Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 09.08.2011, sub nr. 6724/279/2011, reclamantul xx a chemat în judecată pe pârâta xx, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata tuturor contribuţiilor şi impozitelor aflate în sarcina sa, la bugetul centralizat al statului referitoare la contractul de muncă al reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada 01.08.1996-31.12.2003, în calitate de tâmplar, în baza contractului individual de muncă nr. 38077 din 18.09.1996.
După încetarea raporturilor de muncă cu unitatea pârâtă s-a adresat Inspectoratului de muncă Neamţ, care deţine carnetul său de muncă, solicitând eliberarea acestuia. ITM Neamţ i-a respins cererea susţinând că nu i se poate elibera carnetul de muncă întrucât angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art.40 pct.2 lit.f) din Codul Muncii, respectiv nu a achitat contribuţia şi impozitele reţinute la sursă în ceea ce-l priveşte pe reclamant şi datorate bugetului centralizat al statului.
Deşi reclamantul s-a adresat angajatorului, solicitând să-şi achite obligaţiile stabilite prin lege, acesta a refuzat să dea curs solicitării sale.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.1073 şi ale art.40 pct.2 lit.f) din Codul muncii.
Cererea a fost timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.
În susţinere, reclamantul a depus la dosar, în copie, contractul de muncă nr.încheiat cu pârâta, carnetul său de muncă, carte de identitate şi adresa nr.176288 din 12.08.2011 emisă de ITM Neamţ.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nu s-a înfăţişat în instanţă pentru a-şi preciza poziţia faţă de cerere.
La termenul de astăzi, în virtutea rolului său activ enunţat de art.129 Cod de procedură civilă, instanţa a invocat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Piatra Neamţ.
Deliberând asupra excepţiei invocate şi luând în considerare dispoziţiile art. 137 alin 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa o găseşte întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2 pct.1 lit.c C.proc.civ. tribunalul judecă în primă instanţă conflictele de muncă şi litigiile de asigurări sociale, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe, fiind aşadar instanţă de drept comun în materie de jurisdicţie a muncii. Având în vedere că singura categorie de cauze a cărei competenţă de soluţionare aparţinea judecătoriei în această materie este cea reglementată de dispoziţiile art.8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, abrogat în prezent începând cu ianuarie 2011 în temeiul art.159 pct.2 Cpc raportat la art.158 alin.3 Cod de procedură civilă, instanţa va admite excepţia invocată şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ ţinând seama că faţă de obiectul cererii, respectiv plata contribuţiilor de asigurări sociale şi altor obligaţii datorate de pârâtă şi izvorând din contractul de muncă încheiat de părţi, litigiul nu este unul de drept comun, chiar dacă aceste raporturi de muncă au încetat, aşa cum susţine reclamantul.
