Legea nr. 19/2000, art. 8
Având în vedere că din adeverinţa depusă la dosar rezultă că în perioada în care reclamantul a efectuat ucenicia la locul de muncă angajatorul nu a reţinut şi nu a virat contribuţii către fondul de pensii, se impune a se reţine că această perioadă nu constituie stagiu de cotizare, deoarece potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţia de asigurări sociale în sistemul public din România.
Prin prisma acestor prevederi legale este evident că pot fi valorificate ca şi stagii de cotizare numai perioadele pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale, fapt nerealizat şi nedovedit în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 03 februarie 2011 Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M.P. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Mureş şi în consecinţă a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de ale reclamantului, începând cu data de 1 august 2010, cu luarea în considerare a perioadei septembrie 1972 – septembrie 1975, ca stagiu de cotizare şi a respins restul pretenţiilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost pensionat în baza deciziei nr. 277643/11.02.2009. Prin cererea nr. 111462/29.07.2010, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a perioadei 1972 – septembrie 1975, depunând diploma de absolvire şi adeverinţa eliberată de SC A. SA.
Potrivit diplomei de absolvire nr. 89165/1978, reclamantul a absolvit şcoala profesională – ucenicie la locul de muncă, cu durata de 3 ani, promovând examenul de absolvire în septembrie 1975. Conform adeverinţei nr. 8899/19.07.2010, eliberată de SC A. SA, în perioada septembrie 1972 – septembrie 1975, conform statelor de plată, reclamantul a efectuat ucenicia la locul de muncă. Pe această perioadă, angajatorul nu a reţinut şi nu a virat contribuţii către fondul de pensii.
Prin adresa nr. 113866/27.08.2010, pârâta a respins cererea de recalculare a reclamantului.
Instanţa de fond a apreciat că această soluţionare a cererii reclamantului este netemeinică şi nelegală, deoarece conform art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, perioadele care au reprezentat vechime în muncă anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (1 aprilie 2001), reprezintă stagiu de cotizare.
Conform art. 78 din Legea nr. 3/1950, art. 20 alin. 1 din HCM nr. 1434/1956, raportat la art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 389/1972, perioada de ucenicie constituie vechime în muncă şi stagiu de cotizare în care s-au virat contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 19/2000 nu retroactivează (conform art. 15 alin. 2 din Constituţie) şi se referă doar la perioadele ulterioare intrării sale în vigoare. Perioadele anterioare sunt guvernate de dispoziţiile art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
În consecinţă, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului în parte, obligând pârâta să recalculeze pensia doar începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii de recalculare, conform art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, respingând pretenţiile de recalculare începând cu data de 1.01.2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea integrală a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, a reiterat excepţia de tardivitate a contestaţiei formulate în faţa instanţei de fond, în ceea ce priveşte Decizia nr. 277643 din 11.02.2009, deoarece, conform art. 87 din Legea nr. 19/2000, decizia de poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare. Decizia a fost emisă la data de 11.02.2009 iar contestaţia a fost înregistrată numai la data de 21.09.2010.
Perioada septembrie 1972 – 30 septembrie 1975 nu constituie stagiu de cotizare în sensul prevederilor art. 8 din Legea nr. 19/2000.
Art. 160 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 menţionează expres care sunt documentele în baza cărora se poate face dovada vechimii în muncă, realizate anterior intrării în vigoare a legii. Pot fi valorificate numai perioadele pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale. Din adeverinţa nr. 8899/19.07.2010 eliberată de către SC A. SA rezultă că pentru perioada în care reclamantul a fost ucenic nu s-au reţinut şi nu s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale.
În drept, a invocat prev. art. 304 pct. 4, 8 şi 9 Codul de Procedură Civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, arătând că decizia de pensionare a primit-o prin poştă în ultima zi din luna februarie 2009. În perioada uceniciei a avut asigurare, altfel nu putea beneficia de spitalizare gratuită.
A anexat întâmpinării adeverinţă emisă de angajator, cererea sa, bilet de ieşire din spital, copia plicului.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Codul de Procedură Civilă, Curtea a constat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din adeverinţa eliberată de SC A. SA nr. 8899/19.07.2010, rezultă că reclamantul a efectuat ucenicia la locul de muncă în perioada septembrie 1972 – septembrie 1975 iar pentru această perioadă angajatorul nu a reţinut şi nu a virat contribuţii către fondul de pensii.
Curtea a reţinut că această perioadă nu constituie stagiu de cotizare, deoarece, potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţia de asigurări sociale în sistemul public din România. Este evident că pot fi valorificate numai perioadele pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale, fapt nerealizat şi nedovedit în cauză.
Susţinerea reclamantului că în acea perioadă s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, altfel nu ar fi beneficiat de spitalizare gratuită nu poate fi reţinută. La data spitalizării, conform biletului de ieşire din spital, reclamantul era minor, având vârsta de 16 ani, astfel că oricum ar fi beneficiat de spitalizare gratuită, fiind în perioada minorităţii.
Excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la instanţa de fond, invocată de pârâtă ca prim motiv de recurs, este nefondată. Reclamantul a înţeles să conteste conţinutul adresei nr. 113866 din 27.08.2010, emisă de pârâtă, prin care i se comunica faptul că cererea sa de recalculare a pensiei este lipsită de obiect. Faţă de data emiterii acestei adrese, contestaţia este introdusă în termenul legal, prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De altfel, în cuprinsul contestaţiei nici nu se indică faptul că ar ataca Decizia nr. 277643 din 11.02.2009.
Pentru toate cele reţinute mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu aplicarea greşită a legii, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 Codul de Procedură Civilă, a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat în tot hotărârea atacată şi a respins integral acţiunea civilă formulată de reclamant.
Invocarea în drept a prevederilor art. 304 pct. 4 şi 8 nu au fost dezvoltate ca şi motive de recurs, iar Curtea nu a constatat existenţa acestor motive de nelegalitate.
