În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relaţiile de căsătorie cu pârâtul a rezultat minora, născută la data de … S-a despărţit de pârât la data de 18 iunie 2010 , copilul a rămas în grija şi întreţinerea sa , fiind ajutată de părinţi. La data de 2 iulie 2010, sub pretextul că doreşte să vadă copilul, pârâtul a luat-o cu forţa pe minoră şi a dus-o la domiciliul părinţilor săi din Bucureşti. Pârâtul nu are cum să se ocupe de copil, este administrator la o firmă, fiind plecat tot timpul de acasă. Minora se află sub tratament, are lipsă acută de fier, prin întreruperea bruscă a tratamentului, sănătatea minorei fiind pusă în pericol. Minora este deosebit de ataşată de reclamanta, pe care o alăptează şi în prezent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 581 şi următoarele Cod pr. Civilă.
Pârâtul a depus la data de 06.07.2010 o cerere prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, la care a ataşat copia cererii de şi alte acte doveditoare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din certificatul de naştere nr.394/10.04.2010eliberat de Primăria mun. Alexandria , reiese ca părţile din prezenta cauză sunt părinţii minorei, născută la data de 08.04.2009.
Conform menţiunilor din cererea de ordonanţă preşedinţială şi din declaraţiile părţilor audiate de instanţă la termenul acordat în acest scop, la data de 12.07.2010, instanţa mai reţine că părţile s-au despărţit în fapt la data de 18 iunie 2010, minora rămânând în grija şi întreţinerea reclamantei,care se află în concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, fiind ajutată de părinţii săi. La data de 2 iulie 2010, pârâtul a vizitat-o pe minoră la domiciliul unde se afla împreună cu reclamanta, a luat-o cu forţa pe minoră şi a dus-o la domiciliul părinţilor săi din Bucureşti, dată de la care reclamanta a fost împiedicată de către pârât să o vadă pe minoră şi să ia legătura cu aceasta. În acest timp, reclamanta a făcut sesizare la Poliţie , a apelat la Serviciul de urgenţă 112 , a încercat să-l contacteze pe pârât la telefon , cu scopul de a-şi vedea şi recupera copilul , demersuri rămase fără rezultat, izbindu-se de refuzul pârâtului de a –i da voie să –şi vadă copilul.
Din adeverinţa medicală eliberată la data de 06.07.2010 de medicul de familie al minorei (f.12) reiese că minora este suferindă de anemie şi rahitism , aflându-se sub tratament medicamentos.
Pe rolul acestei instanţe se află dosarul nr…/292/2010, cu termen de judecată la data de 13.08.2010, având ca obiect divorţ , prin care pârâtul a solicitat desfacerea căsătoriei şi încredinţarea minorei spre creştere şi educare.
Din cererea de divorţ şi din declaraţia dată în faţa instanţei de către pârât reiese că motivul principal pentru care se solicită respingerea cererii de încredinţare provizorie a minorei este faptul că reclamanta suferă de o boală psihică denumită “tulburare afectivă bipolară”, depunându-se în acest sens declaraţia extrajudiciară a numitei G. L. şi extras privind caracteristicile acestei boli, prin care pârâtul vrea să dovedească că reclamanta este inaptă de a o creşte şi îngriji pe minoră.
Actele medicale depuse de reclamantă, respectiv adeverinţa medicală eliberată la data de 06.07.2010 de medic medicină generală – M. C.(f.20) şi certificatul medical nr.2414/07.07.2010 eliberat de medic specialist psihiatrie – G. D. M. (f.24), dovedesc contrariul , că reclamanta este clinic sănătoasă, normală şi aptă. De asemenea, din recomandările de la fostul(f.15) şi actualul loc de muncă(f.14), diploma de licenţă, foaia matricolă, atestatul şi certificatul de absolvire depuse, instanţa reţine că reclamanta este cadru didactic , fiind apreciată în mod deosebit pentru activitatea desfăşurată ca profesor din anul 2004, în relaţia profesor–elev dând dovadă de înţelegere, calm, atenţie faţă de elevi, fără să existe vreun incident legat de comportamentul necorespunzător al reclamantei în relaţia cu elevii sau părinţii acestora.
Prin audierea nemijlocită a reclamantei la termenul din data de 12 iulie 2010, instanţa nu a sesizat un comportament anormal în sala de judecată, aceasta expunând motivele cererii sale în mod cuviincios şi coerent, precizând insistent că pârâtul refuză să-i permită să-şi vadă copilul şi să contribuie la creşterea lui.
Faţă de împrejurarea că reclamanta se află în concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, că aceasta a făcut , conform susţinerilor sale, numeroase demersuri pentru recuperarea copilului şi pentru a-şi vedea copilul, inclusiv prezenta cerere, prezenţa la termenul de judecată acordat , insistenţa de a –i fi încredinţată minora provizoriu, toate conduc la convingerea instanţei că minora este ataşată puternic de reclamantă şi invers, în continuarea legăturii fireşti dintre mamă şi copil care se instalează după naştere.
Instanţa reţine în acelaşi timp conduita necorespunzătoare a pârâtului, constând în răpirea şi ducerea minorei la locuinţa părinţilor săi din B..,( unde a fost angajată o bonă pentru copil, având grijă şi bunica paternă), de a refuza să-i permită reclamantei cel puţin de a–şi vedea copilul , aşa cum este normal şi necesar pentru dezvoltarea minorei.
Potrivit disp.art.101 din Codul familiei şi art.6 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform principiilor de respectare şi promovare cu prioritate a interesului superior al copilului, responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, respectarea demnităţii copilului, asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea , creşterea şi educarea copilului.
De asemenea, disp.art.30 alin.1 si art.31 alin. 1 din aceeaşi lege prevăd că : “Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi “ şi “Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor”.
Având în vedere considerentele de mai sus, normele legale invocate , instanţa apreciază că interesul superior al copilului poate fi atins prin încredinţarea provizorie mamei sale, care manifestă un interes deosebit faţă de minoră, în condiţiile în care, în prezent, este lipsită de permisiunea de a-şi vizita minora, aceasta fiind îngrijită de o terţă persoană şi de bunica paternă, în altă localitate.
Potrivit art. 581 C.proc.civ.” Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.
Art.613/2 din C.proc.civ. prevede că : ”Instanţa poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori…”
Din analiza acestor texte de lege rezulta ca pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţa preşedinţiala trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii: 1.masura sa fie vremelnica, 2.sa existe urgenta, 3.nerezolvarea fondului litigiului.
În ce priveşte condiţia urgenţei, instanţa apreciază existenţa acesteia având in vedere redarea cât mai rapidă a dreptului reclamantei de exercitare a drepturilor părinteşti, în condiţiile în care se află în concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, ataşamentul şi legătura creată între mamă şi copil de la naştere şi până în prezent,vârsta mică(1 an şi 3 luni), faptul că minora se află sub tratament medicamentos , copilul având nevoie de stabilitate şi continuitate în îngrijire, ţinând cont aşadar de interesul superior al minorei.
Vremelnicia şi nerezolvarea fondului litigiului rezultă din luarea măsurii de încredinţare, provizoriu, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de divorţ şi încredinţare minor ce face obiectul dosarului nr. ../292/2010 aflat pe rolul acestei instanţe, cu termen de judecată la data de 13.08.2010.
Având in vedere considerentele de mai sus, in baza disp. art. 613/2 şi art. 581 din Cod proc.civ., instanţa apreciază cererea întemeiată, urmează să o admită aşa cum a fost precizată şi să dispună încredinţarea provizorie a minorei B.A.-M.-C., născută la data de .., mamei reclamante, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de divorţ aflat pe rolul acestei instanţe, cu termen de judecată la data de 13.08.2010.
Văzând disp. art. 274 din Cod pr.civ. , va obliga pe pârât la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată(onorariu de avocat), către reclamantă, justificată cu chitanţa depusă în dosar.
Faţă de împrejurarea că pârâtul a refuzat constant să-i permită reclamantei să-şi viziteze minora şi să aibă legături personale cu aceasta, instanţa va dispune ca executarea să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen, potrivit disp.art.581 alin.4 din Cod proc. cviv.
Drept consecinţă, a fost admisă cererea precizată, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială şi s-a dispus încredinţarea provizorie a minorei B. A.M.-C., născută la data de .., mamei reclamante, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de divorţ aflată pe rolul acestei instanţe.
