Instanţa este obligată să administreze probele solicitate de părţi, pentru a stabili dacă cele menţionate în actul de constatare a contravenţiei corespunde realităţii. în caz contrar, conform art. 130 alin. 2 Cod proc. civ., instanţa, fiind lipsită de rol activ, se impune conform art. 304 pct. 1 Cod proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare, în vederea administrării de probe.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.132/1997)
Prin sentinţa civilă nr. 1.528/1997, Judecătoria Buftea a respins plângerea formulată de petentul B.I. împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 5/3.12.1996, încheiat de Primăria Snagov, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, susţinând că hotărârea dată se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, respectiv faptul că s-ar fi efectuat lucrări de construcţie fără autorizaţie, când, în realitate, era vorba de lucrări de nivelare şi pregătire a terenului (proprietate privată) pentru lucrări agricole.
Totodată, recurentul susţine că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a Legii nr. 50/1991, care nu prevede necesitatea unei autorizaţii pentru lucrări agricole, ci numai pentru lucrări de construcţii.
Recursul este fondat, dar pentru alte motive decât cele arătate de petent.
Astfel, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor administrarea unor probe din care să rezulte, în mod concret, caracterul lucrărilor efectuate de petent, respectiv proba cu martori, iar hotărârea instanţei apare astfel ca nemotivată, întrucât nu rezultă ce fel de lucrări efectua contravenientul, pentru a se putea aprecia dacă se încadrează într-o categorie sau alta din cele prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 304 pct. 10 Cod proc. civ., instanţa va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea administrării unor probe din care să rezulte natura lucrurilor efectuate de petent la data constatării contravenţiei.
