Constatarea prescrierii executării sancţiunii contravenţionale se poate solicita numai în cazul în care instanţa a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pe calea contestaţiei la executare.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 460/1998)
Prin cererea de recurs formulată de S.C. “T.-E.” – S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 8.707/4.11.1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, s-a solicitat casarea sentinţei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie şi, pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 1/10.02.1995, încheiat în sarcina sa de agentul constatator Direcţia Generală a Vămilor – Vama Galaţi, şi anularea respectivului proces verbal de contravenţie, ca nelegal.
Prin sentinţa menţionată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale invocată de petenta-contestatoare S.C. “T.-E.” – SA. şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de aceasta împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. 1/10.02.1995, încheiat de D.G.V. – Vama Galaţi.
în motivarea sentinţei, instanţa de fond, cu privire la excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale invocată de petent, în raport de prevederile art. 14 teza II din Legea nr. 32/1968, a arătat că, în ceea ce priveşte faptul că a trecut mai mult de un an de la data aplicării sancţiunii contravenţionale, aceasta nu are relevanţă, întrucât petenta-contestatoare a uzat de calea de atac, formulând plângere împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 1/10.02.1995, şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. ultim din Legea nr. 32/1968, modificat prin O.G. nr. 12/1994, plângerea suspendă executarea, situaţie în care excepţia invocată este neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că petenta-contestatoare a inserat în declaraţia vamală din 1.02.1995, de la Vama Galaţi, pentru marfa primită de la partenerul său extern, un preţ mai mic decât cel real, întrucât în scrisoarea de trăsură ce avea anexată factura, se prevede un preţ mai mare decât cel declarat de petentă.
S-au apreciat ca lipsite de relevanţă susţinerile petentei că existenţa a două facturi, cu acelaşi număr şi dată, pentru aceeaşi marfă, ar fi rezultatul unei erori a partenerului extern, aceste aspecte privind relaţiile comerciale dintre părţile contractante, cât şi comunicările din 16.02.1995, invocate de petentă, fiind ulterioare declaraţiei vamale din data de 1.02.1995 şi datei întocmirii procesului-verbal de contravenţie, drept pentru care plângerea petentei a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Analizând actele dosarului şi susţinerile părţilor, tribunalul are în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 89 lit. b din O.G. nr. 11/1996, coroborate cu prevederile art. 14 teza II din Legea nr. 32/1968 şi art. 31 alin. ultim din Legea nr. 32/1968, modificată prin O.G. n. 12/1994, nu operează prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, situaţie corect reţinută de instanţa de fond în ceea ce priveşte excepţia invocată, cu specificarea că dreptul de a cere executarea silită se naşte în momentul în care hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie a rămas definitivă şi irevocabilă.
Cu privire la susţinerile referitoare la actele şi comunicările din dosarul de fond, se va reţine că acestea “anexe la contract” sunt informe din punct de vedere juridic, nefiind ştampilate.
Astfel fiind, tribunalul urmează să respingă, ca neîntemeiat, recursul declarat de petenta-contestatoare, sentinţa instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
