Pe teritoriul României, plata între persoanele juridice române se face numai în moneda naţională, adică în lei, conform Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor valutare.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 882 bis/1998)
Prin sentinţa civilă nr.18.740/22.12.1997, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis plângerea formulată de petenta S.C. “B.C.” – S.R.L. şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de contravenţie seria A nr.
008122/281, încheiat de intimata Garda Financiară Bucureşti, la data de 4.04.1997, dispunând restituirea amenzii plătite şi a sumei confiscate.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut, din probele administrate, că petenta a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. “R.M.” -S.R.L., contract în care se prevede că plata se va face în valută.
A mai reţinut că preţul prevăzut în contract s-a achitat în valută, cu respectarea art. 17 din Regulamentul pentru efectuarea operaţiunilor valutare.
împotriva sentinţei, intimata a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 1.1 Cod proc. civ..
Astfel, recurenta-intimată arată că instanţa de fond s-a pronunţat cu încălcarea legii, respectiv art. 1 şi 2 din Regulamentul pentru efectuarea operaţiunilor valutare nr. V/10.813/1994.
Mai susţine că ambele părţi ale contractului de prestări servicii sunt persoane juridice române şi, în consecinţă, clauza prevăzută la art. 4 din contract, conform căreia plata se va face în valută, este nelegală, în raport cu dispoziţiile art. 1 din Regulamentul valutar, care interzic plata în valută între persoanele juridice rezidente.
în apărare, intimata petentă a arătat, în esenţă, că a prestat servicii pentru executarea unui contract de export, şi, în consecinţă, valuta a fost transferată legal în contul său, cu respectarea Circularei nr. 54 de modificare a Regulamentului B.N.R. privind efectuarea operaţiunilor valutare.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu susţinerile părţilor, probele administrate, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
în baza contractului nr. 3/7.11.1996, petenta a executat servicii în beneficiul S.C. “R.M.” – S.R.L. (persoană juridică română, cu sediul în Ploieşti), pentru prestaţiile sale încasând în valută suma de 3.783 U.S.D..
încasarea în valută a contravalorii prestaţiei de către intimata-petentă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Regulamentul privind efectuarea operaţiunilor valutare, care prevede, printre altele, că pe teritoriul României, încasările şi plăţile între persoanele juridice rezidente se realizează numai în moneda naţională.
Este fără relevanţă, sub acest aspect, împrejurarea că produsele finite, proprietatea S.C. “R.M.” – S.R.L., au fost ulterior exportate de către aceasta din urmă, deoarece încasarea valutei s-a realizat în baza contractului nr. 3/7.11.1996 şi nu în baza unui contract de export, nefiind aplicabile în speţă prevederile Circularei nr. 54.
în concluzie, se reţine că, în mod corect, organul constatator a sancţionat petenta pentru efectuarea de încasări în valută, cu încălcarea Regulamentului privind efectuarea operaţiunilor valutare.
Faţă de cele reţinute, tribunalul constată că sentinţa instanţei de fond, prin care s-a admis plângerea petentei, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, şi, în consecinţă, va admite recursul, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., va casa sentinţa, iar pe fond va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
