În condiţiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus doar anularea Ordinului ministrului prin care reclamantul a fost destituit din funcţia publică deţinută, hotărârea este „executată” din momentul pronunţării, fără o altă acţiune a autorităţii publice. Alte pretenţii, cum ar fi plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pot face obiectul unei noi acţiuni în justiţie.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 4 din 13 ianuarie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București – dl. I.N.B. a solicitat aplicarea amenzii de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere, începând cu data de 22 mai 2010 și până la data executării deciziei nr. 2026 din 21 aprilie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia sus menționată a fost admis recursul declarat împotriva sentinței 248/16.11.2009 a Curții de Apel Suceava, cu consecința anulării Ordinului nr. 393/23.04.2009 emis de pârât, că urmare a numeroaselor demersuri a fost emis Ordinul nr. 1258/02.09.2010 care anulează Ordinul 393/23.04.2009, Decizia nr. 2026/2010 fiind executată doar parțial.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția rămânerii fără obiect a acțiunii reclamantei. Referitor la cea de a doua excepției, pârâtul arată că, prin emiterea Ordinului nr. 1259/02.09.2010, Ministerul Muncii, familiei și Protecției Sociale a executat dispozitivul Deciziei nr. 2026/2010 a î.C.C.J.
în ceea ce privește pretențiile reclamantei, constând în reintegrarea pe funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 393/2009 și plata unor diferențe de drepturi bănești, pârâtul arată că acestea pot forma obiectul unei acțiuni în justiție, motivat de faptul că nici Curtea de Apel Suceava și nici înalta Curte de Casație și Justiție nu s-au pronunțat în legătură cu aceste aspecte.
Prin sentința nr. 4/13.01.2011, Curtea de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile formulate de pârât și a respins, ca neîntemeiată, cererea, pentru următoarele considerente:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, text de lege potrivit căruia „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”solicitând aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2).
Analizând însă hotărârea judecătorului a cărei punere în se solicită, Curtea a constatat că, față de conținutul dispozitivului: „Anulează Ordinul nr. 394/23.04.2009…”, această decizie nu presupune nici o altă acțiune din partea autorității publice, fiind „executată” din momentul pronunțării ei. Așa încât chiar Ordinul nr. 1259/02.09.2010 nu este decât un act inutil, emis din exces de zel de reclamantă.
în realitate, ceea ce urmărește petenta, respectiv modificarea înscrierilor din cartea de muncă, reintegrarea în funcția avută și plata drepturilor salariale restante sunt pretenții ce puteau fi solicitate prin cererea de anulare a ordinului, nefiind însă consecințe firești ale unei asemenea anulări. Pentru că repunerea în situația anterioară este văzută, în materia contenciosului administrativ, ca o cerere distinctă de cererea de anulare a actului administrativ, modul în care este formulat art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care enumeră separat ca obiect al acțiunii judiciare anularea actului, repararea pagubei cauzate, reparații pentru daune morale, nelăsând loc unei alte interpretări. De altfel și în materia nulității actului juridic civil este unanim acceptată teza conform căreia acțiunea pentru restabilirea situației anterioare (prescriptibilă în toate cazurile) nu se confundă cu acțiunea în nulitate (prescriptibilă sau nu, în raport de caracterul absolut sau relativ al cauzei de nulitate), cel interesat având două căi procedurale: să solicite prin aceiași acțiune atât anularea actului cât și restabilirea situației anterioare sau să solicite mai întâi anularea actului juridic, iar dacă instanța va desființa actul, să declanșeze un nou proces având ca obiect repunerea în situația anterioară, aceasta din urmă fiind situația în care se află reclamanta din prezenta cauză.
în ce privește excepțiile formulate de intimată, Curtea a observat, pe de o parte, că acțiunea formulată în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este supusă timbrării, iar, pe de altă parte, că obiectul cererii fiind pretenția de aplicare a unei amenzi, acesta nu a dispărut prin punerea în aplicare a hotărârii judecătorești, constituind, așa cum s-a arătat anterior, doar o pretenție neîntemeiată.
