Prin contestaţia înaintată la 30 iunie 2006 la această instanţă, Sindicatul Liber Independent T. „B. V.” Rădăuţi, judeţul Suceava a solicitat anularea deciziei civile nr.248/R/13 .04.2006 pronunţată de Curtea de Apel Tg-Mureş – Secţia civilă, rejudecarea în fond a recursului declarat, admiterea acestuia şi în consecinţă modificarea în tot a sentinţei civile nr.1113/2004 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul admiterii acţiunii formulată de sindicat, prin lider C. V., cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată. De menţionat că acţiunea (conflict de drepturi) a fost promovată de sindicat în contradictoriu cu SC”R.”SA Bucureşti şi Direcţia de Telecomunicaţii Suceava.
În drept, contestatorul s-a prevalat de disp.art.318 C.pr.civ. în sensul că instanţa de recurs a omis a analiza întregul material probatoriu de la dosar precum şi toate motivele de casare invocate prin memoriul de recurs. În opinai contestatorului este eronată concluzia instanţei de recurs, conform căreia în cauză a fost respectată procedura concedierii colective, potrivit art.70 alin.1 şi 3 Codul muncii. În acest sens s-a pornit de la o interpretare greşită a legii, deoarece în cadrul concedierilor colective se analizează în concret fiecare loc de muncă în parte, după care se întocmeşte iun raport definitiv privind toate locurile de muncă ce urmează a se disponibiliza. Este eronată şi reţinerea instanţei de recurs potrivit căreia liderul de sindicat şi-a însuşit tabelele privind numele şi funcţia persoanelor concediate, dându-şi acordul în acest sens. În fine, curtea nu a luat în considerare adresa nr.100/2003 emisă de Romtelecom SA, din care rezultă că situaţia din cadrul Direcţiei de Telecomunicaţii Suceava urma să fie discutată în particular cu conducerea societăţii pârâte, fapt care nu s-a realizat.
Contestaţia în anulare dedusă judecăţii a fost considerată nefondată, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.318 C.pr.civ, omisiunea cercetării unui motiv de casare, poate fi invocat pe calea contestaţiei în anulare numai atunci când recursul a fost respins pe fond sau a fost admis numai în parte. În literatura şi în practica judiciară, se face în mod constant deosebirea între motivele de casare şi argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. art.318 C.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocate în termen de către recurent, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte. Instanţa de recurs este în drept şi, totodată, este suficient, să arate considerentele pentru care a găsit motivul de casare neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele de fapt şi de drept ale recurentului.
Prin sentinţa civilă nr.1113/6 decembrie 2004 a Tribunalului Suceava, s-a respins ca nefondată contestaţie formulată de reclamanţii S. I. şi alţii, reprezentaţi prin sindicat şi liderul C. V., pentru anularea listei persoanelor disponibilizate din cadrul DTC Suceava, emisă în aplicarea proiectului de concediere colectivă.
Prin memoriul de recurs formulat de sindicat se critică sentinţa civilă a instanţei de fond, învederându-se că nu s-au respectat prevederile legale în materie privind concedierea colectivă, respectiv art.70 alin.1 şi 3 Codul muncii.
Recurenta a relevat că nu s-a analizat în concret fiecare loc de muncă în parte, după care trebuia întocmit raportul global privind locurile de muncă disponibilizate. În plus, liderul de sindicat nu şi-a însuşit tabelele privind numele şi funcţia persoanelor ce urmau a fi disponibilizate iar situaţia de la DT Suceava nu a fost discutată în particular cu conducerea societăţii pârâte.
Prin decizia civilă nr.248/R/13 aprilie 2006 a Curţii de Apel Tg-Mureş – secţia civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de sindicat împotriva sentinţei civile nr.1113 din 6 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Suceava, constatându-se legalitatea şi temeinicia acesteia.
În considerentele deciziei civile menţionate s-a reţinut că societatea pârâtă a respectat dispoziţiile art.70 alin.1-3 Codul muncii, că proiectul de concediere colectivă a fost verificat de ITM Bucureşti şi acceptat fără rezerve de sindicatele din SC”R.”SA. Pe de altă parte, problemele legate de concedierea colectivă au fost soluţionate în termenul legal de 45 de zile şi, procesul verbal de finalizare a fost semnat de conducerile Federaţiei Sindicatelor Romtelecom, al cărui membru este şi Sindicatul Liber Independent Telecomunicaţii „B. V.” Rădăuţi. În plus, salariaţii nemulţumiţi de deciziile individuale de concediere au avut posibilitatea legală de a le contesta în justiţie, toate contestaţiile fiind respinse atât de Tribunalul Suceava cât şi de Curtea de Apel Suceava.
Analizând cele de mai sus, reiese fără echivoc faptul că instanţa de recurs prin motivarea deciziei civile atacate a răspuns şi soluţionat toate aspectele de fapt şi de drept invocate de către sindicat, chiar dacă prin memoriul de recurs nu se face referire expresă la niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art.304 C.pr.civ. Totodată, instanţa de recurs a dat eficienţă şi dispoziţiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., în sensul că hotărârea primei instanţe fiind susceptibilă numai de recurs, a examinat cauza sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie.
De fapt, contestaţia în anulare dedusă judecăţii reiterează motivele de fapt şi de drept invocate şi prin memoriul de recurs de către sindicat, ceea ce constituie un „recurs la recurs”, cale de atac necunoscută şi nereglementată de Codul de procedură civilă.
Astfel fiind, contestaţia în anulare formulată în cauză a fost considerată nefondată şi în consecinţă a fost respinsă ca atare, în baza celor relevate mai sus.
