Sentinţa civilă nr. 8860/24.06.2010
Fond funciar. Acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren asupra căruia nu a fost reconstituit dreptul de proprietate ca urmare a aplicării cotei de reducere.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta N.A. a chemat în judecată pârâtele SUBCOMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII 18/1991 DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA SECTOR 3 şi COMISIA MUNICIPALĂ DE PE LÂNGĂ PREFECTURA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI REPREZENTANTĂ DE PREFECTUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună,
a) în principal, obligarea pârâtelor să reconstituie dreptul de proprietate prin obligarea acestora la eliberarea titlului de proprietate şi punerea reclamantei în posesie asupra terenului în suprafaţă de 3200 mp;
b) în subsidiar, obligarea pârâtelor la atribuirea către reclamantă a unei suprafeţe de teren din rezerva Comisiei Locale, echivalentă ca valoare economică cu valoarea terenului în suprafaţă de 3200 mp sau obligarea pârâtelor la despăgubirea reclamantei prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 3200 mp, corespunzător dreptului de proprietate al cărui titular este reclamanta;
c) obligarea pârâtelor la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei către stat şi daune cominatorii în cuantum de 100 lei fiecare pe zi de întârziere, de la pronunţarea hotărârii până la executarea obligaţiei stabilită de instanţa de judecată:
d) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că reclamanta, în calitate de moştenitoare a părinţilor săi, N.Al. şi N.M., a solicitat Primăriei Sectorului 3 prin cererea înregistrată în dosarul 2…/2007, în temeiul Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deţinut de autorii săi. Învederează reclamanta că în anul 1956, odată cu cooperativizarea agriculturii, părinţii săi, deţinători ai unei suprafeţe de aproximativ 1 ha teren agricol, au fost obligaţi să aducă acest teren în CAP Dudeşti, iar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate a efectuat diligenţe în vederea completării dosarului.
Pe numele tatălui său, N.Al., a fost emis un titlu de proprietate pentru suprafaţa de 6800 mp din totalul de 10.000 mp, însă cererea nu a fost soluţionată pentru restul suprafeţei de teren. Reclamanta susţine că a formulat cererea în termen legal, iar terenul trebuia să-i fie retrocedat în natură, singura posibilitate de a-i fi acordate despăgubiri fiind în cazul în care această suprafaţă nu era liberă în anul 1990 şi invocă dispoziţiile Titlului VI, art.I, pct.10 din Legea nr. 247/2005 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000.
A mai arătat reclamanta că nu i s-a comunicat vreodată niciun refuz total sau parţial de a i se reconstitui dreptul de proprietate de la momentul depunerii cererii, iar procedura necontencioasă reglementată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate are o durată nerezonabilă în cazul reclamantei care beneficiază de accesul liber la justiţie.
În drept, reclamanta a invocat disp. Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 247/2005, art. 6 pact1 CEDO, art. 21 din României, art. 10 din Declaraţia Universală a drepturilor omului şi art. 14 pct.1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în temeiul art. 42 din L.1/2001
La data de 03.12.2009, pârâta Subcomisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 prin Primarul Sectorului 3 a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, pârâta a arătat că reclamanta a formulat la data de 05.02.2007 o cerere de chemare în judecată având ca obiect „retrocedarea”, în temeiul legii nr. 18/1991, a unei suprafeţe de 3200 mp sau contravaloarea acesteia, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti sub nr. 1…/301/2007. în respectivul dosar, acţiunea reclamantei, identică cu cea de faţă, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 4519/17.05.2007 pronunţată de această instanţă, devenită definitivă şi irevocabilă prin anularea recursului, astfel că în prezent nu mai poate fi promovată o nouă acţiune identică celei din 2007. Astfel, pârâta apreciază că există identitate de părţi, obiect şi cauză .
În ce priveşte excepţia prematurităţii introducerii acţiunii se arată că legiuitorul a stabilit imperativ o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor formulate de persoanele nemulţumite de hotărârile comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar rolul instanţei este de a îndeplini controlul judiciar în cazul contestării hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti. Opinia contrară ar fi împotriva legii, întrucât ar admite implicit că puterea judecătorească se poate substitui celei executive, cu încălcarea competenţei instanţei. Întrucât reclamanta nu se rezumă numai la a solicita obligarea pârâtei la soluţionarea cererii sale adresată pârâtei, ci doreşte ca instanţa să-i admită reconstituirea unui drept de proprietate, cu eludarea procedurii administrative obligatorii, pârâta concluzionează că cererea reclamantei este prematură.
Pe fondul cauzei, pârâta Subcomisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 prin Primarul Sectorului 3 a arătat că urmare a deficitului de teren existent la nivelul Sectorului 3, la reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei, concretizat în emiterea Titlului de proprietate nr. 4…/1993, s-a aplicat un procent de reducere, rezultând astfel o suprafaţă de 6800 mp teren situat în Bucureşti, str. …, sector 3. La momentul emiterii titlului de proprietate – 1993 – reclamanta nu a formulat nicio plângere Comisiei Municipiului Bucureşti de Aplicare a Legii nr. 18/1991, însuşindu-şi astfel reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren astfel cum a fost redusă. De asemenea, pârâta mai arată că reclamanta nu a formulat cerere în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru a solicita despăgubiri pentru diferenţa de teren.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 şi Legii nr. 247/2005, art. 161 C.pr.civ şi art. 1201 C.civ.
Ataşat întâmpinării, pârâta a depus la dosar sentinţa civilă nr. 4519/17.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 1587/301/2007 şi cererea de chemare în judecată din respectivul dosar.
Pârâta Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin note scrise depuse la data de 11.01.2010, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, învederând că reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ce a avut acelaşi obiect, cauză şi părţi şi care a făcut obiectul dosarului nr. 1…/301/2007, soluţionat de instanţă prin sentinţa civilă nr. 4519/17.05.2007, rămasă definitivă şi irevocabilă prin anularea recursului. Şi această pârâtă a apreciat că este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea cererii reclamantei.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 1201 C.civ. Ataşat notelor scrise, această pârâtă a depus la dosar sentinţa civilă nr. 4519/17.05.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 1…/301/2007.
Prin încheierea de şedinţă din 04.02.2010, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâte, ca neîntemeiată, apreciind că deşi există identitate de părţi, obiect şi cauză, sentinţa civilă nr. 4519/17.05.2007 nu exprimă un „lucru judecat”, deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei ci a soluţionat cererea reclamantei prin admiterea excepţiei lipsei de interes.
La data de 11.03.2010, instanţa a respins ca neîntemeiată şi excepţia prematuriăţii introducerii acţiunii, apreciindu-se că în condiţiile în care reclamanta a formulat cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren în anul 1998, cu mai bine de 10 ani în urmă, lipsa răspunsului pârâtelor poate echivala cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz trebuie să poată fi cenzurat de către instanţă, respingerea cererii reclamantei ca prematură fiind o măsură care ar aduce atingere dreptului reclamantei la un proces achitabil, accesul său la instanţă fiind pur teoretic şi iluzoriu.
În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri. În cadrul acestei probe reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri certificate: certificat de calitate de moştenitor nr. 227/21.11.2007, certificat de moştenitor nr. 698/21.03.1995.
La solicitarea instanţei, pârâta Subcomisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 prin Primarul Sectorului 3 a depus la dosar actele din dosarul nr. 283/1998 (f. 68-99) şi adresele nr. 3721/13.05.2010, nr. 3720/13.05.2010 şi balanţa de fond funciar (f. 114-119).
La termenul din 24.06.2010, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor pe capătul de cerere având ca obiect despăgubirile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Urmare a cererii nr. 4…/12.03.1991 înregistrată la Primăria Sectorului 3 de N.Al., prin Titlul de proprietate nr. 4…/15.10.1993, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6800 mp situat în parcela tarlaua …, parcela …, pe raza Sectorului 3 Bucureşti.
Reclamanta N.A. este moştenitoare a defunctului său tată N.Al., decedat la data de …, conform certificatului de moştenitor nr. 6…/…1995 eliberat de Notariatul de stat al Sectorului 3 Bucureşti (f.37), precum şi a defunctei sale mame, N.M., decedată la data de …, potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. 2…/…2007(f.36).
La data de 12.01.1998, prin cererea înregistrată sub nr. 2.. la Consiliul Local al Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta N.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenţei de 0,36 ha teren agricol, iar la data de 08.10.2008, prin cererea înregistrată sub nr. 5…, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de 10400 mp şi de 8600 mp deţinute de autorii săi, prin acordarea de despăgubiri băneşti.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 8 şi 11 din Legea nr. 18/1991, de prevederile privind reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, iar suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezulta din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrării în cooperativa, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 18/1991persoanele cărora li s-a restituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeţei de teren de până la 10 ha de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depăşit procentul de 5%.
Instanţa reţine că la nivelul anului 1956, mama reclamantei, N.A., figura în registrul agricol, f.193, cu teren în suprafaţă de 0,92 ha, din care 0,86 mp teren arabil şi 0,06 ha teren cu destinaţia curţi. De asemenea, în registrul agricol în perioada 1959-1961, familia N.Al. şi M., este menţionată cu suprafaţa de 1,10 ha din care 1,04 ha teren agricol şi 0,06 ha teren curţi şi clădiri, terenurile fiind înscrise în CAP „23 August”. Prin urmare, se reţine că autorii reclamantei au adus în CAP „23 August” suprafaţa de 1,04 ha teren agricol din care, prin titlul de proprietate nr. 4183/15.10.1993, a fost reconstituit parţial dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 6800 mp, rămânând o diferenţă de 3600 mp cu privire la care reclamanta este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit adreselor nr. 3721/13.05.2010 şi 3721/13.05.2010 (f.114 şi 116), prin titlul de proprietate nr. 4…/1993, asupra suprafeţei de 0,68 ha a fost reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament, întrucât prin cererea de înscriere nr. 98/vol.6, pe numele N.Al. nu a fost identificat fostul amplasament al terenului. A mai menţionat Subcomisia că nu are la dispoziţie teren în vederea soluţionării cererilor depuse în conformitate cu Legile nr. 169/1997, nr.18/1991, nr.1/2000 modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005 şi, conform balanţei de fond funciar, întocmită după apariţia Legii nr. 169/1997, exista încă din acel moment un deficit de teren de 775,08302 ha, iar după apariţia Legii nr. 247/2005, balanţa de fond funciar nu a fost întocmită. Totodată, instanţa reţine manifestarea de voinţă expresă a reclamantei în sensul de a i se reconstitui dreptul de proprietate prin acordarea de despăgubiri, potrivit cererii înregistrată sub nr. 5…/08.10.2008 (f.72).
Faţă de lipsa de teren la dispoziţia Subcomisiei şi având în vedere cererea reclamantei nr. 5…/08.10.2008, devin aplicabile disp. art. 5 din Legea nr. 1/2000 potrivit cărora „în cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren agricol de până la 10 ha de familie şi li s-a aplicat cota de reducere potrivit legii, se restituie şi diferenţa de suprafaţă neatribuită sau li se acordă despăgubiri.
În ce priveşte cererea reclamantei referitoare la despăgubiri, instanţa a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor din prezenta cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv (este obligat) al raportului juridic, iar excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie absolută şi peremptorie, este mijlocul juridic prin care se invocă lipsa identităţii dintre persoana pârâtului şi cea a persoanei împotriva căreia se putea formula acţiunea.
Cadrul legal al acordării despăgubirilor pentru terenurile asupra cărora nu poate fi reconstituit dreptul de proprietate îl reprezintă Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prin art. art. 1 alin.3 prevede clar aplicabilitatea acestor dispoziţii legale şi pentru despăgubirile acordate în baza legilor funciare.
Din întreaga reglementare cuprinsă în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 rezultă că debitorul obligaţiei de despăgubire este Statul Român şi nu comisiile de fond funciar, sens în care, cu titlu de exemplu, se are în vedere art. 3 lit.a potrivit căruia „titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român”. Această soluţie este normală şi firească în condiţiile în care preluările abuzive s-au efectuat de către Statul Român, tot acesta fiind cel care a stabilit dreptul foştilor la despăgubiri pentru situaţia în care imobilele nu pot fi retrocedate.
Comisiile de fond funciar au fost constituite în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 18/1991 şi HG nr. 890/2005 în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate şi nu sunt persoane juridice, astfel că nu au patrimoniu propriu şi nu pot fi obligate la plata de despăgubiri către reclamantă.
Pentru toate aceste considerente, reţinând că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 3600 mp asupra căruia nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar de la Statul Român şi în cadrul stabilit de Legea nr. 247/2005, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi a respins această cerere ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar faţă de lipsa de terenuri la dispoziţia Subcomisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a respins restul cererilor din acţiunea reclamantei, ca neîntemeiate.
