Repararea pagubei produse persoanei vătămate este o latură intrinsecă a litigiului administrativ, în condiţiile în care Legea nr. 554/2004 instituie un subiectiv de plină jurisdicţie, care nu se limitează la dimensiunea formală a legalităţii actului administrativ. Restabilirea dreptului şi repararea pagubei produse nu se fac din oficiu, ci la cererea expresă a persoanei vătămate.
Legea nr. 293/2004 prevede existenţa a două proceduri distincte, respectiv procedura încetării raporturilor de serviciu prevăzută în Capitolul V, unde, conform art. 67, împotriva ordinului sau deciziei de destituire din funcţie se poate face plângere la instanţa competentă, potrivit legii. Iar cea de a doua procedură a răspunderii cu statut special este prevăzută în Capitolul VI, unde, conform art. 73 alin. (2) cu statut special nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii. Este adevărat că raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special încetează ca urmare a aplicării sancţiunii disciplinare a destituirii din funcţie, însă din dispoziţiile legale menţionate mai sus rezultă că încetarea raportului de serviciu pentru acest motiv intervine după rămânerea irevocabilă a sancţiunii disciplinare aplicate.
Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 597 din 16 martie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal la nr. 4274/120/1.09.2010 reclamantul RNEV a chemat în judecată pârâtul Penitenciarul Mărgineni solicitând reintegrarea lui în funcția de agent în cadrul Penitenciarului Mărgineni și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale începând cu 01.12.2009 și până la momentul reintegrării efective.
Prin sentința nr. 1542 din 10.12.2010, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea precizată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Mărgineni.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantului, odată cu sancțiunea disciplinară, aplicată prin decizia Y/38363/10.07.2009, i s-a aplicat și măsura eliberării din funcție prin decizia nr. 45/10.07.2009, care i-a fost comunicată la aceeași dată și pe care nu a contestat-o, astfel că aceasta își produce efecte juridice, făcând imposibilă reîncadrare în muncă a reclamantului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul RNEV, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Consideră recurentul că în cauză instanța a înlăturat sancțiunea disciplinară astfel că temeiul eliberării din funcție nu mai exista, intimata, care trebuia să se conformeze hotărârii judecătorești era necesar să revoce măsura eliberării din funcție și să dispună aplicarea sancțiunii stabilite de instanță, iar aceasta situație nu se putea realiza decât prin reintegrarea celui în cauză urmând a se emite o nouă decizie.
Analizând sentința recurată, Curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia de sancționare nr. Y/38363 din 10.07.2009 emisă de Directorul Penitenciarului Mărgineni, ca urmare a referatului nr. y/37542/03.07.2009 întocmit de Comisia de disciplină din cadrul penitenciarului Mărgineni, în conformitate cu prevederile art. 62 lit. f) (art.70 lit. f) din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, modificată și completată, începând cu data emiterii prezentei decizii, se sancționează disciplinar cu „destituirea din sistemul administrației penitenciare” dl. agent șef adjunct de penitenciare RNEV.
în executarea acestei decizii și în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. c), art. 64 lit. d) și art. 66 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, Directorul Penitenciarului Mărgineni emite Decizia nr. 45/10.07.2009, prin care începând cu data de 10.07.2009 agent șef adjunct de penitenciare RNEV se eliberează din funcție ca urmare a încetării raporturilor de serviciu prin destituire din funcție.
împotriva Deciziei de sancționare nr. Y/38363 din 10.07.2009 recurentul reclamant a formulat contestație soluționată prin sentința nr. 337/12.03.2010 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a admis contestația și s-a înlocuit sancțiunea disciplinară aplicată constând în destituirea din sistemul administrației penitenciarelor, cu sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 62 lit. d) din aceeași lege, constând în trecerea reclamantului într-o funcție inferioară celei deținute, respectiv în funcția de „agent”.Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă, recursul fiind respins ca nefondat prin Decizia nr. 1059/15.06.2010 a Curții de Apel Ploiești.
Persoana vătămată în dreptul său la muncă a formulat la data de 8.07.2010 o cerere Directorului Penitenciarului Mărgineni solicitând reintegrarea sa în funcție și acordarea drepturilor bănești aferente.
Cu adresa nr. Y 500213/ PMDB/ 16.07.2010 Penitenciarul Mărgineni îi comunică recurentului reclamant că cererea prin care solicită reintegrarea nu poate fi aprobată, întrucât modificarea deciziei de sancționare nu duce implicit și la repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de sancționare, ci era necesară solicitarea expresă a acestui fapt în cursul judecății.
Deși formulată pe cale separată, acțiunea prin care se tinde la repararea pagubei produse printr-un act administrativ nelegal este subsecventă acțiunii având ca obiect anularea actului vătămător.
Repararea pagubei produse persoanei vătămate este o latură intrinsecă a litigiului administrativ, în condițiile în care Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, care nu se limitează la dimensiunea formală a legalității actului administrativ.
Or, în cauza de față, de vreme ce instanța de judecată a dispus în mod irevocabil înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicate constând în „destituirea din sistemul administrației penitenciarelor”, cu sancțiunea disciplinară constând în „trecerea reclamantului într-o funcție inferioară celei deținute – respectiv în funcția de agent”, intră în funcțiune principiul retroactivității, adică nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor – ex nunc – ci și pentru trecut – ex tunc. Retroactivitatea înseamnă, deci, înlăturarea efectelor actului administrativ vătămător care s-au produs între momentul emiterii acestui act și cel al anulării sale. în temeiul retroactivității efectelor nulității se ajunge în situația în care n-ar fi intervenit niciodată destituirea.
Din acest principiu izvorăște și cel al repunerii în situația anterioară – restituțio in integrum. Adică persoana în cauză trebuie să ajungă în situația de a-și recupera locul de muncă, precum și drepturile bănești aferente acestei funcții cu titlu de despăgubiri.
Restabilirea dreptului și repararea pagubei produse nu se fac din oficiu, ci la cererea expresă a persoanei vătămate, prevederi în acest sens existând în art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.
Jurisprudența comunitară a cristalizat regula că în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
într-adevăr, potrivit unui principiu general comun sistemelor judiciare ale statelor membre, persoana lezată, cu riscul de a suporta ea însăși prejudiciul respectiv, trebuie să facă dovada unei diligențe rezonabile în a limita întinderea prejudiciului. în același sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3045/13 iunie 2007 (Prof. dr. Antonie Iorgovan, Liliana Vișan, Alexandru Sorin Ciobanu, Diana Iuliana Pasăre – Legea contenciosului administrativ, comentariu și jurisprudență, Universul Juridic, București 2008).
Or, recurentul reclamant a depus diligențe în a limita întinderea prejudiciului formulând cererea de reintegrare la scurt timp după rămânerea irevocabilă a sentinței.
într-o echivalență a actelor administrative emise, se impunea ca în executarea sentinței irevocabile nr. 337/12.03.2010 a Tribunalului Dâmbovița, Directorul Penitenciarului Mărgineni să revoce Decizia nr. 45/10.07.2009 și să emită o nouă decizie prin care recurentul reclamant era trecut într-o funcție inferioară celei deținute – respectiv în funcția de agent.
Nu poate fi reținută susținerea intimatului cum că, de vreme ce recurentul reclamant nu a atacat Decizia nr. 45/10.07.2009 privind eliberarea sa din funcție, această decizie își va produce în continuare efectele, deoarece decizia de eliberare din funcție a fost emisă în baza deciziei privind aplicarea sancțiunii disciplinare, iar în temeiul principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis anularea actului inițial, primar atrage anularea și a actului subsecvent, următor, datorită legăturii sale cu primul.
Analizând Legea 293/2004 în întregul său, se poate lesne observa existența a două proceduri distincte, respectiv procedura încetării raporturilor de serviciu prevăzută în Capitolul V, unde, conform art. 67, împotriva ordinului sau deciziei de destituire din funcție se poate face plângere la instanța competentă, potrivit legii. Iar cea de a doua procedură a răspunderii funcționarilor publici cu statut special este prevăzută în Capitolul VI, unde, conform art. 73 alin. (2) funcționarul public cu statut special nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit legii.
Este adevărat că raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special încetează ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare a destituirii din funcție, însă din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că încetarea raportului de serviciu pentru acest motiv intervine după rămânerea irevocabilă a sancțiunii disciplinare aplicate.
Aceste două proceduri sunt distinct prevăzute și în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel încât nu sunt aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 106 din acest act normativ, invocate de către intimat.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii, întrucât art. 89 din Legea nr. 293/2004 – dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii – trebuie interpretate în sensul aplicării unor reguli de drept material, substanțial, din legislația muncii, iar nu a regulilor de drept procedural.
Pentru aceste considerente, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. , în temeiul art. 312 și art. 3041 C.proc.civ, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de agent în cadrul Penitenciarului Mărgineni, precum și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data de 10.07.2009 și până la reintegrarea în funcție.
(Judecător Florentina Dinu)
