainte de data emiterii biletului la ordin refuzat la plată.Simpla prezenţă în mâna societăţii comerciale a instrumentului de plată în alb, pe care aceasta l-a completat şi girat către LB, în vederea obţinerii unui credit de scont, nu constată existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, pentru că biletul la ordin nu a fost completat de către contestatoare cu suma, dat emiterii şi scadenţa, aceste date fiind completate în mod abuziv de către S.C. S S.R.L., ceea ce înseamnă că nu societatea contestatoare nu recunoaşte suma din titlul pus în executare, data scadenţei, data plăţii şi nici datorii către cealaltă societate.
Dimpotrivă, S.C. S S.R.L., recunoaşte că între cele două societăţi nu mai existau obligaţii contractuale din luna august 2008, acest instrument de plată fiind completat din eroare.
De asemenea s-a mai invocat faptul că titlul executoriu nu are la bază o factură sau aviz de însoţire al mărfii care să justifice existenţa unui debit între cele două societăţi comerciale. Banca a creditat un bilet la ordin fără ca între părţi să fi existat un raport juridic fundamental, o datorie concretă care să fie recunoscută printr-o factură însuşită de părţi prin semnătură.
Prin cererea depusă la dosar, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată şi a societăţii care a introdus în circuitul bancar instrumentul de plată, respectiv S.C. S S.R.L., prin administratorul judiciar desemnat.
Prin cererea de precizare, contestatoarea a arătat că precizează contestaţia în sensul că solicită şi radierea notării somaţiei din datat 28.07.2010 efectuate în cartea funciară.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intima LB a solicitat respingerea contestaţiei formulată de către contestatoare. S-a arătat că în cadrul derulării contractului de credit S.C. S S.R.L., a prezentat spre scontare biletul la ordin emis la data de 19.09.2008, acesta fiind acceptat la scontare de către bancă.
S-a arătat că la data scadenţei, banca a introdus biletul la ordin în circuitul bancar pentru a încasa creanţa menţionată pe bilet în cuantum de 15.803,20 lei şi întrucât la contestatoarea nu a avut disponibilă nici o sumă de bani, biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil în conturi.
Intimata, prin corpul executorilor bancari a iniţiat procedura de executare silită asupra bunului imobil proprietatea societăţii contestatoare.
Faţă de susţinerea contestatoarei, în sensul că executorul bancar nu este competent a începe executarea silită, intimata a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2628/1999, executorii bancari îşi desfăşoară activitatea, exercitându-şi atribuţiile prevăzute de art. 10, pe întreg teritoriul României.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei că au fost încălcate prevederile art. 49 din Legea 58/1934, intimata a arătat că pe biletul la ordin există menţiunea „fără protest”, şi mai mult decât atât prezentarea actului de protest nu este necesară pentru începerea executării silite.
De asemenea, somaţia de executare a fost comunicată împreună cu biletul la ordin ce constituie titlu executoriu, fiind incluse în cuprinsul acesteia toate elementele înscrise pe biletul la ordin.
Pe de altă parte, biletul la ordin a fost emis de contestatoare în favoarea intimatei şi girat de către aceasta în favoarea băncii, astfel că acesta este valabil şi produce efecte juridice, instrumentul de plată fiind un act cu regim juridic special. Contestatoare nu poate opune giratarului LB, ca posesor de bună credinţă, excepţiile personale pe care le-ar fi putu opune girantului.
S-a mai arătat că Legea 58/1934 arată în mod clar că prin semnarea biletului la ordin emitentul îşi asumă obligaţia necondiţionată de a plăti la scadenţă suma înscrisă la plată, iar transmiterea biletului la ordin prin gir nu implică şi transmiterea raporturilor materiale care au dat naştere raporturilor cambiale, deoarece documentul care constatată obligaţiile cambiale nu cuprinde şi aceste raporturi.
Culpa contestatoarei priveşte două aspecte. Astfel, aceasta a emis cu uşurinţă biletul la ordin neasigurându-se de existenţa unei creanţe aferente acestuia, iar pe de altă parte, aceasta nu a inserat pe instrumentul de plată o expresie prin care să interzică girul, posibilitate oferită de dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea 58/1934.
Prin încheierea de şedinţă din 24 septembrie 2010 s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
În cauză au fost administrate probele cu acte şi interogatoriu intimatei, din analiza cărora s-au reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia privind necompetenţa executorului bancar de a proceda la începerea executării silite, instanţa a apreciat că se impune respingerea acesteia având în vedere dispoziţiile art. 11 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2628/1999, conform cărora executorii bancari îşi desfăşoară activitatea, exercitându-şi atribuţiile conform prevederilor art. 10, pe întreg teritoriul României.
Între societatea contestatoare şi societatea intimată au existat relaţii comerciale până în luna august 2008, când acestea au încetat. După încetarea acestor relaţii comerciale, intimata a emis biletul la ordin din 19.09.2008, bilet la ordin lăsat în alb de către contestatoare în timpul derulării relaţiilor comerciale pentru a da asigurări intimatei că obligaţiile de plată rezultate din contractul nr. 320/08.11.2004, vor fi onorate.
Astfel, din borderoul de predare primire cu numărul de înregistrare 337/12.12.2007 semnat şi ştampilat de către cele două societăţi, fila 36 dosar, instanţa a reţinut că societatea contestatoare a predat intimatei un număr de 7 instrumente de plată, constând în bilete la ordin, predate în alb, ca garanţie pentru intimată că societatea contestatoare îşi va onora obligaţiile de plată rezultate din contractul comercial.
Prin adresa înaintată de către S.C. S S.RL. în data de 27.11.2008 contestatoarei, aceasta i-a adus la cunoştinţă că datorită volumului mare de vânzări din cadrul societăţii intimate, au fost introduse din eroare toate biletele la ordin lăsate drept garanţie în circuitul bancar. De asemenea, s-a mai precizat că între cele două societăţi nu mai existau datorii începând cu luna august 2008, întrucât societatea intimată nu a mai efectuat livrări de mărfuri către societatea contestatoare.
Astfel, s-a mai arătat că societatea contestatoare nu mai are nicio datorie către societate intimată, biletele la ordin refuzate la plată fiind introduse din eroare.
Biletele la ordin au intrat în circuitul bancar, societatea intimată obţinând un credit de scont de la LB, instanţa concluzionând că instrumentul de plată a fost completat în mod abuziv şi cu rea-credinţă, fiind obligatorie respectarea prevederilor art. 49 din Legea 58/1934.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că somaţia de executare nu a cuprins expresia „fără protest” şi nu cuprinde actele, respectiv factura din care rezultă suma datorată. Astfel instrumentul de plată nu are la bază o factură sau aviz de însoţire a mărfii care să justifice existenţa unui debit între cele două societăţi, intimata LB, nedepunând la dosar factura care este menţionată pe instrumentul de plată, cu atât mai mult cu cât la momentul emiterii acestuia relaţiile comerciale între cele două societăţi încetaseră, iar contestatoarea nu datora intimatei, aşa cum s-a şi recunoscut de către intimată, nicio sumă de bani.
Prin urmare, instanţa a conchis că biletul la ordin a fost completat de către societatea intimată în mod abuziv şi cu rea-credinţă, posesorul acestuia lucrând în paguba debitorului.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că pentru ca societatea contestatoare să dobândească calitatea de debitor cedat, trebuia să fie notificat de către cesionar cu privire la cesiunea de creanţă, potrivit dispoziţiilor art. 1393 Cod civil, dispoziţie legală nerespectată în cauză.
Nefiind notificaţi, cesiunea de creanţă nu este opozabilă contestatoarei şi nu o obligă pe aceasta la plata unei sume de bani către LIBRA BANK, ceea ce înseamnă că aceasta nu poate fi executată, cu atât mai mult cu cât între cele două societăţi nu a existat un raport juridic fundamental, o datorie concretă care să fie recunoscută printr-o factură.
Instanţa a constatat, în plus, că deşi prin răspunsul la interogatoriu de către intimată, s-a susţinut că la momentul prezentării instrumentului de plată a fost prezentată şi factura fiscală menţionată pe bilet, factura fiscală nu a fost depusă.
În ceea ce priveşte somaţia înaintată contestatoarei, instanţa a observat că aceasta nu cuprinde transcrierea exactă a biletului la ordin, astfel că neîndeplinirea comunicării somaţiei conform prevederilor art. 61 din Legea 58/1934, atrage nulitatea acesteia, conform pct. 320 lit. j din Norma cadru nr. 6/1934. Ca o consecinţă a anulării somaţiei, instanţa a reţinut că se impune şi radierea notării acesteia la cartea funciară, întrucât menţinerea notării nu se mai justifică, titlul în baza căreia s-a dispus notarea fiind anulat.
Faţă de cele expuse mai sus instanţa a dispus admiterea contestaţiei şi a opoziţiei la executare, aşa cum a fost precizată şi anularea formelor de executare.
Împotriva sentinţei au formulat recurs ambele părţi.
SC PI SRL, în recursul formulat, a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul obligării pârâtei SC S SRL la plata cheltuielilor de judecată faţă de recurentă, când în mod legal trebuia obligată la plata acestor cheltuieli SC LB SA.
În ceea ce priveşte recursul băncii, aceasta a invocat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile care să atragă nulitatea biletului la ordin, potrivit art.2 din Legea nr.58/1934, iar invocarea a lipsei raportului fundamental nu afectează valabilitatea cambiei, care are o existenţă de sine stătătoare.
Referitor la nulitatea somaţiei, se arată că nu se impunea, atâta timp cât contestatoarea nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea somaţiei, astfel că lipsa biletului la ordin ca anexă la somaţia de plată ce transcria întocmai conţinutul biletului nu poate atrage această sancţiune.
În privinţa prevederilor aplicabile girului cambial, recurenta a menţionat că transmiterea biletului la ordin prin gir este valabilă prin simpla semnare de către girant, notificarea debitorului nefiind necesară, recurenta fiind posesor de bună-credinţă căruia nu i se poate opune raportul fundamental dintre SC PI SRL şi SC S SRL.
Prin urmare, recurenta invocă dispoziţiile Normei BNR nr.6/1994 referitoare la condiţiile de fond şi de formă ale biletului la ordin, condiţii îndeplinite în speţa de faţă, având în vedere şi aspectul transmiterii biletului la ordin prin gir, transmitere care nu implică şi transmiterea raporturilor materiale care au dat naştere raporturilor cambiale.
În final s-a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale a Corpului Executorilor Bancari şi a SC S SRL, singura care poate avea calitatea procesuală pasivă fiind SC LB SA.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7-9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.
În şedinţa publică din data de 28 aprilie 2011 instanţa a calificat calea de atac ca fiind apel, având în vedere că instanţa a fost sesizată atât cu o contestaţie la executare(cu privire la anularea formelor de executare întocmite de executorul bancar: somaţie de plată etc), cât şi cu opoziţie la executare(constatarea nulităţii biletului la ordin prin contestarea raportului fundamental şi a neîndeplinirii condiţiilor de formă)-aşa cum corect a reţinut prima instanţă, prima atacabilă cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, iar a doua atacabilă cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare, conform art.62 alin.3) din Legea nr.58/1934.
O soluţie contrară ar conduce la limitarea dreptului de a declara apel împotriva unei hotărâri judecătoreşti date în primă instanţă în soluţionarea unei cereri introduse pe calea principală, în condiţiile în care instanţa este sesizată în acelaşi timp, tot pe cale principală şi cu o cerere atacabilă cu recurs, creându-se astfel o discriminare faţă de cel care a înţeles să sesizeze instanţa numai cu opoziţie la executare.
Faţă de această calificare, s-a invocat de către instanţă excepţia tardivităţii celor două apeluri.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.62 alin.3) din Legea nr.58/1934 a cambiei şi biletului la ordin, „Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare.”
În speţă, ambele apeluri au fost declarate peste termenul prevăzut de lege, având în vedere că soluţia primei instanţe a fost pronunţată la data de 26.11.2010, iar apelurile au fost înregistrate la data de 10.01.2011 şi respectiv 14.01.2011.
Prin urmare, apelurile au fost respinse ca tardiv formulate, iar potrivit dispoziţiilor art.274 alin.1) Cod procedură civilă, intimata SC LB SA va fi obligată la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta SC PI SRL.
