Pentru a se pronunţa asupra excepţiilor, inclusiv excepţia tardivităţii instanţa trebuie să le pună mai întâi în discuţia părţilor, altfel încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil.
Nepronunţarea asupra unei acţiuni aşa cum a fost precizată de reclamant echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecăţii.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 356 din 3 martie 2011
Prin sentința nr. 687/16.06.2010, Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția prematurității și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC M.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Mureș, ca prematură.
în considerentele hotărârii instanța de fond a reținut, în esență că, potrivit art. 205 alin. (1) C.proc.fisc. împotriva titlului de creanță, și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, care este o cale administrativă de atac, se desprinde concluzia că anterior sesizării instanței trebuia soluționată contestația administrativă și instanța nu poate analiza direct decizia de impunere, care constituie titlu de creanță.
Această contestație se soluționează de organul administrativ competent, potrivit aceluiași C.proc.fisc., iar în conformitate cu art. 218 alin. (2) din acesta, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, s-a constatat că reclamanta s-a adresat prematur instanței de judecată, astfel că, în temeiul textelor de lege citate a fost admisă excepția prematurității și s-a respins acțiunea împotriva decizie de impunere nr. 292/2009 emisă de D.G.F.P. ca fiind prematur introdusă.
în ceea ce privește precizarea de acțiune, după soluționarea contestației administrative prin Decizia nr. 197/25.09.2009, s-a constatat că a fost depusă la instanță la data de 19.04.2010, deși potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 termenul în care se putea exercita este de 6 luni de la comunicarea deciziei. Astfel, instanța a constatat cu privire la această precizare că nu a fost formulată în termenul prescris de lege.
împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamanta SC M.S. SA. în considerente se arată că, admiterea excepției prematurității pe motiv că s-a adresat instanței de judecată mai înainte de a-i fi soluționată contestația, echivalează cu o încălcare a dreptului de acces la o instanță. Pe de altă parte, termenul în care trebuia să fie soluționată contestația formulată împotriva deciziei de impunere a fost depășit, motiv pentru care, în opinia recurentei, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004. Se mai arată că, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004 este un termen de prescripție susceptibil de întrerupere conform art. 16 din Decretul 167/1958. în speță este operabilă întreruperea prescripției deoarece atât cauza dedusă judecății cât și Decizia 197/25.09.2009 privesc aceeași decizie de impunere nr. 292/24.04.2009. Pe fondul cauzei, recurenta solicită anularea Decizia 197/25.09.2009 și a deciziei de impunere nr. 292/24.04.2009 apreciindu-le nelegale și netemeinice.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și în raport de dispozițiile art. 3041C.proc.civ., Curtea a apreciat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Inițial, prin acțiune, recurenta a înțeles să formuleze contestație împotriva deciziei de impunere nr. 292/2009 emisă de D.G.F.P. Mureș, întrucât, în cadrul recursului grațios, pârâta nu a soluționat contestația sa. Ulterior, la data de 19.04.2010, aceasta și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să solicite și anularea deciziei 197/25.09.2009 emisă de pârâtă ca urmare a soluționării contestației după declanșarea procesului, atașând decizia în cauză. La termenul de judecată din aceeași dată, instanța de fond a luat act de această precizare dispunând comunicarea ei către pârâtă, aceasta din urmă formulând întâmpinare la precizarea de acțiune. Cu toate acestea, la soluționarea cauzei, instanța de fond s-a pronunțat pe acțiunea inițială și nu pe acțiunea așa cum a fost ea precizată, deși în considerente, față de această precizare, a reținut că ea este tardivă, nefiind formulată în termenul de 6 luni de la comunicare. Pe lângă aceasta, se constată că instanța de fond nu a pus excepția tardivității în discuția părților încălcând astfel dreptul de apărare al recurentei și la un proces echitabil, nedându-i acesteia posibilitatea de a face dovada datei la care decizia 197/25.09.2009 i-a fost comunicată.
Așadar, Curtea a considerat că prima instanță, nepronunțându-se asupra acțiunii așa cum a fost ea precizată, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (5) C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond a avut în vedere, pe lângă cele expuse mai sus, și motivele invocate de recurentă în prezenta cale de atac, cu respectarea drepturilor procesuale a părților și a principiului contradictorialității.
