1.) – Obiectul acţiunii
1.1)- Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi Administrativ şi Fiscal sub nr.4312/114/2009 din 1.12.2009, reclamanta SC T. M. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC .A SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată a-i restitui cantitatea de 41.120 kg floarea soarelui de consum ori să-i plătească contravaloarea produsului în sumă de 34.252,96 lei (tva inclus).
1.2)- În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că deşi în perioada 29 -31.10.2006 a acordat pârâtei cu titlu de împrumut cantitatea de 41.120 kg floarea soarelui de consum, conform celor 6 avize de expediţie ataşate, urmând să-i fie restituită în cursul anului 2007, imediat după recoltarea culturii de floarea soarelui, administratorul acestei societăţi nu s-a conformat înţelegerii încheiate.
1.3)- Drept urmare, notificând pârâta sub nr.103/3.10.2007 prin Biroul Executorului Judecătoresc „P.A.”/ Buzău, respectiv sub nr.6/9.10.2007 şi nr.7/12.10.2007 prin Biroul Judecătoresc „A.A.”/Rm.Sărat, reprezentantul acesteia a declarat că nu are cunoştinţă de acest fapt, afirmând că avizele invocate sunt false.
1.4)- Plângerea penală pe care a formulat-o împotriva administratorului pârâtei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz de încredere a fost soluţionată prin neânceperea urmăririi penale, considerându-se că litigiul dintre părţi este de natură comercială.
1.5)- Valoarea prejudiciului: 34.252,96 lei (tva inclus) ce face obiectul acţiunii, în capăt de cerere subsidiar, a stabilit-o în raport de relaţiile furnizate de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău cu adresa nr.12.368/15.09.2009.
2.) – Întâmpinarea
2.1)- Pârâta a formulat întâmpinare conform art.115 – art.118 din Codul de procedură civilă, invocând pe cale de excepţie necompetenţa materială a Tribunalului Buzău, ca primă instanţă.
2.2)- Pe fond, pârâta a susţinut că în luna septembrie 2006 în baza relaţiilor existente la acea perioadă, administratorul reclamantei i-a propus să-i vândă floarea soarelui, transportând o cantitate pe care a depozitat-o pe platforma ce aparţinea unei societăţi învecinate. Negociindu-se preţul produsului, care prezenta deficienţe din punct de vedere calitativ în sensul că era foarte măruntă, înţelegerea nu a fost finalizată. Marfa transportată pe acea platformă nu a fost cântărită şi nici facturată, nici nu a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei, avizele de expediţie nu au fost semnate de administratorul său, urmare controlului mixt efectuat în gestiune de către organele de poliţie şi financiare nu s-au constatat neregularităţi, neînceperea urmăririi penale s-a dispus pentru inexistenţa faptei ,iar marfa a fost ridicată şi valorificată în altă parte ( filele 24 – 27).
3.)- Prin memoriul depus la filele 36 – 39, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, motivat punctual, stăruind în admiterea acţiunii.
4.) – Declinarea competenţei de soluţionare a cauzei
4.1.) – Prin sentinţa nr.42 din 21.01.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău- Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi Fiscal s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm.Sărat, în raport de prevederile art.158 în referire la art.2 pct.1 lit.a) şi art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.
4.2.) – Prin decizia nr.541 din 14.03.2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr.42/2010 pronunţată de Tribunalul Buzău.
5.) – Soluţia Judecătoriei Rm.Sărat
5.1.) – Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Rm.Sărat sub nr.1260/287/2010 din 27.04.2010, iar prin sentinţa nr.1527 din 15.09.2010 s-a admis acţiunea în parte, pârâta fiind obligată să restituie reclamantei cantitatea de 20.560 kg floarea soarelui sau contravaloarea acesteia în sumă de 17.125 lei şi să-i plătească 950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
5.2.) – Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat cu acte şi martori, că urmare înţelegerii intervenite între administratorii celor două societăţi, reclamanta a livrat pârâtei cantitatea de 20.560 kg floarea soarelui, în sumă de 17.125 lei, acţiunea justificându-se numai în parte, sub incidenţa prevederilor art.998 – 999 din Codul civil şi art.43 – 46 din Codul comercial.
5.3.) – Astfel reţinută situaţia în fapt şi în drept, s-au avut în vedere în parte declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea ambelor societăţi, emiterea avizelor la o dată ulterioară livrării, anularea facturii emisă de reclamantă şi nesinceritatea ambelor părţi, aspecte de natură să formeze convingerea instanţei că din cantitatea totală livrată de reclamantă, jumătate a fost luată înapoi în două auto camioane.
6.) – Recursul
6.1.) – Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâta, în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303.
6.2.) – În expunerea motivelor de recurs, reclamanta SC T. M. a invocat, în esenţă , greşita admitere a acţiunii în parte, în condiţiile în care a dovedit neechivoc cu actele depuse la dosar că a livrat pârâtei întreaga cantitate de 41.120 kg floarea soarelui, întocmind avizele de însoţire şi în raport de normele legale speciale în materie.
Solicită modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
6.3.) – În expunerea motivelor de recurs, pârâta SC A. SRL a invocat în esenţă, greşita sa obligare la restituirea cantităţii de 20.560 kg floarea soarelui sau a contravalorii acesteia, în condiţiile în care nu a primit marfa.
Considerând că în cauză se impunea administrarea unei expertize contabile şi lămurirea împrejurărilor în care reclamanta emis factura fiscală nr.1934035/10.11.2006, ulterior anulată şi , invocând contradicţiile evidente dintre probele administrate, cu precădere declaraţiile martorilor audiaţi, recurenta a solicitat în principal casarea sentinţei cu trimitere aceleeaşi instanţe,iar în subsidiar modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
7.) – Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de prevederile legale incidente cauzei, de criticile formulate, precum şi din oficiu conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul a constatat că ambele recursuri declarate sunt întemeiate.
7.1.) – S-a avut în vedere în acest sens că în baza unui probatoriu incomplet şi esenţial contradictoriu, nu s-au lămurit pe deplin raporturile juridice deduse judecăţii în sensul stabilirii adevărului.
7.2.) – Caracterul incomplet al probelor, dar mai ales contradictorialitatea acestora, a fost marcată punctual de instanţă, dar şi de părţile în proces, atât în faza de cercetare judecătorească cât şi prin motivele de recurs invocate şi prezentate în extenso, fiecare susţinând puncte de vedere diferite.
7.3.) – Tribunalul apreciază că se impune în completarea probatoriului efectuarea unei expertize contabile spre a se verifica înregistrarea mărfii în contabilitatea părţilor, precum şi administrarea oricăror dovezi pertinente şi concludente sub aspectul împrejurărilor în care a fost emisă şi apoi anulată factura fiscală nr.1934035 din 10.11.2006.
7.4.) – Avându-se în vedere contradicţiile flagrante între declaraţiile martorilor audiaţi, compară ca utilă, în măsura în care este posibil, confruntarea acestora, dar şi interogarea administratorilor celor două societăţi, precum şi administrarea oricăror alte probe ce ar rezulta din dezbaterea litigiului, de natură să conducă la stabilirea unei situaţii în fapt corecte.
8.) – Soluţia Tribunalului
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, s-au admis ca admite ca întemeiate ambele recursuri şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleeaşi instanţe.
