Instanţa este obligată să se pronunţe pe fondul plângerii, pentru a stabili legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie.
Soluţionarea cauzei pe excepţia prescrierii executării sancţiunii duce la casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin. 2 Cod proc. civ..
(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.395/1998)
S-a formulat recurs de către intimata Garda Financiară Centrală Bucureşti, prin reprezentanţii săi legali, împotriva sentinţei civile nr. 5.353/13.04.1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. “T.K.” – S.R.L., prin care s-a admis plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie seria A nr. 0014154/18.09.1995, prin acesta din urmă fiind sancţionată contravenţional cu o amendă în cuantum de 600.000 lei şi confiscarea sumei de 9.460.000 lei, în baza art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990.
Se critică soluţia pronunţată pentru nelegalitate şi netemeinicie, rezultând din aceea că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 304″ Cod proc. civ., în sensul că actul dedus judecăţii era o plângere împotriva proce-sului-verbal de contravenţie şi se ataca nelegalitatea acestuia.
Instanţa era sesizată a se pronunţa asupra acestui aspect, or aceasta a soluţionat o excepţie, aceea a prescripţiei executării sancţiunii, moti-vându-şi în drept soluţia pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 32/1968, schimbând natura juridică a soluţionării cauzei.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 304 Cod proc. civ., urmează a se constata că sunt întemeiate criticile, pentru următoarele considerente:
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin decizia civilă nr. 184/R/l 7.04.1997 a Tribunalului Bucureşti s-a admis recursul şi s-a casat sentinţa civilă nr. 6.770/1995, pe motiv că, competenţa de a soluţiona plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie seria A nr. 0014154/18.09.1995, revine acestei instanţe, având în vedere că locul săvârşirii contravenţiei se află pe raza sectorului 1 Bucureşti.
în fond, după casare, instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei de prescripţie a executării sancţiunii contravenţionale, în sensul că a admis excepţia, invocând dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 32/1998.
Urmează a se constata că, în mod eronat, instanţa fondului a soluţionat cauza dedusă judecăţii, în sensul că aceasta era învestită cu o plângere, ea având obligaţia de a se pronunţa asupra legalităţii sau nelegalităţii procesului verbal de contravenţie.
Or, prin soluţia pronunţată, a încălcat dispoziţiile art. 3048 Cod proc. civ., în sensul că a schimbat natura juridică a cauzei, soluţionând contestaţia la executare, singura situaţie în care petentul putea invoca excepţia prescripţiei executării, în eventualitatea în care se găsea la executarea acestui proces-verbal de contravenţie. Instanţa de fond nu se afla în situaţia prevăzută de art. 400-403 Cod proc. civ., astfel că soluţia este nelegală, motiv pentru care urmează ca, în baza art. 3046 şi 3048 Cod proc. civ., să se admită recursul, să se caseze sentinţa şi în fond să se trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a se pronunţa asupra legalităţii sau nelegalităţii procesului verbal de contravenţie contestat.
