Reclamantul a solicitat prin acţiune acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale, nefiind obligatorie procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 13 din 17 ianuarie 2011
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 28 octombrie 2010 și, reclamantul V.R., în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata unor despăgubiri în cuantum total de 10.927,01 lei, pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, este lector universitar la Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică din cadrul Universității Ș.M. Suceava, Catedra de Administrație Publică și Drept, și cadru didactic al aceleiași facultăți, încadrându-se în perioada relevantă (1.10.2008-31.12.2009) în tranșa de vechime 10-15 ani.
Potrivit O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se urmau a se acorda în anul 2008 personalului din învățământ, coeficienții de salarizare ce îi erau aplicabili, potrivit formei inițiale a acestui act normativ erau următorii:
Coeficientul de multiplicare 1,000 lei, pentru perioadele : ianuarie-martie – 259,593; aprilie-septembrie – 275,178; octombrie-decembrie – 291,678, iar coeficientul de multiplicare, conform O.G. nr. 15/2008 pentru lector universitar, cu o vechime între 10-15 ani este de între 5,868-8,920.
Ca urmare a aprobării O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 a fost majorată semnificativ valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, pentru perioada în discuție, noile valori erau următoarele: ianuarie-martie – 259,593; aprilie-septembrie – 275,178; octombrie-decembrie 2008 – 400,00, iar coeficientul de multiplicare conform O.G. nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008, pentru lector universitar, cu o vechime între 10-15 ani este între 5,868-8,920.
Astfel, a fost majorată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie-decembrie 2008 și, pe cale de consecință, salariile personalului didactic ar fi urmat să fie majorate cu începere de la 1 octombrie 2008, plata majorată urmând a se face începând cu luna noiembrie 2008.
Prin O.U.G. nr. 136/2008, publicată în M.Of. din 31 octombrie 2008 și intrată în vigoare la aceeași dată, au fost anihilate practic dispozițiile cuprinse în Legea nr. 221/2008, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie-decembrie 2008.
Noua configurație a coeficienților era, la data amintită, următoarea:
Coeficientul de multiplicare 1,000 pentru perioadele: ianuarie-martie 2008 – 259,593; aprilie-septembrie 2008 – 275,178; octombrie-decembrie 2008 – 299.933,00, iar coeficientul de multiplicare, conform O.G. nr. 15/2008, modificată prin O.U.G. nr. 136/2008, pentru lector universitar, cu o vechime între 10-15 ani este de între 5,868-8,920.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/12.11.2008, publicată în M.Of. din 2 decembrie 2008, dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 au fost declarate neconstituționale. Anterior, la data de 11 noiembrie 2008, Guvernul abrogase prin O.U.G. nr. 151/2008, art. 1 din O.U.G. nr. 136/2008, care modifica coeficientul de multiplicare în sensul arătat.
Prin O.U.G. nr. 151/2008, publicată și intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât și cel al drepturilor salariale care ar fi urmat să fie plătite m anul 2009.
Astfel, în primul rând, pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O.U.G. nr. 136/2008, coeficientul de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008 fiind păstrat la același nivel.
Pentru anul 2009, s-a prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada octombrie-decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificați coeficienții de salarizare aferenți funcțiilor didactice și transelor de vechime. Pentru poziția de lector universitar prezintă interes doar modificările coeficienților prognozate pentru perioada septembrie – decembrie 2009:
Coeficientul de multiplicare 1,000 pentru perioada : septembrie-decembrie 2009 – 299,933 lei, iar coeficientul de multiplicare conform O.G. nr. 15/2008, modificată prin O.U.G. nr. 151/2008, pentru lector universitar, cu o vechime între 10-15 ani este de între 5,868-8,920. După cum se poate observa, s-a modificat doar pragul minim al coeficienților, astfel încât un lector universitar care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin efectul O.U.G. nr. 151/2008 vreo creștere salarială în cursul anului 2009.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/02.06.2009, publicată în M.Of. din 6 iulie 2009, O.U.G. nr. 151/2008 a fost declarată neconstituțională în ceea ce privește dispoziția art. I pct. 2 și 3, care să ducă la nepunerea în aplicare a Legii nr. 221/2008.
Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2009, în vigoare de la 30 ianuarie 2009, Guvernul a decis aplicarea coeficientului de multiplicare stipulat de O.U.G. nr. 151/2008 pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009 și a statuat că pentru perioada 1 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la O.G. nr. 15/2008.
Practic, acest lucru ar fi însemnat o aplicare anticipată a prevederilor O.U.G. nr. 151/2008, care ar fi însemnat în fapt o modificare a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare maxim. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 989/30.06.2009, publicată în M.Of. din 31 iulie 2009, prevederile relevante ale O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale.
Prin O.U.G. nr. 31/2009 s-au reiterat prevederile O.U.G. nr. 1/2009, cu singura precizare că aplicarea anticipată a majorării salariale de o treime ar fi urmat să se facă de la 1 mai 2009.
Prevederile favorabile au fost însă abrogate prin O.U.G. nr. 41/2009, în vigoare din 30 aprilie 2009, care a fixat practic valorile coeficienților de multiplicare pentru anul 2009 la același nivel cu cel din aprilie 2009. Cu alte cuvinte, s-au revocat măsurile anterioare, astfel încât nu s-a mai produs nici o majorare a coeficienților cu începere de la data de 1 mai 2009 sau 1 septembrie 2009.
La data de 1 ianuarie 2010, O.G. nr. 15/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 330/2009 (legea unică a salarizării).
Conform art. 9 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională, persoanele prejudiciate prin dispozițiile ordonanței pot formula o acțiune în despăgubiri.
Arată reclamantul că, în cazul său, ordonanțele de urgență prejudiciabile avute în vedere sunt următoarele:
– O.U.G. nr. 151/2008 (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M.Of. din 6 iulie 2009);
– O.U.G. nr. 1/2009 (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M.Of. din 31 iulie 2009).
Raportat la condițiile răspunderii civile delictuale, existența unei fapte culpabile, a vinovăției autorităților publice din România, a prejudiciului suferit de subsemnatul și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este evidentă. Astfel, prin efectul combinat al O.U.G. nr. 151/2008 și respectiv O.U.G. nr. 1/2009, prevederile O.G. nr. 15/2008 în forma aprobată prin Legea nr. 221/2008 nu au fost practic niciodată puse în aplicare, în perioada 1.10.2008-31.12.2009.
Cu alte cuvinte, datorită incidenței celor două ordonanțe de urgență, declarate neconstituționale, reclamantul a fost lipsit în perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2009 de creșterile salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008.
Prin urmare, singura problemă în discuție este aceea a întinderii prejudiciului, pentru a se putea stabili valoarea corespunzătoare a despăgubirilor.
Prejudiciu = Valoare coeficient Legea nr. 221/2008 – Valoare coeficient O.U.G. nr. 151/2008 x Coeficient corespunzător poziției/vechimii x Numărul de luni.
Coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul universitar, de care a beneficiat reclamantul în perioada octombrie 2008-decembrie 2009, sunt următorii:
– pentru perioada octombrie-decembrie 2008, coeficientul de multiplicare pentru funcția de lector, tranșa de vechime de 10-15 ani este 6,287. Prin urmare, în cazul unui lector universitar, cu coeficient de multiplicare 6,287, pentru perioada de 3 luni cuprinsă între 1 octombrie 2008-31 decembrie 2008, prejudiciul este de (400,00 – 299,933) x 6,287 x 3 luni = 1887,36 lei.
– pentru perioada ianuarie-decembrie 2009, coeficientul de multiplicare pentru funcția de lector, tranșa de vechime de 10-15 ani este 7,528. Prin urmare, în cazul unui lector universitar, cu coeficient de multiplicare 7,528, pentru perioada de 12 luni cuprinsă între 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009, prejudiciul este de (400,00 – 299,933) x 7,528 x 12 luni = 9.039,65 lei.
Prejudiciul total pentru perioada 1 octombrie 2008-31 decembrie 2008 este de 10.927,01 lei.
Pe cale de consecință, reclamantul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar pârâții Guvernul României și Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie obligați la plata despăgubirilor pentru adoptarea și punerea în aplicare a unor ordonanțe de urgență neconstituționale.
în dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 22.11.2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București a formulat o cerere de intervenție în interesul Guvernului României.
în motivare a arătat că, reclamantul, cadru didactic, a solicitat „plata unor despăgubiri în cuantum total de 10927,01 lei pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale”.
în ceea ce privește interesul pe care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului îl are în soluționarea cauzei, acesta decurge din calitatea de membru al Guvernului și de autoritate de stat ce controlează și monitorizează aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare.
De asemenea, prevederile legale, respectiv Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, legitimează interesul său, ca autoritate de stat în domeniul educației.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție așa cum a fost formulată.
Pe fondul cauzei a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru următoarele motive:
Legiuitorul statuează faptul că acțiunea introdusă conform art. 9 alin. (5) clin Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin ordonanțe ale Guvernului. Aplicabilitatea unui act normativ pentru perioada cât acesta a fost în vigoare nu creează prejudiciu. De la data intrării în vigoare până la data încetării efectelor juridice actele normative se aplică conform principiului efectului imediat al legii noi. Efectul declarării ca neconstituționale a unei ordonanțe de urgență este acela al lipsirii de efecte al actului respectiv de la un moment dat. Neconstituționalitatea este rezultatul încălcării prevederilor Constituției României, republicată, și conduce la înlăturarea efectelor acelui act normativ pentru viitor.
Curtea Constituțională nu constată că un act normativ este neconstituțional pentru că este generator de prejudicii, ci verifică respectarea prevederilor legii supreme.
în această ordine de idei, având în vedere că pe perioada cât un act normativ a fost în vigoare cadrul normativ trasat de acel act nu este de natură să creeze prejudicii pentru subiecții la care se referă. Neconstituționalitatea actului produce efecte cu privire la aplicabilitatea acestuia, respectiv dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.
Astfel, nu există o legătură de cauzalitate între neconstituționalitatea unui act și noțiunea de prejudiciu.
Prin ordonanțele la care face referire reclamantul, respectiv O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.
Potrivit Constituției României, Guvernul are competența și abilitarea de a emite acte normative. Modul de aplicare a actelor normative nu creează prejudiciu pentru reclamant, direct și personal, ci constituie o garanție a producerii efectelor acelui act
Dacă reclamantul este nemulțumit de modul în care a fost salarizat, avea posibilitatea alegerii unei alte căi procedurale, putând solicita instanței de judecată recalcularea drepturilor salariate la care apreciază că ar fi avut dreptul.
De altfel, presupusul prejudiciu este calculat de către reclamant prin raportare la Legea nr. 221/2008 și nu la ordonanțele de urgență pe care le invocă, care au fost în vigoare și s-au aplicat în mod corect în perioada octombrie 2008-decembrie 2009.Aplicarea ordonanțelor nu conduce la crearea de prejudicii, fiind cunoscut faptul că aplicarea legii de către persoanele obligate să ducă Ia îndeplinire prevederile legale nu generează prejudicii. Se asigură doar respectarea legii în forma aflată în vigoare Ia un moment dat.
Presupusul prejudiciu invocat de reclamant nu poate fi justificat de acesta prin invocarea Legii nr. 221/2008. Mai mult, Legea nr. 221/2008 aprobă cu modificări O.G. nr. 15/2008 și cuprinde reglementări aplicabile exclusiv pentru anul 2008 personalului din sistemul educației, astfel că nu se impune raportarea la acest act normativ pentru perioada ulterioară datei de 31.12.2008.
în considerarea celor expuse mai sus, apreciem că nu sunt îndeplinite condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Textul de lege menționat reprezintă o transpunere în legea specială a normei fundamentale prevăzută la art. 147 alin. (4) din Constituția României potrivit căreia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, de la data publicării deciziile fiind general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Astfel, în mod nelegal reclamantul susține că este prejudiciat de O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009.
în cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București.
în motivare a arătat că, cererea este justificată datorită faptului că are calitatea de avizator, respectiv coinițiator al actelor normative criticate.
Totodată a invocat următoarele excepții:
– excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;
– excepția inadmisibilității acțiunii – în raport de susținerile reclamantului potrivit cărora contestă acte normative declarate neconstituționale, acțiunea formulată de acesta este inadmisibila, neîntrunind condițiile imperativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;
– excepția tardivității – în raport de dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ acțiunea reclamantului este tardiv formulată, termenul de un an de zile fiind depășit.
Pe fond a arătat că, prin O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, care modifică coeficientul de multiplicare 1,000 pentru perioada 01 octombrie-31 decembrie 2008 prevăzut în anexele la O.G. nr. 15/2008. Această lege stabilea pentru cadrele didactice din învățământul universitar și preuniversitar de stat o creștere salarială de 55% pentru profesorii universitari, respectiv de 37% pentru conferențiari, lectori, preparatori și personalul didactic din învățământul preuniversitar față de creșterea de 9% prevăzută în O.G. nr. 15/2008.
Ulterior, această lege a fost modificată prin O.U.G. nr. 151/2008, care revine la majorarea inițială de 9% pentru perioada 01 octombrie-31 decembrie 2008. De asemenea se fac prevederi legislative și pentru salariile personalului didactic pe perioada anului 2009.
în luna ianuarie 2009 se modifică prevederile O.U.G. nr. 151/2008 prin apariția O.U.G. nr. 1/2009- Pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009 s-a păstrat coeficientul de, multiplicare 1,000 prevăzut pentru lunile octombrie-decembrie 2008 din O.U.G. nr. 151/2008.
Prin O.U.G. nr. 31/2009 se păstrează același coeficient de multiplicare 1,000 din perioada 1 ianuarie-31 martie 2009 și pentru luna aprilie 2009, iar prin prevederile O.U.G. nr. 41/2009 se continuă aplicabilitatea aceluiași coeficient și pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009.
Deciziile Curții Constituționale declară neconstituționale prevederile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și ale O.U.G. nr. 1/2009.
Prevederile O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 au fost aprobate prin Legea nr. 259/2009, respectiv prin Legea nr. 300/2009, fapt pentru care nivelul coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de ierarhizare din perioada 1 aprilie-31 decembrie 2009 este cel prevăzut la anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a din O.G. nr. 15/2008, toate celelalte anexe fiind abrogate.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, motivat de faptul că, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și. completările ulterioare, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalități este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea prin care se solicită despăgubiri, poate fi introdusă de persoana ce se consideră vătămată in termen de 1 an.
Legea contenciosului administrativ a menționat si momentul de la care începe să curgă acest termen, respectiv de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M.Of. Acest termen a fost calificat, totodată, de legiuitor ca fiind de decădere.
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată la data de 29 octombrie 2010. potrivit informațiilor cu privire Ia înregistrarea cererii, regăsite pe portalul Curții de Apel Suceava.
Având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C.proc.civ., termenul de 1 an reglementat de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 6 iulie 2010, respectiv la data de 31 iulie 2010.
Pe fondul cauzei a arătat următoarele:
Legiuitorul statuează faptul că acțiunea introdusă conform art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin ordonanțe ale Guvernului.
Raportat la situația expusă, considerăm că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât în speță nu s-a creat un prejudiciu.
Prin ordonanțele la care face referire reclamantul, respectiv O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G nr. 1/2009 s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.
Potrivit Constituției României, Guvernul are competența și abilitarea de a emite acte normative. Modul de aplicare a actelor normative nu creează prejudiciu pentru reclamant, direct și personal.
Dacă reclamantul este nemulțumit de modul în care a fost salarizat avea posibilitatea alegerii unei alte căi procedurale, putând solicita instanței de judecată recalcularea drepturilor salariale la care apreciază că ar fi avut dreptul.
De altfel, presupusul prejudiciu este calculat de către reclamant prin raportare la Legea nr. 221/2008 și nu la ordonanțele de urgență pe care le invocă, care au fost în. vigoare și s-au aplicat în mod corect în perioada octombrie 2008-decembrie 2009.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
A mai menționat faptul că, O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 prin care, de asemenea, a fost modificată O.G nr. 15/2008, au fost în vigoare și și-au produs efectele până la data de 1 ianuarie 2010, dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 330/2009, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare. Curtea Constituțională nu a pronunțat vreo decizie prin care aceste acte normative să fie declarate neconstituționale.
Reclamantul V.R. a formulat răspunsuri la întâmpinare și la cererile de intervenție, solicitând instanței respingerea excepția tardivității formulării acțiunii invocate de Guvernul României, motivat de faptul că raportat la momentul publicării în M.Of. a deciziei Curții Constituționale vizând neconstituționalitatea O.U.G. nr. 151/2008 – 6 iulie 2009 – solicitând a se observa faptul că acțiunea a fost transmisă prin poștă la 2.07.2010.
Totodată a solicitat respingerea cererii de intervenție a MMFPS în interesul Guvernul României, ca nefondată, cu consecința respingerii excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, excepției netimbrării, excepției inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității formulării acțiunii și tot ca nefondată respingerea cererii de intervenție a MECTS în interesul Guvernul României.
Pe fond a solicitat înlăturarea apărărilor de fond invocate de Guvernul României prin întâmpinare, având în vedere următoarele:
a) Cu privire la existența unui prejudiciu, sub acest aspect, apreciază că este potrivit a se raporta la dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel conform textului convențional, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurile sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și in condițiile prevăzute de le și de principiile generale ale dreptului internațional”.
în sens convențional, reclamantul este deținătorul unui „bun”, respectiv al dreptului de creanță împotriva Statului Român, drept de creanță născut direct din lege (O.G. nr. 15/2008, în forma modificată la 1.10.2008 prin Legea nr. 221/2008) Or, conform jurisprudenței Curții (de pildă, hotărârea din 9 decembrie 1994, Rafinăriile grecești Stran și Strahs Andreadis c. Grecia), noțiunea de „bun” include și drepturile unei persoane asupra unei creanțe.
Reclamantul având în mod evident și „speranța legitimă” de a obține acest bun, în sensul dispoziții convenționale. Potrivit Curții, speranța legitimă, protejată în aceeași măsură ca și dreptul de proprietate obținut, este o creanță certă, măcar din punct de vedere al existenței, reprezentând dreptul cert al unei persoane de a obține un bun. Cu alte cuvinte, dacă o persoană are, potrivit legii interne, dreptul de a obține un bun, iar acest drept este absolut incontestabil, se va considera că persoana în cauză are o speranță legitimă, ce beneficiază de protecția oferită prin Convenție.
în ceea ce privește „privarea de proprietate” pe care reclamantul a suferit-o, arată că, jurisprudența convențională a decelat trei condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o privare de proprietate să fie admisibilă: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de nulitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat. în speță, privarea de proprietate nu este admisibilă întrucât nu este îndeplinită condiția legalității măsurii, datorită faptului că ordonanțele de urgență prin care s-a blocat dreptul de a încasa salariul majorat conform O.G. nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.10.2008-31.12.2009, au fost declarate neconstituționale.
Raportat la toate aceste elemente, este evident faptul că existența unei, privări de proprietate implică și existența unui prejudiciu produs în patrimoniul reclamantului.
Cu privire la întinderea prejudiciului. în subsidiar, Guvernul învederează faptul că prejudiciul nu ar exista eventual decât la nivelul anului, 2008, întrucât O.G. nr. 15/2008 nu reglementa decât drepturile salariate ale personalului didactic pentru anul 2008.
Este de observat că O.G. nr. 15/2008, cu toate modificările ulterioare operate de Parlament (Legea nr. 221/2008) și de Guvern (O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009, O.U.G. nr. 31/2009, O.U.G. nr. 41/2009) s-a aplicat și în anul 2009, ea fiind abrogată doar la 1.01.2010, prin efectul Legii nr. 330/2009 (legea salarizării unice). Pe cale de consecință, privarea de proprietate s-a produs pe întreaga perioadă cuprinsă între 1.10.2008 și 31.12.2009.
Cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, Guvernul a apreciat că în prezenta speță deciziile Curții Constituționale limitează prejudiciul la perioada ulterioară declarării neconstituționalității ordonanțelor de urgență incidente în cauză.
Reclamantul apreciază că această apărare nu poate fi primită raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, care nu prevăd o asemenea limitare. Astfel, mecanismul procesual instituit de Legea contenciosului administrativ este destinat să permită repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin „ordonanțe de urgență sau dispoziții din ordonanțe de urgență declarate neconstituționale”. în opinia sa, răspunderea pentru aceste prejudicii decurge din edictarea ordonanței neconstituționale în tot sau în parte, iar nu din constatarea neconstituționalității. Decizia Curții Constituționale are doar vocația de a dovedi că sunt îndeplinite trei dintre condițiile răspunderii Civile delictuale – existența faptei ilicite, vinovăția emitentului ordonanței și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. în aceste condiții, rămâne instanței de contencios administrativ doar sarcina de a stabili existența și întinderea prejudiciului.
Prejudiciul creat poate fi evidențiat foarte simplu potrivit următorului algoritm de calcul: Prejudiciu – Valoare coeficient Legea nr. 227/2008 – Valoare coeficient O.U.G. nr. 151/20081 x Coeficient corespunzător poziției /vechimii x Numărul de luni.
în fine, reclamantul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, iar pârâții Guvernul României și Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice trebuie să fie obligați la plata despăgubirilor pentru adoptarea și punerea în aplicare a unor ordonanțe de urgență neconstituționale.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că:
Sub un prim aspect, se impune a se avea in vedere faptul că Statul Roman, deși are calitatea de persoană juridică, nu este considerat de dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ca subiect al acestui raport juridic în mod direct, acesta neputând fi acționat direct in judecată.
Acțiunea în contencios administrativ poate fi exercitată față de orice organ al statului care acționează în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public, cu excepțiile prevăzute de art. 5 din lege.
Cu referire la temeiul de drept invocat în acțiune (art. 9 din Legea nr. 554/2004 – Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului), solicită a se constata că acesta vizează, în esență, doua situații:
– sesizarea Curții Constituționale în urma unei acțiuni intentate de persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau dispoziției din ordonanța;
– soluționarea cererilor de despăgubiri întemeiate pe ordonanțe declarate (total sau parțial) neconstituționale, știut fiind faptul că legiuitorul constituțional nu poate acorda despăgubiri.
în ambele cazuri, calitatea de parat aparține Guvernului, motiv pentru care Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice nu justifica coparticipare procesuală pasivă în prezenta cauza.
în al doilea rând, învederează instanței faptul că statul are o răspundere patrimonială pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare (art. 52 alin. (3) din Constituția României), în condițiile legii.
Prin art. 504 C.proc.pen., legiuitorul a stabilit răspunderea patrimoniala a statului cu privire la erorile judiciare săvârșite in procesele penale.
Acceptarea unei alte interpretări ar conduce in mod greșit la ideea că Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice are o răspundere nelimitata si necondiționată, situație în care normele legale care reglementează răspunderea statului nu se mai justifica din moment ce principiile răspunderii civile delictuale ar fi general aplicabile.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea excepția invocată și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulată împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 13/17.01.2011, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilitații formulării acțiunii invocată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice; a admis excepția tardivității cererii de obligare a pârâților la plata prejudiciului cauzat prin aplicarea O.U.G. nr. 136/2008; a respins cererea de obligare a pârâților la plata de daune materiale pentru repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea O.U.G. nr. 136/2008, ca tardiv formulată; a respins excepția tardivității formulării cererii de obligare a pârâților la daune materiale pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009; a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice; a obligat pârâții să plătească reclamantului despăgubiri in sumă de 2.259,91 lei pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 în perioada 01.01.2009-31.03.2009; a admis în parte cererile de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulate de intervenienții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea va constata că Guvernul României reprezintă Statul Român și acționează în numele acestuia. Ca orice subiect de drept este normal ca statul să răspundă pentru actele emise de autoritățile care îl reprezintă și care au produs prejudicii altor persoane.
De altfel, atât jurisprudența C.E.D.O. cât și cea a CEJ au stabilit, cu valoare de principiu, obligația statului de reparare a prejudiciilor cauzate persoanelor fizice prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului ori a dreptului comunitar, indiferent dacă încălcarea aflată la originea prejudiciului este imputabilă puterii legislative, judiciare sau executive.
în mod similar, statul trebuie să răspundă pentru prejudiciile cauzate altor persoane prin încălcarea de către Guvernul României a dispozițiilor Constituției.
în considerarea celor arătate, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cât privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de intervenientul accesoriu, Curtea reține că, prin cererea introductivă reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispoziții din ordonanțe ale guvernului declarate neconstituționale, conform art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Or, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2001 „în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.”
Nu este dată în cauză nici excepția inadmisibilității acțiunii dat fiind că posibilitatea persoanei prejudiciate printr-o ordonanță a Guvernului declarată neconstituțională de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru repararea prejudiciului este prevăzută expres de art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004. Nu este real faptul că acțiunea nu s-ar încadra între cele prevăzute expres de art. 9 atâta timp cât ordonanțele în temeiul cărora a fost salarizat reclamantul au fost declarate neconstituționale urmare a unor excepții ridicate în alte cauze, fiind aplicabile dispozițiile alin. (4) din textul normativ citat.
Excepția tardivității formulării cererii este numai parțial întemeiată, respectiv în ceea ce privește prejudiciile cauzate prin aplicarea O.U.G. nr. 136/2008.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 „în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M.Of.”
Decizia nr. 1221/12.11.2008 prin care Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 136/2008 a fost publicată în M.Of. nr. 804/02.12.2008, iar cererea introductivă a fost depusă la oficiul poștal la data de 02.07.2010, cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, Decizia nr. 842/02.06.2009 a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională O.U.G. nr. 151/2008 a fost publicată în M.Of. nr. 464/06.07.2009 iar Decizia nr. 989/30.06.2009 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțională O.U.G. nr. 1/2009 a fost publicată în M.Of. nr. 531/31.07.2009. Cum acțiunea a fost depusă la oficiul poștal la data de 02.07.2010 (conform mențiunilor de pe plicul aflat la fila 21 din dosar), rezultă că a fost respectat termenul de decădere de un an.
Față de această situație vor fi respinse excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția inadmisibilității și cea a tardivității acțiunii rezultate din aplicarea O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009, toate invocate de intervenientul accesoriu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Pe de altă parte, pentru motivele arătate mai sus, Curtea a admis excepția tardivității formulării cererii de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 136/2008.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 și pentru anul 2009 s-a stabilit o valoare pentru coeficientul de multiplicare 1,00 în sumă de 400 lei.
Prin O.U.G. nr. 136/2008 s-a prevăzut o scădere a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei pentru perioada 01.10.2008-31.12.2008, iar această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008. Cu toate acestea, dat fiind că cererea referitoare la prejudiciul cauzat prin aplicarea O.U.G. nr. 136/2008 este tardivă, curtea nu va analiza pe fond această cerere.
Prin O.U.G. nr. 151/2008 au fost reluate dispozițiile O.U.G. nr. 136/2008 de scădere a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei pentru anul 2009, urmând ca, în două etape, să fie modificați coeficienții de salarizare aferenți funcțiilor didactice și tranșelor de vechime. Dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 842/02.06.2009.
Potrivit OUG nr. 1/2009, intrată în vigoare la data de 30 ianuarie 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost menținută la suma de 299,933 lei cu aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți de O.U.G. nr. 151/2008 pentru perioada 01.01.2009-31.03.2009 și a statuat că, pentru perioada 01.04.2009-31.08.2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficientului de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b., 1.2b, 2b și 3b la O.G. nr. 15/2008. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 989/30.06.2009, prevederile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 au fost declarate neconstituționale.
în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.” Dispozițiile alin. (4) din același text normativ stabilesc că „în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M.Of.” Din textul alin. (5) rezultă că persoana vătămată prin ordonanțe ori dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea acestor dispoziții.
Prejudiciul suferit de reclamant prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 151/2008 și ale O.U.G. nr. 1/2009 declarate neconstituționale este dovedit atâta timp cât salariul său pentru perioada în care acestea au fost în vigoare a fost calculat la o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei și nu la valoarea de 400,000 lei prevăzută de OG nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Față de cele arătate, Curtea a admis cererea de obligare a pârâților la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 declarate neconstituționale pentru perioada 01.01.2009-31.03.2009.
Cât privește perioada 01.04.2009-31.12.2009, Curtea a constatat că, în această perioadă reclamantul a fost salarizat conform dispozițiilor O.U.G. nr. 31/2009 și ale O.U.G. nr. 41/2009 care nu au fost declarate neconstituționale. Este real că prevederile acestor ordonanțe reiau, total sau parțial, dispozițiile din O.U.G. nr. 1/2009 dar față de temeiul juridic invocat de reclamant în cererea introductivă, respectiv dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea apare ca nefondată.
în situația în care reclamantul s-ar fi adresat instanței cu o cerere în despăgubiri constând în drepturile salariale cuvenite conform Legii nr. 221/2008, instanța ar fi putut verifica compatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 31/2009 și ale O.U.G. nr. 41/2009 cu tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. De asemenea, instanța nu poate analiza compatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 31/2009 și O.U.G. nr. 41/2009 cu cele ale Constituției României întrucât nu are competență în această materie, fiind o instanță de drept comun.
în considerarea celor arătate, Curtea a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata de despăgubiri în sumă de 2.259,91 lei pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 care au fost declarate neconstituționale.
în mod corespunzător, pentru pretențiile reclamantului care au fost respinse a fost admisă cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului Guvernul României de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
