O.G. nr.7/1998, Legea nr.118/2010
Amenintarea legata de consecintele disciplinare sau penale pe care le puteau avea Dreptul la platile compensatorii prevazute de art.12 din OG nr.7/1998 nu este afectat de conditie suspensiva, caci dispozitia legala expresa continuta de art.18 din acelasi act normativ indica cu exactitate momentul nasterii dreptului si anume data desfacerii contractului de munca. Câta vreme aceasta data este anterioara intrarii în vigoare a Legii nr.118/2010 (care a abrogat art.12 si 13 din OG nr.7/1998), dreptul la acordarea platilor compensatorii s-a nascut si este actual, AJOFM fiind obligata sa faca plata sumelor cuvenite cu acest titlu.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.7402 din 16.11.2011)
Prin sentinta civila nr.59/F/11.01.2011 pronuntata de Tribunalul Ialomita – Sectia Civila a admis în parte cererea formulata de reclamantii: R.N.V., T.D., S.C., D.G., V.L.A., C.M. si R.A. împotriva pârâtilor M.Ap.N., U.M. din Fetesti si A.J.O.F.M. Ialomita; a obligat pârâtele M.Ap.N., U.M. din Fetesti sa plateasca reclamantilor platile compensatorii prevazute de art.12 si 13 din O.G. nr.7/1998, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective; a obligat pârâta A.J.O.F.M. Ialomita sa asigure fondurile necesare achitarii de catre pârâtele M.Ap.N., U.M. din Fetesti a platilor compensatorii prevazute de art.12 si 13 din O.G. nr.7/1998; a respins capatul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumelor acordate actualizate cu dobânda legala.
În considerente a retinut ca reclamantii au fost angajati ai pârâtei UM 01912 Fetesti, asa cum rezulta din carnetele de munca depuse la dosarul cauzei.
Prin deciziile de concediere nr. 99, 101, 90, 102, 92, 100 si 98, toate din 09.06.2010 s-a dispus încetarea contractelor individuale de munca ale reclamantilor începând cu data de 01.07.2010, întrucât au fost desfiintate functiile acestora ca urmare a restructurarii armatei.
Art. 5 din OG nr.7/1998 prevede ca beneficiaza de prevederile acestui act normativ salariatii civili, ale caror contracte individuale de munca sunt desfacute din initiativa unitatii când unitatea îsi reduce personalul prin desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a reorganizarii.
Având în vedere ca reclamantii au fost concediati întrucât li s-au desfiintat posturile datorita restructurarii armatei, rezulta ca acestora le sunt aplicabile prevederile OG nr.7/1998.
Potrivit art.12 din OG nr.7/1998 în vigoare la data disponibilizarii reclamantului “Salariatii civili, ale caror functii se desfiinteaza si care nu vor fi încadrati în unitati ale M.Ap.N. în termen de o luna de la desfiintarea functiei, beneficiaza de plati compensatorii.”
Art. 13 din OG nr. 7/1998 prevede ca “Suma totala de bani, cu titlu de plata compensatorie, se stabileste pentru fiecare salariat civil caruia i s-a desfacut contractul individual de munca potrivit prezentei ordonante, corespunzator vechimii în munca.”
Conform art. 18 din OG nr.7/1998 “Drepturile ce se cuvin personalului disponibilizat în conditiile prezentei ordonante se deschid la data trecerii în rezerva, respectiv a desfacerii contractului”.
Conform art. 18 din OG nr.7/1998 “Drepturile ce se cuvin personalului disponibilizat în conditiile prezentei ordonante se deschid la data trecerii în rezerva, respectiv a desfacerii contractului”.
În cauza contractele individuale de munca al reclamantilor s-au desfiintat la data de 01.07.2010, iar în termen de o luna de la acest moment, reclamantii nu s-au reîncadrat în alte unitati ale M.Ap.N., aspecte care rezulta din carnetele de munca ale acestora.
Având în vedere ca art. 12 si 13 din OG nr.7/1998 au fost abrogate de art. 15 din Legea nr.118/2010 care a intrat în vigoare la data de 03.07.2010, ulterior datei la care reclamantii au fost disponibilizati, aceste prevederi legale erau în vigoare la data concedierii, astfel ca reclamantii urmeaza a beneficia de platile compensatorii prevazute de OG nr.7/1998.
În cauza nu prezinta relevanta data la care AJOFM Ialomita a primit adresa emisa de UM din Fetesti prin care i se aducea la cunostinta lista cu personalul disponibilizat care urmeaza sa beneficieze de plati compensatorii întrucât art. 18 din OG nr. 7/1998 fac trimitere la data desfacerii contractului de munca. Prin urmare, instanta a obligat pârâtele M.Ap.N., U.M. din Fetesti sa plateasca reclamantului platile compensatorii prevazute de art.12 si 13 din O.G. nr.7/1998.
În ceea ce priveste actualizarea cu indicele de inflatie a sumei, instanta a constatat ca, în speta, ceea ce face obiectul reparatiei este prejudiciul real suferit de catre reclamanti ca urmare a neacordarii unor drepturi banesti ce i se cuveneau în calitate de salariati, prejudiciu datorat devalorizarii monetare survenite intre data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate si data platii efective. Pe cale de consecinta, masura reparatorie adecvata este actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, de la data scadentei fiecarei sume la data platii efective.
Instanta a respins solicitarea reclamantilor de acordare a dobânzii legale având în vedere ca sumele ce urmeaza a le fi platite vor fi actualizate cu indicele de inflatie, astfel ca pârâtele nu mai pot fi obligate si la plata dobânzii legale.
Art. 20 din OG nr.7/1998 arata ca “sumele de bani aferente platilor compensatorii pentru personalul militar se suporta din fondurile destinate în acest scop M.Ap.N., iar pentru salariatii civili, din Fondul pentru plata ajutorului de somaj.”
Având în vedere aceste prevederi legale, instanta a obligat pârâta A.J.O.F.M. Ialomita sa asigure fondurile necesare achitarii de catre pârâtele M.Ap.N., U.M. din Fetesti a platilor compensatorii prevazute de art. 12 si 13 din O.G. nr.7/1998 catre reclamanti.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs motivat recurentii R.N.V., T.D., S.C., D.G., V.L.A., C.M. si R.A., A.J.O.F.M. Ialomita si M.Ap.N..
Prin recursul formulat recurentii R.N.V., T.D., S.C., D.G., V.L.A., C.M. si R.A. au aratat ca la termenul de judecata din data de 30.11.2010 au formulat verbal cerere modificatoare prin care au solicitat introducerea în cauza a A.J.O.F.M. Ialomita având în vedere circuitul sumelor de bani precum si în raport de normele de aplicare ale OG nr.9/2000 si în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei si raspunsurile formulate.
La data de 01.12.2010 prin AWB 2335026300001 au depus la dosarul cauzei cererea modificatoare în scris, cerere de chemare în judecata.
Recurentii considera ca solutia adoptata de catre Tribunalul Ialomita în sensul respingerii solicitarii acestora de acordare a dobânzii legale nu este corecta. Arata ca se impune actualizarea cu indicele de inflatie comunicat de catre Institutul National de Statistica pâna la introducerea cererii de chemare în judecata, iar de la data introducerii cererii de chemare în judecata, drepturile lor le solicita actualizate cu dobânda legala în vigoare pâna la plata efectiva a drepturilor cuvenite calculata conform OG nr.9/2000.
Au sustinut ca prin neexecutarea corecta de catre pârâte a dispozitiilor din Contractul colectiv de munca invocate, le-a fost adus un prejudiciu real, fiind lipsiti în mod nelegal de drepturile mentionate si numai astfel se poate produce o reparatie efectiva si integrala, fiind pusi la adapostul scaderii puterii de cumparare a monedei nationale ca urmare a erodarii acesteia.
De asemenea, recurentii considera ca este admisibila cererea acestora de a cumula dobânda legala cu solicitarea de actualizare cu indicele de inflatie conform celor mentionate în cererea de chemare în judecata având în vedere urmatoarele considerente:
Institutia actualizarii cu indicele de inflatie si institutia dobânzii legale sunt institutii ce au o natura diferita.
Actualizarea cu indicele de inflatie are caracter compensatoriu ce rezulta din faptul ca aceasta prin aceasta se repara partea din beneficiul nerealizat ce nu este acoperit de dobânda legala.
Astfel actualizarea cu indicele de inflatie urmareste pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti în timp ce dobânda legala reprezinta pretul lipsei de folosinta.
Aceste institutii au natura juridica diferita, astfel dobânda legala reprezinta o sanctiune pentru neexecutarea obligatiei de plata, în timp ce inflatia reprezinta valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, neajungându-se astfel la o dubla reparatie, ceea ce ar reprezenta o îmbogatire fara just temei a creditorului.
De asemenea, în materie comerciala ca exemple, recurentii puteau avea în vedere dispozitiile cuprinse in OG nr.5/2001 privind procedura somatiei de plata care prevad în mod expres posibilitatea actualizarii creantei, dobânzilor, majorarilor sau penalitatilor datorate la data platii efective.
Având în vedere prevederile legislative în materie, precum si cele statuate de catre doctrina în materie recurentii considera întemeiat si cel de-al doilea capat de cerere privind actualizarea cu indicele de inflatie comunicat de catre Institutul National de Statistica pâna la introducerea cererii de chemare în judecata, iar de la data introducerii cererii de chemare în judecata drepturile le solicita actualizate cu dobânda legala în vigoare pâna la plata efectiva a drepturilor cuvenite calculata conform OG nr.9/2000.
Prin recursul formulat recurenta pârâta A.J.O.F.M. Ialomita a aratat ca în data de 26.07.2010 la registratura AJOFM Ialomita a fost depusa adresa din 26.07.2010 emisa de UM din Fetesti prin care i se aduce la cunostinta faptul ca începând cu data de 01.07.2010 au disponibilizat un numar de 10 salariati, personal civil, care urmeaza sa beneficieze de prevederile OG nr.7/1998, respectiv de acordarea unor plati compensatorii în mod diferentiat în functie de vechimea totala în munca.
Recurenta a precizat faptul ca pâna la acea data institutia nu a avut cunostinta de faptul ca aceste persoane urmeaza sa beneficieze de plati compensatorii.
În conformitate cu prevederile art.12 din OG nr.7/1998 “salariatii civili ale caror functii se desfiinteaza si care nu vor fi încadrati în unitati ale M.Ap.N. în termen de o luna de la desfiintarea functiei, beneficiaza de plati compensatorii.”
Procedura de lucru parcurge urmatoarele etape:
– persoanele în cauza sunt disponibilizate si daca îndeplinesc conditiile prevazute de Legea nr.76/2002, beneficiaza de indemnizatie de somaj;
– dupa curgerea termenului de 30 zile (o luna) timp în care persoanele respective pot fi reîncadrate în unitati ale M.Ap.N., unitatea militara care disponibilizeaza înainteaza documentatia necesara acordarii drepturilor prevazute de OG nr.7/1998;
– personalul AJOFM Ialomita verifica îndeplinirea conditiilor prevazute de lege si de la acest moment sunt stabilite si puse în plata drepturile constând în plati compensatorii.
Recurenta solicita instantei sa constate faptul ca stabilirea dreptului si punerea în plata a acestuia este tinut de îndeplinirea unei conditii suspensive, aceea de curgere a termenului de 30 zile de la data desfiintarii functiei.
La data depunerii cererii de catre unitatea militara, art.12 si 13 din OG nr.7/1998 care reglementau acordarea platilor compensatorii nu mai erau în vigoare fiind abrogate de Legea nr.118/2010, act normativ ce a intrat în vigoare în data de 03.07.2010.
Conform art. 15, alin.1, lit. b), din Legea nr.118/2010 “de la data intrarii în vigoare a legii se abroga art. 12 si 13 din OG nr. 7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militare si civil, care se vor aplica in perioada restructurarii marilor unitati, unitatilor si formatiunilor din compunerea M.Ap.N.”
Având în vedere faptul ca drepturile constând în plati compensatorii urmau a fi stabilite si puse în plata dupa expirarea termenului de 30 zile de la data desfiintarii functiei, respectiv data de 31.07.2010, data la care nu mai exista temeiul legal de acordare a acestor drepturi, recurenta considera ca reclamantii nu mai pot beneficia de aceste drepturi.
Mai mult, art. 15, alin.2 din Legea nr. 118/2010 reglementeaza situatia persoanelor disponibilizate prin concedieri colective printre care si persoanele prevazute la art. 12 si 13 din G nr.7/1998, în sensul ca da dreptul la plati compensatorii stabilite potrivit actelor normative vigoare pana la data intrarii în vigoare a Legii nr.118/2010 persoanelor pentru care acele drepturi au fost stabilite pâna la data intrarii în vigoare a legii si se afla în plata sau se repun în plata, urmând ca acele drepturi sa fie diminuate corespunzator.
Astfel art.15, alin.2 din Legea nr.118/2010 prevede: “persoanele disponibilizate prin concedieri colective, efectuate în conditiile prevazute de actele normative enumerate la alin.1, lit. b-f), ale caror drepturi de protectie sociala acordate sau, dupa caz, suportate din bugetul asigurarilor pentru somaj, au fost stabilite pâna la data intrarii în vigoare a prezentei legi si se afla în plata sau se repun în plata dupa suspendare ulterior acestei date, beneficiaza de aceste drepturi în conditiile prevazute de respectivele acte normative, astfel cum se aflau în vigoare pana la data intrarii în vigoare a prezentei legi, diminuate cu 15%.”
Întrucât drepturile solicitate de reclamanti nu au fost stabilite si nici nu se aflau în plata la data intrarii în vigoare a Legii nr.118/2010 recurenta considera ca nu pot beneficia de aceste drepturi.
În ceea ce priveste actualizarea sumelor cu indicele de inflatie recurenta solicita instantei sa observe ca neacordarea sumelor cu titlu de plati compensatorii nu a fost facuta cu rea-vointa, neplata acestor sume având drept principala cauza textul de lege ambiguu care lasa loc la interpretari si care la data depunerii situatiei de catre unitatea militara nu reglementa în mod concret situatia în cazul acestor persoane, astfel ca din acest punct de vedere recurenta solicita anularea deciziei si cu privire la acest aspect.
Referitor la sarcina stabilita de instanta de fond pentru AJOFM Ialomita, respectiv aceea de a asigura catre M.Ap.N. si UM din Fetesti sumele necesare acordarii platilor compensatorii, recurenta solicita instantei sa constate faptul ca institutia nu poate pune la dispozitia unitatii militare, respectiv M.Ap.N. aceste sume, întrucât, în astfel de cazuri plata s-ar face direct de AJOFM Ialomita catre beneficiari în baza documentatiei depuse de unitatea militara.
Prin recursul sau, recurentul M.Ap.N., în nume propriu si în calitate de reprezentant legal al UM din Fetesti a aratat ca modalitatea de plata efectiva catre reclamanti a sumelor cu titlu de plata compensatorie nu reprezinta o obligatie legala stabilita în sarcina unitatilor militare sau a M.Ap.N. Astfel, O.G. nr.7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militar si civil, care se vor aplica în perioada restructurarii marilor unitati, unitatilor si formatiunilor din compunerea M.Ap.N. prevede:
– la art. 12 ca, beneficiaza de plati compensatorii “Salariatii civili, ale caror functii se desfiinteaza si care nu vor fi încadrati în unitati ale M.Ap.N., în termen de o luna de la desfiintarea functiei”;
– la art. 20: “Sumele de bani aferente platilor compensatorii pentru personalul militar se suporta din fondurile destinate în acest scop M.Ap.N., , iar pentru salariatii civili, din Fondul pentru plata ajutorului de somaj”.
Acest fond nu este însa gestionat nici de catre M.Ap.N., si nici de catre U.M. din Fetesti (unitatea angajatoare), ci de catre agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca (în speta, A.J.O.F.M. Ialomita).
Art.21 statueaza ca doar “Drepturile cuvenite personalului militar disponibilizat în conditiile prezentei ordonante se platesc de compartimentele financiare ale unitatilor militare în cauza, iar pentru cele desfiintate, de unitatile militare prin care se asigura lichidarea gestiunilor si preluarea obligatiilor financiare”.
Rezulta ca din fondurile M.Ap.N., se asigura si se platesc de catre compartimentele financiare ale unitatilor militare în cauza, numai sumele de bani reprezentând platile compensatorii pentru personalul militar disponibilizat, nu si sumele de care beneficiaza personalul civil disponibilizat din acest minister.
Din documentele depuse la dosar, rezulta ca nici unul dintre reclamanti nu a avut calitatea de personal militar, ci pe aceea de personal civil.
Fata de aceste prevederi, rezulta ca nu exista nicio obligatie legal stabilita în sarcina unitatilor militare sau a M.Ap.N., referitor la plata efectiva catre personalul civil disponibilizat a sumelor de bani reprezentând plati compensatorii. Astfel, nici Ministerul Apararii Nationale si nici U.M. din Fetesti, nu pot fi obligate la plata catre reclamanti a sumelor cu titlu de plata compensatorie.
Prin ordin comun al ministrului Muncii si Protectiei Sociale (sub nr.281/1998) si al M.Ap.N., (nr. M 49/1998), publicat în Monitorul Oficial Partea 1 nr. 262 din 14.07/.998, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.G nr.7/1998, privind unele masuri de protectie a personalului civil disponibilizat ca urmare a programului de restructurare a armatei”.
La art.2 din aceste Norme, se prevede ca: “în aplicarea prevederilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 7/1998, unitatile militare vor lua urmatoarele masuri:
– întocmesc listele, conform anexei nr. 2, cu salariatii civili, beneficiari de plati compensatorii, la expirarea termenului prevazut la art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 7/1998, pentru încadrarea în alte unitati ale M.Ap.N.,;
– depun listele la directiile generale de munca si protectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, în a carei raza teritoriala îsi are sediul unitatea militara, însotite de adresa prevazuta în anexa nr. 1;
– înscriu în carnetul de munca al persoanei careia i s-a desfacut contractul individual de munca mentiunea “Beneficiar de drepturi, conform Ordonantei Guvernului nr. 7/1998”.
Sustine în continuare ca a facut dovada cu înscrisurile depuse la dosar ca unitatea militara angajatoare a respectat întocmai aceste prevederi legale.
Cu adresa din 22.07.2010 (depusa la dosar), unitatea militara angajatoare a înaintat A.J.O.F.M. Ialomita lista persoanelor disponibilizate care beneficiaza de plati compensatorii (pe care figureaza si numele celor doi reclamanti) si o serie de documente.
Trimiterea listei si primirea documentului de catre A.J.O.F.M. Ialomita sunt confirmate de altfel de raspunsul trimis unitatii militare de catre Agentie (adresa din 25.10.2010), depus la dosar de catre reclamant.
Practic, în temeiul prevederilor O.G. nr. 7/1998 si, Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 7/1998, (publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 262 din 14.07.1998), raportat la obiectul cererii reclamantilor, A.J.O.F.M. Ialomita are vocatie de pârât în prezenta cauza.
Modalitatea de efectuare a platilor compensatorii pentru personalul civil disponibilizat din M.Ap.N este precizata în cuprinsul art. 20/O.G. nr. 7/1998 si explicitata în cuprinsul art. 3 si 4 din Normele metodologice (Ordinul comun nr. M 49/1998 respectiv 281/1998), potrivit carora:
– art. 3 “Suma cu titlu de plata compensatorie, stabilita conform art. 13 din O.G. nr. 7/1998, se transfera de catre directiile generale de munca si protectie sociala judetene si, respectiv, a Municipiului Bucuresti, în termen de 25 de zile de la data depunerii documentatiei, în librete de economii cu dobânda la vedere, speciale, deschise pe numele beneficiarilor la Casa de Economii si Consemnatiuni”;
– art. 4 “în vederea aplicarii prevederilor art. 3 din prezentele norme metodologice, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale va încheia cu Casa de Economii si Consemnatiuni o conventie privind efectuarea platilor”.
Si din continutul acestor prevederi rezulta faptul ca M.Ap.N. si unitatilor militare angajatoare, nu le revin nici un fel de obligatie privind efectuarea platilor compensatorii catre personalul civil disponibilizat.
Analizând actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât si a dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila, Curtea gaseste recursurile formulate ca fiind fondate, considerentele avute în vedere fiind urmatoarele:
O prima critica formulata de catre toti recurentii vizeaza stabilirea corecta a institutiei care are calitate procesuala pasiva în cauza.
O.G. nr. 7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militar si civil, care se vor aplica în perioada restructurarii marilor unitati, unitatilor si formatiunilor din compunerea Ministerului Apararii Nationale prevede la art. 12 ca beneficiaza de plati compensatorii “Salariatii civili, ale caror functii se desfiinteaza si care nu vor fi încadrati în unitati ale Ministerului Apararii Nationale în termen de o luna de la desfiintarea functiei”.
Art. 20 din acelasi act normativ prevede ca “Sumele de bani aferente platilor compensatorii pentru personalul militar se suporta din fondurile destinate în acest scop Ministerului Apararii Nationale, iar pentru salariatii civili, din Fondul pentru plata ajutorului de somaj”.
Cum, în speta, reclamantii au calitatea de salariati civili, iar fondul pentru plata ajutorului de somaj este gestionat de catre A.J.O.F.M. Ialomita, rezulta ca aceasta institutie este singura care are calitate procesuala pasiva în cauza, putând fi obligata la plata drepturilor solicitate de catre reclamanti.
Asadar, se va dispune admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor M.Ap.N. si U.M. din Fetesti si, în consecinta, respingerea actiunii promovate împotriva acestor pârâti.
Recursul reclamantilor urmeaza a fi admis si sub aspectul posibilitatii de a se cumula dobânda legala cu actualizarea în functie de indicele de inflatie.
Masura actualizarii drepturilor cu rata inflatiei începând cu data scadentei acestora si pâna la data introducerii cererii de chemare in judecata, se impune pentru a fi asigurata recuperarea creantei la valoarea ei reala, ca urmare a procesului de devalorizare a monedei nationale datorate procesului de inflatie.
Asadar, daca instanta acorda creditorilor o suma de bani reactualizata de la data scadentei acesteia, creditorii nu primesc o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit sa o primeasca la data când aceasta ar fi trebuit achitata, pentru ca în realitatea economica, faptul devalorizarii monedei este prezent, iar consecintele sale nu trebuie suportate de creditorii obligatiei, deoarece s-ar ajunge în situatia în care posibilitatea recuperarii sumei la valoarea ei reala ar fi doar ipotetica.
Întrucât, prin cererea de chemare în judecata, s-a solicitat si plata dobânzilor, în raport de dispozitiile art. 1088 se va dispune obligarea pârâtei A.J.O.F.M. Ialomita la plata dobânzii legale, însa numai începând cu data introducerii actiunii, 12.11.2010, pâna la plata efectiva.
Curtea nu va retine critica formulata de recurenta pârâta A.J.O.F.M. Ialomita, privind lipsa dreptului reclamantilor de a beneficia de platile compensatorii solicitate.
Art.12 din OG nr.7/1998 în vigoare la data disponibilizarii reclamantilor, prevedea ca “Salariatii civili, ale caror functii se desfiinteaza si care nu vor fi încadrati în unitati ale Ministerului Apararii Nationale în termen de o luna de la desfiintarea functiei, beneficiaza de plati compensatorii.”
În cauza, contractele individuale de munca al reclamantilor s-au desfiintat la data de 01.07.2010, iar în termen de o luna de la acest moment, reclamantii nu s-au reîncadrat în alte unitati ale M.Ap.N.
Prima instanta a retinut în mod corect ca art.12 si 13 din OG nr.7/1998 au fost abrogate de art. 15 din Legea nr.118/2010 care a intrat în vigoare la data de 03.07.2010, ulterior datei la care reclamantii au fost disponibilizati, astfel ca aceste prevederi legale erau în vigoare la data concedierii, reclamantii fiind îndreptatiti sa beneficieze de platile compensatorii prevazute de OG nr.7/1998.
Teoria dreptului sub conditie suspensiva, avansata de recurenta parata A.J.O.F.M. Ialomita, nu poate fi primita, întrucât exista prevedere legala expresa care indica cu exactitate momentul nasterii dreptului la plati compensatorii (art.18 din ordonanta), si anume data desfacerii contractului de munca. Întrucât aceasta data, 01.07.2010, este anterioara intrarii în vigoare a Legii nr. 118/2010, dreptul reclamantilor s-a nascut, este actual, pârâta A.J.O.F.M. urmând a fi obligata sa faca plata sumelor cuvenite cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 C.pr.civ., va admite recursurile, va modifica, în parte sentinta, în sensul ca va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor M.Ap.N. si U.M. din Fetesti si, în consecinta, va respinge actiunea promovata împotriva acestor pârâti.
Va obliga pârâta A.J.O.F.M. Ialomita sa achite reclamantilor sumele reprezentând platile compensatorii prevazute de art.12-13 din O.G. nr.7/1998, actualizate cu indicele de inflatie pâna la data de 11.11.2010, precum si dobânda legala aferenta acestor sume, calculata începând cu data de 12.11.2010.
Va obliga intimata-pârâta A.J.O.F.M. Ialomita, ca parte cazuta în pretentii si care poarta culpa procesuala, la plata sumei de 100 lei catre fiecare dintre recurentii-reclamanti R.N.V., T.D., S.C., D.G., V.L.A., C.M. si R.A.,, cu titlu de cheltuieli de judecata în recurs, admise în parte.
Din practicaua sentintei recurate rezulta ca la fond reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata, ceea ce înseamna ca sumele care figureaza în chitantele depuse la dosar in recurs (400 lei pentru fiecare reclamant) sunt exclusiv pentru etapa procesuala a recursului.
Reducerea onorariului de avocat se justifica prin prisma faptului ca reclamantii au înteles sa formuleze o actiune colectiva, desi nu erau întrunite conditiile coparticiparii procesuale active, întrucât drepturile supuse valorificarii nu erau comune.
Aparatorul acestora a avut de construit o singura argumentatie juridica, valabila pentru toti recurentii reclamantii, în recurs s-a acordat un singur termen de judecata, iar complexitatea spetei este una medie, care nu justifica un onorariu în cuantum total de 2.000 lei.
Prin reducerea onorariului de avocat instanta nu intervine nici în raportul dintre avocat si clientul sau. Contractul de asistenta juridica îsi produce toate efectele între parti, conform art.969 Cod civil (în vigoare la data încheierii contractului de asistenta juridica), clientul fiind tinut la plata întregii sume convenite, doar ca fata de terti el poate recupera numai o suma apreciata de instanta ca fiind în concordanta cu toate elementele spetei.
Fata de aceste considerente, Curtea apreciaza ca un onorariu în cuantum de 100 lei pentru fiecare reclamant este adecvat si suficient, reflectând atât culpa procesuala a intimatei pârâte, cât si munca depusa de avocatul recurentilor reclamanti, avantajul obtinut de clientii acestuia si gradul de complexitate al spetei.
