DOSAR NR.10763/3/2010
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A IV-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 6 A
Şedinţa publică din data de 11.01.2011
Tribunalul constituit din:
PREŞEDINTE: .
JUDECATOR: .
GREFIER: .
Pe rol pronunţarea cererii de apel formulată de apelantul G. I., împotriva Hotărârii nr.168/2009 pronunţata de Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul OSIM în contradictoriu cu intimaţii O. DE S. P. I. SI M., V. M. W. AG.
În temeiul art. 6 din legea 192/2006 Preşedintele completului de judecată informează părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele, aducându-le la cunoştinţă faptul că medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelantul reprezentat de avocat C. F., cu împuternicire avocaţiala la dosar, intimaţii O. prin , V. M. W. AG reprezentat de avocat S. D. cu împuternicire avocaţiala la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
La interpelarea tribunalului apărătorul intimatei V. M. W. AG arată faptul că a got respinsă excepţia de conexitate, cu referire la dosarul cu nr. 10762/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V a Civilă. Depune la dosarul cauzei, în şedinţă publică, copii ale bonuri fiscale şi etichete, pentru a dovedi faptul că produsele se găsesc pe piaţă, iar marca îşi îndeplineşte rolul său, înscrisuri pe care le comunică şi reprezentanţilor părţilor adverse.
Apărătorul apelantului, precum şi reprezentantul intimatului O. DE S. P. I. SI M. arată faptul că nu opun primirii acestor înscrisuri la dosarul cauzei.
Tribunalul acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii O., pentru motivele dezvoltate în scris. Arată faptul că marca intimatei nr. . V. B. trebuia refuzată la înregistrare. Arată faptul că a dovedit faptul că această marcă este asemănătoare cu cele două mărci deţinute de către apelant. Cu referire la raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei arată faptul că acesta nu a fost combătut de către partea adversă. Astfel, se induce consumatorului ideea că marca intimatului – V.B. ar reprezenta o variantă îmbunătăţită a celei româneşti (pornind de la particula ,, B.,,. Arată faptul că se va invoca de către partea adversă pronunţarea unei hotărâri favorabile acesteia de către Tribunalul Bucureşti, într-o speţă asemănătoare, însă această hotărâre a fost recurată. Totodată, aspectele invocate de către intimate sunt corecte cu privire la aspectele de ordin general, neaplicându-se particularităţilor speţei de faţă. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei V. M. W. A.. solicită respingerea apelului, menţinerea hotărârii COMSIEI DE REEXAMINARE MĂRCI din cadrul O., cu cheltuieli de judecată. În mod eronat se arată de către apelant faptul că ar fi opus două mărci, în realitate, acesta menţionează o singură marcă-fila 201 dosar, iar ulterior, în contestaţia depusă face vorbire şi de o marcă cu element grafic. Având în vedere faptul că, contestaţia are regimul juridic al unui apel, solicită a se face aplicarea art. 294 C.p.c. cu referire la limitele apelului, fiind analizată doar marca verbală invocată de către apelant. Cu toate aceste, arată faptul că în cadrul apărărilor formulate a făcut vorbire şi despre marca combinată opusă de către apelant. Apreciază expertiza extrajudiciară depusă la dosarul cauzei ca fiind una îndoielnică, având valoarea probatorie a unui înscris. Între mărci există diferenţe majore, singura asemănare fiind cuvântul ,, L.,, (practic, prescurtarea cuvântului ,,limonadă”), arată totodată faptul că beneficiază de o protecţie redusă categoriile de produse din clasa 31, sens în care invocă jurisprudenţa în materie, la nivel naţional fiind protejate mai multe mărci care conţin cuvântul ,,L.(acesta cuvânt descriind produsele comercializate sub acest nume). Cu privire la susţinerile apelantului, arată faptul că hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti poate fi invocată doar ca precedent. Cu privire la riscul de confuzie arată faptul, astfel cum rezultă din jurisprudenţa O., marca ,,L.,, este o marcă slab distinctivă. Particula V. indică originea produsului, iar conform etichetelor depuse la dosar deşi s-a schimbat titularul mărcii internaţionale, produsele continuă să fie comercializate.
Reprezentantul intimatului O. solicită respingerea apelului, menţinerea hotărârii COMSIEI DE REEXAMINARE MĂRCI din cadrul O., nefiind îndeplinite condiţiile art. 6 lit. c. elementul figurativ diferenţiind mărcile.
Tribunalul reţine cauza în pronunţare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă sub nr. 10763/372010, la data de 01.03.2010, apelantul I. G., a formulat în contradictoriu cu intimaţii O. DE S.P. I. SI M. si V. M.W. AG apel împotriva Hotărârii nr. 168/2009 pronunţata de către Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul OSIM, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea deciziei CEO nr. 2704/2008 in sensul admiterii opoziţiei la înregistrarea mărcii individuale combinate nr. . V. B..
În motivarea apelului, s-a arătat că apelantul este titularul mărcii naţionale verbale – . . înregistrata sub nr. 070 827 ce beneficiază de protecţie pe teritoriul României începând cu data de 08.12.2005, pentru produse din clasa 32 si al mărcii individuale combinate nr. 084 161 L., marca înregistrata in România de la data de 01.02.2007 pentru clasele de produse 32, 35, 39, iar la data de 01.08.2007 s-a depus spre înregistrare, de către V. M.R AG, cu sediul in A., pe cale internaţionala marca individuala combinata V. B. înregistrata sub nr. 937 572 pentru produse din clasa 32.
Apelantul a formulat opoziţie la înregistrarea mărcii menţionate, la data de 11.02.2008 invocând ca drept anterior marca naţionala verbala L. nr. 070 827 al cărui titular este. Urmare a acestei opoziţii, O. a emis decizia nr. ROP 48-2008-1/2008 de refuz provizoriu la înregistrare a mărcii individuale combinate V. B.. Comisia de Examinare a opoziţiilor din cadrul O. a emis Decizia nr. 2704/2008 prin care a respins opoziţia apelantului si a dispus continuarea procedurilor de înregistrare a mărcii V. B. considerând ca exista diferenţe între cele doua mărci.
La data de 27.07.2009, apelantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2704/2008, soluţionata de către Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul O. prin Hotărârea nr. 167/2009 prin care a fost menţinută decizia atacată şi s-a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii individuale combinate V. B..
Hotărârea nr. 167/2009 a fost pronunţata de către Comisia de Reexaminare mărci cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicaţiile geografice care prevede ca o marca trebuie refuzata la înregistrare daca este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzând si riscul de asociere cu marca anterioara.
Marca individuala combinata V. B. este similara cu marca naţionala verbala L. înregistrata sub nr. 070 827 si cu marca individuala combinata nr. 084161 L..
Astfel, apelantul apreciază că în mod greşit Comisia de Reexaminare a considerat ca intre marca naţionala verbala L. înregistrata sub nr. 070 827 si marca individuala combinata V.R B.exista diferenţe suficiente din punct de vedere vizual, fonetic si conceptual.
Din punct de vedere vizual cele doua mărci sunt similare. Astfel, marca V.B.este compusa dintr-un desen asupra căruia este scris cu caractere albe cuvântul B., iar in partea de sus a desenului este scris in arc de cerc cu litere mici si de alta culoare cuvântul V..
Intre cele doua mărci exista un element identic, respectiv partea verbala L.; aceasta parte identica este scoasa in evidenta in marca atacata prin faptul ca litera de început „L” este mult mai mare decât celelalte litere si se afla chiar in centrul desenului ceea ce determina ca privirea consumatorului sa fie in primul rând atrasa de aceasta porţiune a mărcii atacate.
Este îndeobşte cunoscut faptul ca privirea umana se focalizează in centrul lucrurilor asupra cărora stăruie. Mai mult, ochiul este obişnuit si educat sa citească ceea ce i se prezintă de la stânga ia dreapta.
Desenul mărcii atacate conţine in mijloc doua litere din partea identica, respectiv literele „L” si „I”, prima fiind evidenţiata prin mărime. Astfel ochiul consumatorului este atras si remarca pentru prima data aceste doua litere, citind inconştient întreaga parte identica „L.” si de abia după aceea încadrând aceasta parte verbala în întreg cuvântul B.. Trebuie remarcat ca prima parte verbala „B.” este scrisa cu caractere mai mici decât caracterele din mijlocul desenului, literele „L” si „I” atrăgând atenţia.
In ceea ce priveşte cuvântul V. acesta este scris cu caractere mult mai mici decât B. existând o diferenţa considerabilă şi de mărime si de prezentare fata de partea verbala „L.”. Mai mult, culoarea închisă şi situarea departe de partea centrala asupra căreia se concentrează ochiul consumatorului ii determina pe acesta sa nu remarce ca esenţial acest cuvânt.
Se remarcă astfel, ca in cazul mărcii atacate, partea cea mai importanta este reprezentată chiar de către cuvântul „L.”, consumatorul fiind determinat sa ii remarce la prima vedere din ansamblul alcătuit din celelalte părţi verbale, cuvinte si desene ale mărcii.
Astfel, cele două mărci prezintă nu numai similaritate ba chiar identitate asupra elementului „L.” care este in realitate un element principal pentru ambele fiind cel care are funcţia de a atrage pentru prima data privirea consumatorului.
In ceea ce priveşte marca individuala combinata nr. 084 161 L., s-a solicitat a se remarca ca aceasta conţine un desen care cuprinde lămâi stilizate, fruct ce se aseamănă cu cel din marca atacata in chiar centrul ei, fiind deci în prezenta unei similarităţi si cu privire la elementele figurative.
Astfel din punct de vedere vizual, diferenţele sunt neesenţiale, umbrite de modul in care elementul identic „L.” este utilizat si structurat in marca atacata, conducând la o „ştergere” a deosebirilor si accentuare a părţi comune.
Din punct de vedere fonetic, aspectele sunt similare deoarece atât timp cat ochiul consumatorului va remarca doar cuvântul central B., modul de pronunţare a cuvântului secundar si, in realitate, neobservat, V. nu poate fi luat in considerare. Aşa cum s-a precizat, privirea va reţinuta cu precădere de elementul central al mărcii, partea verbala „L.” ochiul urmând a citi apoi întreg cuvântul „B.”. Din punct de vedere fonetic intre cele două cuvinte există o diferenţă doar de doua silabe care ar putea fi considerate de către consumator doar ca un prefix de calificare a cuvântului L.. In privinţa cuvântului V.acesta este situat departe de punctul de focalizare al ochiului consumatorului care poate nici sa nu ii remarce deci modul lui de pronunţare si de alcătuire este secundar, fără a prezenta importanta. Mai mult, fiind un cuvânt străin limbii române, de provenienţa germana, el poate fi chiar neînţeles de către consumator.
Se observa, astfel, ca si din punct de vedere fonetic, cele doua mărci nu prezintă diferenţe esenţiale, existând o asemănare puternica in modul de pronunţare.
Din punct de vedere conceptual, mărcile sunt similare creând pentru consumator aceeaşi impresie. Astfel, partea verbala „B.” reprezintă conform definiţiei din Dicţionarul explicativ al limbii romane, „element de compunere cu sensul „(referitor la) viaţă”, care serveşte la formarea de substantive si adjective”. In vorbirea curenta, acest element reprezintă o prescurtare a cuvântului biologic in sensul de element natural. Cele două noţiuni, cea din DEX si cea curent utilizata in vorbire, se afla in strânsa legătura ca si concept având semnificaţia de element puternic conectat cu natura, cu ceea ce este biologic, natural.
Astfel, pentru consumator alăturarea părţii verbale BIO nu poate genera decât ideea de prefix pentru reliefarea caracteristicii naturale a pârtii verbale L. care astfel iese in evidenta prin faptul ca devine circumstanţiată.
Deci, si din punct de vedere fonetic, partea identica „L.” este accentuata in marca atacata prin faptul ca diferenţele neesenţiale nu fac altceva decât sa atragă atenţia consumatorului tocmai asupra acestui cuvânt.
Produsele cărora le sunt destinate mărcile sunt identice (băuturi din fructe)
si similare (siropuri, limonada, alte băuturi nealcoolice).
Marca naţionala verbala L. înregistrata sub nr. 070 827 si marca individuala combinata nr. 084 161 L. acoperă produsele din clasa 32; bere, ape minerale si gazoase si alte băuturi nealcoolice, băuturi din fructe si sucuri de fructe, siropuri si alte preparate pentru fabricarea băuturilor, iar marca individuala combinata V. B. este destinata aplicării pentru produsele: limonada, băuturi nealcoolice din fructe, toate bunurile de mai sus pe baza de extracte de lămâie sau având aroma de lămâie si produse din substanţe naturale fără aditivi chimici dăunători.
In mod corect Comisia de Reexaminare a reţinut faptul ca mărcile al căror titular sunt acoperă întreaga gama de produse din clasa 32 si, in consecinţa, produsele ale mărcii atacate sunt incluse in primele existând „identitate intre ele”.
Marca individuala combinata V. B. creează un risc de confuzie pentru public, incluzând si riscul de asociere cu marca naţionala verbala L. înregistrată sub nr. 070 827 si cu marca individuală combinata nr. 084161 L..
Pentru a putea determina riscul de confuzie, mărcile trebuie analizate in totalitate, in ceea ce priveşte identitate vizuala, fonetica si conceptuala si analizând toate circumstanţele cazului, inclusiv sfera consumatorilor cărora le este adresat produsul protejat si chiar natura determinanta a acestuia. Din analiza naturii produselor putem defini si sfera consumatorilor ţinta si încadrarea acestora intr-o anumita categorie: copii, adulţi, vârstnici, cu sau fără studii superioare etc.
Produsele protejate în cauza sunt băuturi nealcoolice de fructe, limonada si alte sucuri al căror preţ este unul mediu daca nu chiar scăzut in comparaţie cu alte băuturi de acest fel. In acest sens, se poate concluziona ca aceste produse sunt consumate cu precădere de copii dar exista probabilitatea ca si o parte din consumatorii adulţi de nivel mediu sa le prefere. Având in vedere sfera consumatorului ţinta, a cărui vârsta este fie una care implica un anumit grad de naivitate si lipsa de informaţii suficiente sau fie este vorba de persoane de nivel mediu al cărui nivel de atenţie este posibil sa nu prezinte un nivel ridicat, peste medie, putem concluziona ca exista un risc crescut de confuzie.
Aşa cum arătat, intre cele doua mărci există similaritate, dacă nu chiar identitate, la nivel vizual, fonetic si conceptual. Coroborând aceste aspecte cu faptul că este vorba de produse identice, exista un grad ridicat de risc pentru ca în momentul alegerii, consumatorul ţinta să nu remarce diferenţele neesenţiale sau chiar dacă le remarca sa considere ca este vorba de produsul aceleiaşi firme sau ca este vorba de o a alternativa b. a produsului iniţial. Mai mult, acest din urma aspect poate genera chiar determinarea consumatorului de a prefera produsele protejate de marca atacata in defavoarea produselor protejate de mărcile apelantului pentru motivul generat de inducerea ideii ca este vorba de o varianta „b.” naturala a acestor băuturi.
În jurisprudenţa interna si internaţionala, exista numeroase cazuri de acest fel care au fost soluţionate prin respingerea înregistrării noii mărci similare cu cea anterioară pentru produse identice, având in vedere confuzia la nivel vizual, fonetic, conceptual pentru consumatorul ţinta.
Cauza Sunplus Technology Co. Ltd vs. OHIM, a avut ca obiect identitatea dinte marca „S.” si marca „S.”. In 1996, Su. T. Co. Ltd (S.) a depus la OHJM o cerere de înregistrare de marca comunitara pentru marca figurativa „S.” pentru anumite bunuri din Clasa IX, conform clasificării de la Nisa.
S. M. Inc. (S. M.) a înaintat o opoziţie la înregistrare, invocând posibilitatea confuziei intre aceasta marca si alte 4 mărci înregistrate anterior in B.ce conţin cuvântul „S.” pentru produse din aceeaşi clasa, conform clasificării de la Nisa. OHIM a reţinut opoziţia si a respins in totalitate cererea depusa de S., motivând ca exista posibilitatea unei confuzii pe teritoriul B. cu privire la bunurile pentru care se depusese cererea de înregistrare ca marca europeana. Pe baza aceluiaşi motiv, Tribunalul de Prima Instanţa a respins apelul depus ulterior de S., cât si acţiunea in anulare, depusa in 2004, a deciziei OHIM contestate. Curtea de Justiţie a respins apelul formulat de S. împotriva acestei ultime hotărâri a Tribunalului de Prima Instanţa (TPI) reţinând că: „Curtea releva faptul ca, in cuprinsul hotărârii sale, TPI a analizat mai întâi componentele vizuale ale celor două mărci in discuţie, hotărând ca sunt diferite din punct de vedere vizual, iar mai apoi a analizat din punct de vedere fonetic si conceptual. In decizia sa, a arătat ca diferenţele existente din punct de vedere vizual nu compensează gradul înalt de asemănare intre mărcile in discuţie la nivel fonetic si conceptual. Deşi riscul de confuzie trebuie analizat global, fiecare componenta vizuala, fonetica si conceptuala trebuie analizata individual, prin urmare Curtea respinge acest motiv ca neîntemeiat”.
Prin Decizia nr. 206/A din 14 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele aspecte: „doua mărci se găsesc in situaţia de a fi similare când, fără a fi identice, se aseamănă una cu cealaltă”; „similaritatea poate fi vizuala, auditiva sau conceptuala”; „în aprecierea similarităţii dintre două mărci verbale compuse dintr-un singur cuvânt prezintă importanta următoarele aspecte: prefixul sau sufixul sau ambele sunt identice; cuvântul cuprinde un număr suficient de silabe sau de combinaţii de vocale sau de consoane considerate apropiate”; „când marca este compusa din doua sau mai multe cuvinte se vor identifica acele cuvinte care reprezintă elementul tare al mărcii, iar analiza comparativa se realizează, in principal, intre acestea”; „ponderea cea mai însemnata o are prima impresie, de ansamblu, pe care o produc mărcile din punct de vedere vizual si auditiv”; riscul de confuzie trebuie interpretat extensiv „având in vedere ca legiuitorul include in cadrul acesteia si riscul de asociere”; riscul de confuzie poate fi: direct „cumpărătorul distinge perfect produsele, dar crede datorita caracteristicilor comune ale semnelor aplicate pe acestea, ca aceste produse provin de la aceeaşi întreprindere” sau indirect „cumpărătorul este conştient ca cele doua produse sau servicii provin de la doua întreprinderi diferite, dar considera ca intre cele doua exista legături juridice, financiare, tehnice sau economice”; „trebuie determinat segmentul de public relevant căruia i se adresează cele doua mărci”.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 81, art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Intimata V. M. AG a formulat in temeiul art. 115-118 C.proc.civ., întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul I. G. împotriva Hotărârii 168/15.12.2009 emisă de Comisia de Reexaminare/Apeluri din cadrul . . (O.) in dosarul CRM Nr. 188/2009 ca fiind neîntemeiat si pe cale de consecinţa să se dispună menţinerea hotărârii atacate şi să se dispună continuarea procedurii de înregistrare a mărcii individuale combinate V.. B. nr. 937572 in clasa de produse 32 in România; cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că la data de 1 august 2007, V. M. AG, a depus la înregistrare marca individuala, combinata V.B. nr. 937572 pentru bunuri in clasa 32, limonadă, băuturi nealcoolice, băuturi nealcoolice din fructe, toate bunurile de mai sus pe baza de extracte de zmeura sau având aroma de zmeura si produse din substanţe naturale fără aditivi chimici dăunători.
In data de 12 mai 2008, . (O.), a trimis Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) o notificare de refuz provizoriu de protecţie privind marca combinata V. B. in România. In data de 06 iunie 2008 OMPI a comunicat către V. M. AG notificarea de refuz provizoriu de protecţie emis de către OSIM.
Potrivit notificării trimise de către OSIM, avizul de refuz, provizoriu a fost emis ca urmare a opoziţiei depuse de către I.G. prin care acesta din urma a invocat existenta mărcii naţionale anterioare „L.” nr. depozit naţional M 2005 12531, nr. atribuit de marca 070827, înregistrată la 8 decembrie 2005 in clasa 32, opoziţie depusa in baza dispoziţiilor art. 6 lit. c din legea mărcilor, a Regulii 15 punctul (1) si (2) din Regulamentul de Aplicare a legii mărcilor, susţinând ca marca nu ar putea fi protejata pe teritoriul României.
In termenul legal, la 5.09.2008, a depus prin mandatar punctul sau de vedere cu privire la avizul de refuz provizoriu comunicat de către O. ca urmare a opoziţie depuse de către IVANESCU GEORGE împotriva înregistrării mărcii V. B. nr. 937572 pe teritoriul României, pentru produse in clasa 32.
Prin Decizia nr. 2705 din data de 28.10.2008, înregistrata cu nr. OSIM 1018729 din data de 27.04.2009, Comisia de Examinare Opoziţii a respins opoziţia depusa de către I. G. si a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii internaţionale combinate V. B. nr. 937572 pe teritoriul României pentru bunuri in clasa 32, astfel cum a fost depusa la înregistrare.
In data de 27 iulie 2009, apelantul, prin mandatar a depus contestaţia înregistrată de către O.sub nr. 1021167/27.07.2009, comunicată intimatei in data de 13 octombrie 2009, împotriva deciziei Comisiei de Examinare Opoziţii din cadrul O. nr. 2705 din data de 28.10.2008 in baza dispoziţiilor art. 6 lit. c din Legea 84/1998 privind mărcile si indicaţiile geografice (Legea mărcilor) si regulii 15, aliniatul 1 din Regulament.
Prin Hotărârea nr. 168 din data de 15.12.2009, înregistrata de către Registratura Generala O. cu nr. 1003168 si comunicata la 26.01.2010, Comisia de Reexaminare Mărci a respins contestaţia formulata de către I. G. si a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii internaţionale combinate V. B. nr. 937572 pe teritoriul României pentru bunuri in clasa 32, astfel cum a fost depusa la înregistrare.
Intimata a arătat că în motivarea apelului, apelantul critica aplicarea de către Comisia de Examinare si ulterior de către Comisia de Reexaminare din cadrul O.a dispoziţiilor art. 6 litera (c) din legea mărcilor.
Ca răspuns la capetele de cerere depuse de către apelant, instanţa a reiterat argumentele, în vederea sublinierii aspectelor care, din punctul său de vedere, trebuie să conducă instanţa la respingerea apelului si la menţinerea Hotărârii Comisiei de Reexaminare Mărci nr. 168 din data de 15.12.2009 prin care s-a respins contestaţia depusa de către apelant şi s-a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii internaţionale combinate V. B. nr. 937572 pe teritoriul României pentru bunuri in clasa 32 „limonadă, băuturi nealcoolice, băuturi nealcoolice din fructe, toate bunurile de mai sus pe baza de extracte de zmeura sau având aroma de zmeura si produse din substanţe naturale fără aditivi chimici dăunători”, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca marca V. B. sa fie respinsa la înregistrare in baza prevederilor art. 6 lit. c din legea mărcilor si a Regulii 15 (1) din Regulament.
Cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 6 lit. c din Legea mărcilor, s-a arătat că articolul 6 lit. c în baza căruia apelantul a depus apel si solicita respingerea de la înregistrare a mărcii V. B. depusa de către intimat, impune îndeplinirea a trei condiţii cumulative pentru ca înregistrarea unei mărci sa fie refuzată: marca a cărei înregistrare se cere este similară cu o marca anterioara; marca a cărei înregistrare se cere este destinată a fi aplicabila unor produse sau servicii identice sau similare; exista un risc de confuzie pentru public, incluzând si riscul de asociere, cu marca anterioara.
Consideră intimata că, aşa cum a fost argumentat si in cadrul întâmpinării depuse de către intimata la contestaţia înaintată de către apelantul împotriva înregistrării mărcii internaţionale combinate V. B. nr. 937572, argumente acceptate atât de către Comisia de Examinare cat si de către Comisia de Reexaminare O., cele trei condiţii cumulative prevăzute de art. 6 lit. c din legea mărcilor, completate de dispoziţiile Regulii 15 (1) din Regulament nu sunt îndeplinite in cazul mărcilor opuse de către apelant la înregistrarea mărcii V. B. de către intimata, astfel: lipsa similarităţii mărcii V. B. cu mărcile L.citate de apelant.
Apelantul susţine ca marca combinata V. B. este similara cu marca naţionala verbala LIMO, nr. marca 070827. înregistrata la data de 8 decembrie 2005 pentru produse in clasa 32, şi marca naţionala combinata L., nr. marca 084161, înregistrata la 1 ianuarie 2007, intre altele pentru produse in clasa 32.
In ce priveşte marca naţionala combinata LIMO nr. marca 084161 citata de către oponent, consideră ca a fost apreciat corect de către Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul O. in Hotărârea 168/2009 ca aceasta marca nu poate fi acceptata ca drept anterior opozabil in cauza, având in vedere ca in opoziţia formulata de către I. G. (precum si in Avizul de Refuz provizoriu comunicat ulterior către OMPI) singurul drept anterior invocat de către oponentul-apelant a fost marca naţionala verbala L. nr. 070827.
Pentru aceleaşi considerente si având in vedere ca Hotărârea apelata nr. 168/2009 se refera la conflictul dintre marca solicitata la înregistrare de către intimata, V.B. nr. 937572, si marca verbala L. nr. 070827, apreciază intimata ca si in speţa de fata marca naţionala combinata L. nr. 084161 nu ar trebui sa fie acceptata de către instanţa ca drept opozabil.
Cu toate acestea, in situaţia in care argumentele de mai sus nu ar fi considerate suficiente de instanţa, intimata a solicitat a se observa că lipsa similarităţii dintre mărcile in conflict rezulta din analiza diferenţelor de ordin vizual, conceptual si fonetic existente atât intre marca solicitata la înregistrare de către intimata si marca naţionala verbala . L nr. 070827 corect invocata in apel de către apelant, cat si intre aceasta si marca naţionala combinata L. nr. 084161.
Marca depusa la înregistrare de către intimata este o marca combinata, incluzând un element figurativ perfect distinctiv, aspect care conduce la importante diferenţe vizuale intre mărcile supuse analizei.
In scopul analizei comparative a mărcilor in discuţie s-a arătat că instanţei Tabelul nr. 1 pentru evidenţierea trăsăturilor care, in opinia sa, conferă distinctivitate mărcii intimatei.
Intimata apreciază că elementele grafice – fructul (zmeura) încadrat de cele sase frunze dispuse simetric si poziţionarea centrala a denumirii B. cu caractere speciale de culoare alba (cu partea centrala a cuvântului mărita – O.- iar începutul si sfârşitul micşorate), in contrast cu culoarea fructului, precum si prezenta cuvântului V.in partea superioara centrala, de culoare mov de asemenea cu grafie speciala arcuita, conferă o puternica distinctivitate mărcii depuse la înregistrare de către intimata, lipsa similarităţii cu mărcile L.reieşind chiar de la o prima observaţie a elementelor figurative alăturate.
Cum a fost reţinut in mod corect si de către Comisia de Reexaminare Mărci in decizia apelatul, singurul element de similaritate intre mărci este reprezentat de partea verbală L.. Diferenţele dintre mărci reprezentate de cuvântul adiţional V., de scrierea diferita, de faptul ca mărcile au un început diferit si nu in ultimul rând de prezenta desenului in marca solicitata, sunt, suficiente sa contracareze similitudinile.(…) Având in vedere (…) ca marca anterioara este compusa dintr-un cuvânt foarte scurt (patru litere) ceea ce face foarte uşoara reţinerea acestuia de către consumatori si prin urmare facilitează diferenţierea mărcii solicitate de cea anterioara, (…) mărcile in conflict sunt diferite in ansamblul lor”.
Prezenta elementului verbal L. in compunerea mărcii depuse la înregistrare de către Intimata nu este suficienta pentru aprecierea de către Instanţa a similarităţii cu mărcile citate de către apelant.
In plus, mărci internaţionale având in componenta lor denumirea „L.” înregistrate intre altele pentru produse in clasa 32, sunt protejate in prezent pe teritoriul României, respectiv marca internaţională verbala „L.” nr. 185034 / 25.05.1955, înregistrata in numele S.I. GmbH & Co. KG; marca internaţionala verbala „L.” nr. 693684/17.04.1998, înregistrată în numele S.A. F. L. G., C. & S.; marca internaţionala verbala „L.” nr. 709043/02.02.1999, înregistrata in numele Las S.R.L., toate acestea fiind protejate anterior depunerii la înregistrare de către apelant a mărcii opuse.
Mai mult, următoarele mărci comunitare coexista si sunt de asemenea protejate pe teritoriul României, fiind înregistrate intre altele si pentru produse in clasa 32: marca comunitara „L.”, nr. 001119031/05.12.2003, înregistrată în numele B. L.; marca comunitara „R. B. L.”, nr. 000669010/08.11.1999, înregistrată în numele B. & C. L.; marca comunitara „L.”, nr. 003366309/18.01.2005, înregistrata în numele S.A F. L. G.C. & S.; marca comunitara „L. L.”, nr. 003354991/17.12.2004, înregistrată în numele B & G SRL; marca comunitara „M. L.”, nr. 002237949/18.07.2002, înregistrata in numele O.D. S.A.; marca comunitara „M. L.”, nr. 002237949/18.07.2002, înregistrata in numele O. D. SA.; marca comunitara „L.” nr. 005004288/06.02.2007, înregistrata in numele SLE I. G.; marca comunitara „l.” nr. 005233937/01.08.2006, înregistrata în numele D.F..
Prin urmare, având in vedere numărul mare de mărci ce au in componenta elementului verbal termenul L. si care coexista deja atât in Uniunea Europeana cat si pe teritoriul României pentru produse identice/similare in clasa 32, consideră ca protecţia acestui element verbal este slaba, însăşi doctrina considerând in acest caz ca protecţia este limitata la interzicerea unei reproduceri identice pentru ca concurenţii sa nu fie privaţi de folosirea unor termeni curenţi, uzuali.
Totodată, consideră ca „Mărcile LIMO” invocate de apelant au un caracterul slab distinctiv având in vedere ca acestea sunt compuse din elementul verbal „L.” – care reprezintă in fapt prescurtarea cuvântului limonada si care potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Romane înseamnă „băutura răcoritoare făcuta din zeama de lămâie (…) apa si zahăr; citronada; Băutura răcoritoare gazoasa preparata cu sirop de fructe”, fiind, in fapt, un termen descriptiv pentru produsele clasei 32 pentru care au fost protejata mărcile LIMO si pentru care intimata a solicitat protecţie la înregistrarea mărcii V. B..
In plus, astfel cum reiese si din interpretarea per a contrario a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE), mărcile cu grad redus de distinctivitate (cazul mărcilor L. opuse la înregistrarea mărcii V. B.) se bucura de o protecţie restrânsă – „mărcile cu un grad înalt de distinctivitate, fie per se sau datorita recunoaşterii pe care o au pe piaţa, se bucura de o protecţie mai larga decât mărcile cu un grad scăzut de distinctivitate”. (paragraful 18 din decizia CJCE din 29 septembrie 1998 in Cazul C-39/97 C. K. K. v M.-G.-M. Inc., formerly P. C.C.t Canon/MGM).. (Anexa nr. 1).
Mai mult, fata de argumentul apelantului potrivit căruia termenul „B.” nu poate genera decât ideea de prefix pentru reliefarea caracteristicii naturale a părţii verbale L., s-a precizat că în aprecierea caracterului distinctiv al unui semn trebuie sa se tina cont in primul rând de produsele si/sau serviciile la care acesta se refera, si in al doilea rând, de modul in care semnul este perceput de consumatorul mediu, după cum a fost apreciat si de instanţa de judecata in Cazurile conexate C – 53/01, C – 54/01 si C – 55/01 Linde AG, W. I. Inc. A. Rado U. AGv. De. P..M. (L.). (Anexa nr. 2).
Astfel, consideră ca marca V. B., (prin alăturarea denumirii V. sintagmei inovatoare compusa din termenii B. si L. – B. – si prin includerea elementului figurativ perfect distinctiv), prezintă suficient caracter distinctiv pentru a fi acceptată la înregistrare in legătura cu bunurile pentru care intimatul a solicitat protecţie in clasa 32, iar analiza similarităţii dintre aceasta si mărcile L. trebuie făcuta in considerarea tuturor elementelor care o compun (partea verbala V. B. si elementul figurativ color) şi nu înjumătăţind elementul verbal B. si ignorând elementul verbal puternic distinctiv V..
Totodată, astfel cum menţionează si Curtea de Prima Instanţa in decizia din 5 aprilie 2001 in cazul T – 87/00 Bank fur A. und W.AG v. OHIM [(Easybank) [2001] ECR II -1259]. atunci când consumatorul întâlneşte cuvinte cunoscute in piaţa dar care sunt folosite într-un mod fantezist (cum este cazul termenului B. din compunerea mărcii V. B.), le va considera drept mărci.
În continuare, fata de argumentele apelantului cu privire la existenta unei similarităţi fonetice si conceptuale intre mărcile in conflict, s-a arătat că din punct de vedere fonetic este evident ca mărcile vor fi pronunţate diferit de către consumatori (V. B. fata de L.) in primul rând datorita faptului ca marca solicitata la înregistrare de către intimata este o marca compusa din doua cuvinte, accentul urmând a fi pus cu aceiaşi intensitate pe ambele componente verbale ale mărcii, in vreme ce mărcile „L.” invocate de apelant sunt mărci compuse din cuvinte singulare, scurte, formate doar din doua silabe (L.) ce vor avea o rezonanta diferita in pronunţie datorita vocalelor I si O din compunerea cuvântului scurt L.. Totodată, după cum a reţinut in mod corect si Comisia de Reexaminare Mărci in decizia apelata „având in vedere ca marca solicitata conţine cinci silabe in plus fata de marca anterioara, toate situate la începutul mărcii solicitate, mărcile vor putea fi deosebite de către consumatori […] marca [solicitata] fiind pronunţata mai lung decât marca anterioara”, iar din punct de vedere conceptual, s-a reiterat faptul ca termenului fantezist B. intimatul a alăturat in compunerea mărcii solicitate la înregistrare si o parte a numelui sau comercial, si anume V., in vreme ce mărcile invocate de către apelant sunt mărci reprezentate in fapt de termenul L., prescurtarea cuvântului limonada.
Marca solicitata la înregistrare de către intimată şi mărcile „L.” invocate de către Apelant sunt diferite atât vizual, cât şi conceptual, consideram ca evident faptul ca prima condiţie impusa de dispoziţiile art. 6 lit. c din legea mărcilor nu este îndeplinita in cazul mărcii internaţionale combinate V. B..
Cu privire la lipsa riscului de confuzie s-a arătat că având in vedere toate cele de mai sus, si in special gradul extrem de redus de distinctivitate al mărcilor L. invocate de apelant împotriva înregistrării a mărcii intimatei, precum si raţionamentul per a contrario al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene si anume „cu cât este mai distinctiva marca anterioara, cu atât mai mare va fi riscul de confuzie” (paragraful 24 din decizia CJCE din 11 noiembrie 1997 in Cazul C-251/95 S. BV v P. AG, R. D.S.(S.), concluzionează că riscul de confuzie va fi cu atât mai mic cu cat marca anterioara este mai puţin distinctiva (cazul mărcilor L.) şi apreciază ca prin înregistrarea mărcii combinate V. B. nu s-ar cauza niciun risc de confuzie consumatorului român in ceea ce priveşte originea bunurilor si serviciilor si niciun risc de asociere cu titularul mărcilor L. (condiţie susţinuta si de deciziile Comisiei de Examinare si Comisiei de Reexaminare din cadrul O.).
In plus, consideră intimata că marca V. B. reprezintă un ansamblu unitar care va fi perceput de către consumator ca un întreg, împreună cu elementele figurative color care compun marca, fără ca acesta sa analizeze fiecare element al mărcii in parte.
De asemenea, în ce priveşte argumentul apelantului potrivit căruia produsele clasei 32 pentru care s-a solicitat protecţie la înregistrarea mărcii intimatei sunt consumate in special de către copii si persoane de nivel mediu, subliniază că, aşa cum a fost relevat si de către Oficiul de Armonizare in Piaţa Interna (OHIM) in cadrul manualului referitor la procedura de opoziţie si anume „Riscul de confuzie – Analiza Globala” versiunea finala din noiembrie 2007 – Partea a 2-a, Capitolul 2, pag. 10, ce reflecta practica OHIM in materie, atunci când consumatorii sunt reprezentaţi de publicul larg, cum este cazul consumatorilor bunurilor de larg consum gradul de sofisticare va fi acela al unui consumator rezonabil informat. Astfel, sfera consumatorilor produselor clasei 32 (limonadă, băuturi nealcoolice, băuturi nealcoolice din fructe, toate bunurile de mai pe baza de extracte de zmeura sau având aroma de zmeura si produse din substanţe naturale fără aditivi chimici dăunători) pentru care intimata a solicitat protecţie la înregistrarea mărcii V. B. nu poate fi limitata la copii si persoane cu nivel mediu (aşa cum a fost sugerat de către apelant), având in vedere ca bunurile de larg consum se adresează publicului larg, prin care înţeleg consumatorii de toate vârstele si nivelurile de educaţie etc.
Un argument in plus pentru inexistenta unui risc de confuzie (incluzând si riscul de asociere a celor două societăţi) de către consumatorul român este includerea denumirii VOSLAUER in compunerea mărcii pentru care intimata a solicitat protecţie, aceasta fiind de fapt parte a numelui comercial al intimatei, V.M. AG (V.), o companie fondata in anul 1936 şi care in prezent este lider de piaţa in Austria si renumita in Europa in sectorul producţiei îmbutelierilor apelor minerale si a băuturilor carbogazoase pe baza de fructe.
V.a intrat pe piaţa din România la sfârşitul anului 2005, iar in prezent cele trei game de pe care aceasta le produce, respectiv V.J., apa minerala plata pentru copii, V.B., apa minerala naturala, uşor carbonatată, cu esenţe si arome naturale de si diferitele sortimente de limonada V.B., fiind distribuite in aproape toate lanţuri de magazine la nivel naţional. Astfel, prin extinderea protecţiei mărcii internaţionale V. B.si pe teritoriul României pentru produsele clasei 32, doreşte in fapt a-şi proteja un nou sortiment de limonadă/sucuri de fructe comercializate deja pe teritoriul României sub marca V..
Având în vedere cele expuse, precum şi poziţia adoptata de către OSIM in legătura cu necesitatea unui risc de confuzie pentru respingerea de la înregistrare a unei mărci similare intimata consideră că marca la combinata V. B. nu intra in conflict cu niciuna dintre mărcile L. invocate de către apelant, nici din punct de vedere al existentei unui risc de confuzie, incluzând riscul de asociere pentru consumatorii români.
În concluzie, marca internaţionala combinata V. B.nr. 937572 pentru care intimata, V. M. AG, a solicitat protecţie pe teritoriul României pentru produse in clasa 32 nu este similara cu marca verbala naţionala L. nr. 070827 si nici cu marca combinata L. nr. 084161 invocata de către apelant in apelul formulat, nici din punct de vedere vizual, conceptual sau fonetic.
Deşi produsele clasei 32 (Limonadă, băuturi nealcoolice, băuturi nealcoolice din fructe, toate bunurile de mai sus pe baza de extracte de zmeura sau având aroma de zmeura si produse din substanţe naturale fără aditivi chimici dăunători) pentru care intimata a solicitat protecţie la înregistrarea mărcii V. B. pot fi interpretate ca făcând parte dintre produsele clasei 32 pentru care au fost înregistrate anterior mărcile L. in numele apelantului, datorita caracterului slab distinctiv, chiar descriptiv al mărcilor L. in raport cu aceste produse dar si lipsei similarităţii dintre acestea si marca intimatei, consideră ca nu exista risc de confuzie, si nici risc de asociere a celor doua societăţi de către consumatorii români.
Consideră aşadar ca cele trei condiţii cumulative prevăzute de art. 6 lit. c din Legea 84/1998 privind mărcile si indicaţiile geografice si ale Regulii 15 (1) din Regulament nu se fac aplicabile in speţa de fata.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 C.proc.civ.
Intimatul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) a formulat în temeiul art. 115 C.proc.civ. şi art.82 din Legea nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea Hotărârii OSIM nr.168/15.12.2009 ca temeinică şi legală.
În motivare, s-a arătat că prin apelul declarat de apelantul GEORGE IVĂNESCU se solicită desfiinţarea Hotărârii CRM nr.168/2009, admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea deciziei Comisiei de Examinare Opoziţii nr.2706/2008 şi admiterea opoziţiei formulate împotriva înregistrării mărcii internaţionale V. B. nr.937572.
La data de 01.08.2007, intimatul V. M. AG a depus spre înregistrare pe cale internaţională, marca combinată V. B. nr.937572 cu element figurativ pentru produse din clasa 32, desemnând România ca ţară pentru obţinerea protecţiei, conform Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor.
Marca internaţională combinată V. B. nr.937572 cu element figurativ a fost publicată la data 08.11.2007 în Gazette OMPI.
La data de 08.02.2008, apelantul G. I. în calitate de titular al mărcii naţionale individuale verbale LIMO nr.070827 a formulat .Opoziţie” la înregistrarea mărcii internaţionale V. B. nr.937572, invocând în temeiul dispoziţiilor art. 6 lit. c din Legea nr.84/1998 ca drept anterior, marca mai sus menţionată înregistrată pentru produse din clasa 32. Marca naţională L. nr.070827 beneficiază de protecţie începând cu data de 08.12.2005.
Analizând opoziţia formulată, Comisia de Examinare Opoziţii, prin Decizia nr. 2706/28.10.2008 a respins-o, dispunând continuarea procedurii de înregistrare a mărcii.
Împotriva acestei Decizii, apelantul a formulat contestaţie pe care Comisia de Reexaminare Mărci prin Hotărârea nr.168/15.12.2009 a respins-o şi a dispus menţinerea Deciziei nr.2706/2008.
în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 6 lit. c din Legea nr.84/1998 pe care apelantul le invocă în motivarea apelului, s-a solicitat a se observa că acestea nu sunt aplicabile în speţă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege, respectiv mărcile să fie similare, să fie aplicate pe produse identice sau similare şi să existe posibilitatea producerii riscului de confuzie pentru consumatori, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară.
În aprecierea riscului de confuzie, potrivit jurisprudenţei comunitare, este necesară compararea mărcilor sub aspectul unei examinări globale a similitudinii vizuale, fonetice şi conceptuale.
După cum se poate observa, marca apelantului este o marcă verbală constând în denumirea L., în timp ce marca intimatei este o marcă combinată alcătuită din două elemente verbale – V.B. şi un element figurativ reprezentat de un fruct de zmeură înconjurat de frunze dispuse simetric de o parte şi de alta a fructului. Faptul că marca intimatei are în componenţă un element grafic distinctiv este de natură să o diferenţieze din punct de vedere vizual de marca apelantei.
Din punct de vedere fonetic, apreciază intimata că mărcile prezintă un grad scăzut de similaritate determinat de pronunţia diferită a celor două mărci, L., respectiv V.B..
Cu toate că o parte a elementului verbal, respectiv LI M. este comun celor două mărci, apreciază că semnificaţia mărcilor este diferită, aşa încât ele nu pot fi confundate.
Cu privire la produsele protejate de cele două mărci, deşi fac parte din aceiaşi clasă, acestea sunt diferite.
în concluzie, cele două mărci, nu similare, fiind exclus riscul de confuzie şi asociere din partea consumatorilor.
În acest moment, pe teritoriul României beneficiază de protecţie mărci internaţionale şi comunitare care au în componenţă elementul verbal L.(înregistrate pentru produse din clasa 32) şi titulari diferiţi: marca internaţională L. nr.185034, titular S. I. GmbH & Co KG; marca internaţională L. nr.693684, titular S.A. F.lli G.C. & S.k.; marca internaţională L.nr.709043, titular LAS S.R.L.; marca comunitară S.nr.006504881, titular F.-C. GmbH; marca comunitară GAUDI LIMO nr.00736929, titular S. I. V. GmbH; marca comunitară L. nr. 005004288, titular SLE I. GmbH; marca comunitară L. nr. 003366309, titular S.A. F.lli G., C. & S.
Cu privire lamarca individuală combinată LIMO nr.084161 pe care apelantul o invocă atât în susţinerea contestaţiei cât şi a apelului, ca drept anterior cu care marca internaţională V. B. nr.937572 ar intra în conflict, s-a arătat că acest motiv nu poate fi reţinut, întrucât nu a fost invocat în opoziţia formulată, aşa cum însăşi apelantul arată în apelul declarat. Chiar şi în condiţiile în care această marcă ar fi făcut obiectul opoziţiei la înregistrarea mărcii internaţionale VO. B. nr.937572, deci ar fi fost invocată ca drept anterior, cele două mărci nu sunt similare, între ele neexistând nicio asemănare de ordin vizual, fonetic şi conceptual.
La data de 13.04.2010, intimata V. M. AG a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 164 C.proc.civ., a invocat excepţia conexităţii prezentului dosar cu dosarul nr. 10762/3/2010 aflat pe rolul Secţiei a V-a Civila a Tribunalului Bucureşti având ca obiect apelul formulat de G. Ivanescu (apelant si in prezenta cauza) in contradictoriu cu intimata împotriva Hotărârii nr. 166/15.12.2009 emisa de Comisia de Reexaminare/apeluri din cadrul OSIM privind continuarea procedurii de înregistrare a mărcii V.B. nr. 937571 in clasa de produse 32 in România, prin care a solicitat să se dispună trimiterea si reunirea prezentei cauze cu dosarul nr. 10762/3/2010 aflat pe rolul Secţiei a V-a Civilă a Tribunalului Bucureşti ce are stabilit ca următor termen de judecata 03.06.2010.
Prin încheierea de şedinţă din data 08.06.2010, tribunalul a respins cererea de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. 10762/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, cu motivarea redată în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Apelul nu este fondat şi ca fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
În fapt, tribunalul reţine că intimata a solicitat înregistrarea mărcii individuale combinate „V.B.” nr. 937572 pentru bunuri în clasa 32, „limonadă, băuturi nealcoolice, băuturi nealcoolice din toate fructele, toate bunurile de mai sus pe bază de extracte de zmeură sau având aroma de zmeură şi produse din substanţe naturale fără aditivi chimici dăunători”.
Cu privire la această cerere, OSIM a emis un aviz de refuz provizoriu, ca urmare a opoziţiei depuse de către apelant, prin care s-a invocat existenţa mărcii naţionale anterioare „Limo”, nr. depozit naţional M 2005 12531, nr. atribuit de marcă 070827, înregistrată în clasa 32, opoziţie întemeiată pe dispoziţiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Opoziţia a fost respinsă prin decizia nr. 2705/28.10.2008, prin care Comisia de Examinare Opoziţii din cadrul OSIM a dispus continuarea procedurii de înregistrare a mărcii internaţionale combinate V. B.pe teritoriul României, pentru bunuri în clasa 32.
Prin hotărârea nr. 168/15.12.2009, Comisia de Reexaminare Mărci a respins contestaţia formulată de către apelant, împotriva deciziei nr. 2705/28.10.2008, dispunând continuarea procedurii de înregistrare a mărcii în cauză.
Condiţiile cumulative prevăzute de art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, completată de dispoziţiile Regulii 15 (1) din regulamentul de aplicare nu sunt îndeplinite în cazul mărcilor opuse de către apelant la înregistrarea mărcii V. B., şi anume marca naţională verbală „Limo”, nr. marcă 070827, înregistrată la data de 08.12.2005, pentru produse în clasa 32 şi marca naţională combinată „Limo”, nr. marcă 084161, înregistrată la data de 01.01.2007, între altele pentru produse în clasa 32.
Dintre cele două mărci menţionate, numai marca naţională verbală „Limo” a fost invocată ca drept anterior opozabil, de către apelantul, în cuprinsul opoziţiei finalizate prin decizia Comisie de Examinare Opoziţii nr. 2705/28.10.2008, iar hotărârea nr. 168/2009, care face obiectul apelului, analizează conflictul dintre marca a cărei înregistrare o solicită intimata şi marca verbală „Limo”. Ca urmare, prin intermediul apelului, conform art. 294 C.proc.civ., singurul drept anterior care poate fi invocate de către apelant este cel care vizează marca verbală „Limo”.
Marca individuală combinată V.B. şi marca verbală Limo nu sunt similare, fapt care rezultă din analiza celor două mărci sub aspect vizual, conceptual şi fonetic.
Astfel, sub aspect vizual, distinctivitatea mărcii a cărei înregistrare se solicită derivă din faptul că aceasta este o marcă combinată, incluzând un element figurativ puternic distinctiv, respectiv elementele grafice reprezentate de fructul (zmeură) încadrat de cele şase frunze dispuse simetric, poziţionarea centrală a denumirii B., cu caractere speciale de culoare albă, cu partea centrală a cuvântului „S.”, mărită, iar începutul şi sfârşitul micşorate, în contrast cu culoarea fructului, alăturat fiind cuvântul V., în partea superioară centrală, de culoare mov, cu grafie specială arcuită.
Într-adevăr, singurul element de similaritate între mărci este reprezentat de partea verbală Limo, care se regăseşte, însă şi în componenţa mai multor mărci care coexistă atât în Uniunea Europeană, cât şi în România, pentru produse identice/similare în clasa 32.
Pe de altă parte, marca L. are un caracter slab distinctiv, elementul verbal în discuţie fiind un termen descriptiv pentru produsele clasei 32, în timp ce marca intimatei, rezultată prin alăturarea dintre sintagma compusă din termenii B. şi L. şi denumirea Voslauer şi prin includerea elementului figurativ menţionat, care estre perfect distinctiv, prezintă caracterul distinctiv necesar admiterii înregistrării.
Din punct de vedere fonetic, mărcile în cauză diferă ca urmare a pronunţării diferite determinată de faptul că marca solicitată la înregistrare de către intimată este compusă din două cuvinte, în care accentul este pus cu aceeaşi intensitate pe ambele componente verbal în timp ce marca Limo este compusă dintr-un singur cuvânt, format din două silabe, cu o rezonanţă diferită în pronunţie datorită vocalelor i şi o.
Mărcile în cauză diferă şi din punct de vedere conceptual, marca a cărei înregistrare este solicitată de către intimată compunându-se dintr-un termen fantezist, B.căruia i s-a adăugat o parte a numelui comercial al intimatei V., în timp ce marca invocată de către apelant se reduce la termenul „Limo”, prescurtare a cuvântului limonadă.
În ceea ce priveşte cerinţa existenţei riscului de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere, cu marca anterioară, se constată că gradul redus de distictivitate al mărcii opuse de către apelant diminuează decisiv riscul de confuzie, în sensul că prin înregistrarea mărcii combinate V. B. nu s-ar cauza niciun risc de confuzie consumatorului român în ceea ce priveşte originea bunurilor şi serviciilor şi niciun risc de asociere cu titularul mărcii Limo.
Este neîntemeiat argumentul potrivit căruia produsele clasei 32 sunt consumate în special de către copii şi persoane de nivel mediu, fapt de natură a determina un risc de confuzie, întrucât sfera consumatorilor produselor clasei în discuţie nu poate fi astfel restrânsă, bunurile de larg consum adresându-se publicului larg, respectiv consumatorilor de toate vârstele şi nivelurile de educaţie. Inexistenţa riscului de confuzie în privinţa consumatorului român, este rezultatul includerii denumirii „V.” în compunerea mărcii cu privire la care se solicită extinderea protecţiei şi pe teritoriul României pentru produsele clasei 32, aceasta fiind parte a numelui comercial al intimatei, companie cu un renume cert în Europa şi care urmăreşte obţinerea protecţiei sortimentelor de limonadă şi sucuri de fructe comercializate deja pe teritoriul României sub marca V..r.
Având în vedere cele expuse, apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I.G., cu domiciliul în B.., împotriva Hotărârii nr. 168/2009 pronunţata de către Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul OSIM, în contradictoriu cu intimaţii O. DE S. P. I. SI M., cu sediul în B.. şi cu V.M. AG, . B.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 17.817,36 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.01.2011.
PREŞEDINTE JUDECATOR GREFIER
.
.
