Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.661/329/2010 din 1 martie 2010 reclamantul C. M., a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţeană T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună modificarea titlului de proprietate nr.2000958 din 16.08.2001 al Comisiei Judeţene T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, astfel:
-la rubrica „suprafaţa primită în intravilan”, categoria de folosinţă „arabil”, în loc de tarla 14 sola 460 să se scrie tarla 14 sola 459;
-la rubrica „suprafaţa primită în intravilan”, categoria de folosinţă „arabil”, în loc de tarla 14 sola 460 să se scrie tarla 14 sola 459;
-la rubrica „suprafaţa primită în intravilan”, categoria de folosinţă „curţi, construcţii”, în loc de tarla 14 sola 459 să se scrie tarla 14 sola 460;
-la rubrica „suprafaţa primită în intravilan”, categoria de folosinţă „curţi, construcţii”, în loc de tarla 14 sola 459 să se scrie tarla 14 sola 460;
-la rubrica „suprafaţa primită în intravilan”, categoria de folosinţă „vii”, la tarlaua 15 parcela 465, suprafaţa de 1250 mp să se defalce în 3 categorii de folosinţă, astfel: curţi construcţii (parcela 501), arabil (parcela 502) şi vii (parcela 503).
-la rubrica „suprafaţa primită în intravilan”, categoria de folosinţă „vii”, la tarlaua 15 parcela 465, suprafaţa de 1250 mp să se defalce în 3 categorii de folosinţă, astfel: curţi construcţii (parcela 501), arabil (parcela 502) şi vii (parcela 503).
În motivarea acţiunii reclamanta arată că:
În baza Legii nr.18/1991 a fondului funciar s-a reconstituit mamei sale C. F. dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,1100 ha teren situat pe raza comunei C. sat P., emiţându-se titlul de proprietate nr.20-00958 din 16.08.2001 de către Comisia Judeţeană T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Mama sa a decedat în anul 1994, iar conform certificatului de moştenitor nr.149 din 18.11.2002, este singurul moştenitor acceptant al succesiunii.
Reclamantul a intenţionat să intabuleze dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în intravilan înscrise în titlul de proprietate nr.20-00958 din 16.08.2001, însă funcţionarii de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară T. i-au spus că acest lucru nu se poate realiza pentru că există unele probleme la identificarea pe parcele şi categorii de folosinţă a terenurilor respective şi este necesară modificarea titlului de proprietate conform evidenţelor din registrul cadastral.
În acest sens, i s-a înmânat un extras din registrul cadastral, în baza căruia Primăria C. să întocmească documentaţia pentru modificarea titlului de proprietate.
Conform extrasului din registrul cadastral, rezultă următoarele:
Ulterior, reclamantul s-a prezentat la Primăria comunei C. cu solicitarea de a demara procedura de modificare a titlului de proprietate pe cale administrativă.
Funcţionarii de la Primăria comunei C. au refuzat să întocmească documentaţia pentru modificarea titlului de proprietate pe cale administrativă, întrucât acesta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice prin eliberarea certificatului de moştenitor nr.149 din 18.11.2002 şi l-au îndrumat să se adreseze instanţei de judecată, motivând că titlurile de proprietate care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice pot fi modificate doar în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Judecătoria Turnu Măgurele, prin sentinţa civilă nr. 548 din 28 mai 2010, a respins ca nefondată acţiunea.
Instanţa a motivat că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea etapelor premergătoare emiterii titlului.
Orice nemulţumire legată de reconstituire sau punere în posesie trebuia adusă la cunoştinţa comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar care ar fi rezolvat contestaţiile, anterior emiterii titlului.
În speţă, C. F., mama reclamantului a semnat procesul verbal de punere în posesie, nu a contestat amplasamentul.
Potrivit disp.art.27 din HG 890/2005, persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale pot face în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie adresată comisiei judeţene.
După analizare, comisia judeţeană va soluţiona contestaţia, va valida sau invalida propunerile.
După eliberarea titlurilor de proprietate, asemenea contestaţii nu mai sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare şi o nesocotire a dispoziţiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietăţii.
În speţă, C. F. – mama reclamantului, nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului, situaţie ce prezumă achiesarea atât la întinderea dreptului de proprietate cât şi la amplasamentul terenului atribuit.
De altfel, se motivează în continuare, reclamantul a primit în calitate de fiu al defunctei C. F., terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr.20-00958, iar menţiunile din certificatul de moştenitor cu privire la compunerea masei succesorale şi la calitatea de moştenitor fac dovadă deplină până la înscrierea în fals.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului a arătat că într-adevăr prin semnarea procesului verbal de punere în posesie mama sa a achiesat la întinderea dreptului de proprietate şi la amplasamentul scriptic, nu l-a contestat la momentul întocmirii procesului-verbal de punere în posesie, pentru că nu a avut cunoştinţe de specialitate, nici mijloacele necesare pentru verificarea acestuia şi nici obligaţia legală de a face asemenea verificări. Obligaţia de a verifica corectitudinea datelor tehnice înscrise in titlul de proprietate aparţinea comisiei locale de fond funciar care întocmea procesul verbal de punere în posesie, comisie din care făcea parte şi un reprezentant al O.C.P.I., creatorul şi deţinătorului registrului cadastral al imobilelor din judeţ.
În mod eronat reţine instanţa că după eliberarea titlului de proprietate asemenea contestaţii nu mai sunt posibile, întrucât este de notorietate faptul că în cazul multor titluri de proprietate emise in baza Legii18/1991 au fost strecurate erori materiale, erori care sunt însă descoperite abia la momentul la care proprietarul solicită intabularea dreptului de proprietate, iar corectarea acestor erori se face prin modificarea titlului de proprietate.
Referitor la prevederile art. 27 din HGR nr. 890/2005 invocate de instanţă ca fiind temeiul legal în baza cărora mama sa ar fi trebuit să formuleze contestaţiei arată că aceste prevederi legale reglementează procedura de contestare a hotărârii comisiei locale prin care se reconstituie dreptul de proprietate, anume anexele nr.2-20 la HGR nr. 890/2005, anexe in care sunt precizate doar numele persoanelor îndreptăţite şi suprafaţa care se reconstituie , iar faţă de aceste aspecte(numele beneficiarului şi suprafaţa constituită) mama sa nu a avut nicio obiecţie. Aşadar nu a vur nici un motiv să urmeze procedura instituită de art. 27 HGR nr. 890/2005.
Recursul este întemeiat.
Atât prin acţiune cât şi prin cererea de recurs, recurentul reclamant a afirmat că necesitatea modificărilor solicitate i-a fost impusă de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru a putea intabula dreptul de proprietate asupra terenurilor sale, în condiţiile în care mentiunile din titlul eliberat proprietarului si cele din exemplarul de la oficiul de cadastru nu sunt identice.
Instanţa de judecată nu a analizat pe fond cererea reclamantului, considerând numai procedural că acesta nu putea solicita modificarea titlului în condiţiile în care mama sa – căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate – nu a uzat de căile de atac prevăzute în legea funciară, atunci când i s-a eliberat titlul de proprietate.
Judecând altceva decât i s-a cerut instanţa a încălcat dispoziţiile art. 129 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, pronunţând o hotărâre supusă casării conform art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă.
Drept urmare, recursul va fi admis iar sentinţa va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de trimitere va examina pe fond necesitatea punerii de acord a mentiunilor din cele doua exemplare diferite ale aceluiasi titlu, reclamantul justificând un interes juridic legitim, rezidând în posibilitatea intabulării dreptului său de proprietate.
