– Codul muncii, art. 270
Pârâtul-recurent nu se poate apara invocând faptul ca, la data preluarii, ar fi trebuit ca autobuzul sa fie cu rezervorul plin, adica 260 de litri de carburant, însa, în realitate, rezervorul era aproape gol, tocmai pentru ca semnalarea unei astfel de situatii îi intra în obligatiile de serviciu, de nerespectarea carora nu se poate prevala, omisiunea fiind culpabila si de natura sa-i atraga raspunderea.
Ca argument fundamental la baza culpei pârâtului, s-a retinut ca acesta nu a semnalat lipsa pretinsa în cuprinsul unui raport, desi avea deplina competenta pentru aceasta, situatie în care suporta consecintele neglijentei sale.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.5950 din 05.10.2011)
Prin sentinta civila 463 din data de 17.01.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Civila Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, s-a admis actiunea formulata de reclamanta R.A.T.B. in contradictoriu cu paratul P.F.; a fost obligat paratul la plata sumei de 288,80 lei cu titlu de prejudiciu cauzat societatii reprezentând contravaloarea a 80 litri de motorina; de asemenea, a fost obligat paratul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert.
În considerentele hotarârii judecatoresti, prima instanta a retinut ca pârâtul s-a angajat la societatea reclamanta pe postul de conducator auto, astfel ca partile au încheiat un contract individual de munca pe durata nedeterminata, cu începere din data de 22.07.2004, locul de munca fiind ETA – Ferentari.
Pârâtul, prin întâmpinare, a afirmat ca datorita noilor reglementari in domeniul transportului in comun parcul auto s-a înlocuit astfel ca, începând cu data de 01.11.2007, a predat masina veche si a luat împreuna cu un coleg pe nume M. un autobuz ce a fost folosit de alti colegi. Pârâtul a sustinut ca la data respectiva ar fi trebuit ca autobuzul sa fie cu rezervorul plin, adica 260 de litri de carburant, insa când a verificat rezervorul acesta era aproape gol, dar nu a întocmit un proces verbal de predare-primire, în care sa consemneze aceasta stare de fapt. Pârâtul a invocat propria sa culpa, astfel ca instanta va respinge sustinerile acestuia, deoarece atributiunile de serviciu erau cunoscute la data preluarii noii masini. Chiar daca a discutat cu seful de garaj cum sustine în întâmpinare, asa cum declara mai departe acesta, i-a comunicat ca daca doreste poate sa faca un raport urmând sa se faca o ancheta si in final soferii care au folosit autobuzul sa achite motorina, sau ca poate reuseste si cu colegul sau sa acopere acesta lipsa printr-un consum mai redus. Prin urmare optiunea i-a apartinut în exclusivitate, în ceea ce priveste calea ce avea de urmat, dar acesta si-a asumat si raspunderea acelei lipse, deoarece acoperirea lipsei printr-un consum mai redus era doar ipotetica, într-un oras cu trafic intens, astfel instanta a înlaturat sustinerile acestuia.
Instanta a mai retinut ca un conducator de autobuz are atributiune de transportul în comun ce se realizeaza in cadrul unei linii, pe baza unui grafic mers prestabilit si prin exploatarea rationala a autobuzului încredintat, dar este obligat în acelasi timp sa respecte Instructiunea 0903 (fisa postului pentru conducatorii autobuz); sa respecte normele tehnice de alimentare cu carburanti si lubrefianti zilnic si la capacitatea rezervorului autovehiculului, cu respecte reglementarilor în vigoare (art.11 R.I); sa pastreze integritatea autobuzului (art.40 R.I); sa informeze revizorul de la cap de linie la fiecare cursa, asupra functionarii autobuzului si sa solicite remedierea eventualelor defectiuni aparute în timpul exploatarii.
În raspunsul la interogatoriu reclamanta la întrebarea nr.2 a declarat ca la data la care pârâtul a preluat masina s-au facut verificari în ceea ce priveste carburantul existent în rezervor.
Reclamanta prin actiune a sustinut ca potrivit listing-urilor consumurilor aferente lunii februarie 2008, a rezultat ca paratul a depasit consumul normat în conditiile în care circulatia cu autobuzul s-a facut fara semnalarea si fara existenta unor cauze reale, obiective si de natura tehnica care sa conduca la depasirea consumului.
Expertul desemnat în cauza, respectiv B.V.C., în baza documentelor prezentate a stabilit prin lucrarea efectuata ca valoarea medie consumului depasit este în suma de 595,07 lei, iar prin referatul din 16.04.2008 reclamanta a dispus ca paguba sa fie recuperata în mod egal de la ambii conducatori auto, respectiv M.I. care a semnat si angajament de plata pentru suma de 288,80 lei si pârâtul in cauza de fata.
Expertul a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat prin luarea în considerai unui pret mediu pe litru de motorina de 3,70 lei/litru.
Instanta a mai retinut si prevederile art.270 din Codul muncii potrivit carora salariatii raspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor raspund civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina s legatura cu munca lor.
În cauza de fata s-a dovedit atât prejudiciul cât si vinovatia salariatului precum si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, astfel ca instanta a admis actiunea formulata si, pe cale de consecinta, a obligat pârâtul la plata sumei de 288,80 lei catre reclamanta, reprezentând contravaloarea a 80 litri motorina.
În baza art.274 din Cod procedura civila a obligat pârâtul la plata sumei de 800 cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentintei sus-mentionate a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurentul-pârât P.F., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât arata ca în fapt, este angajat la R.A.T.B. – Autobaza F. din 21.07.2004. Pâna în data de 01.11.2007 a lucrat ca sofer pe un autobuz mai vechi si nu a avut probleme legate de consumul de combustibil. Datorita noilor reglementari în domeniul transportului în comun parcul auto s-a înlocuit, astfel încât toate masinile mai vechi sa fie scoase din circulatie. Urmare acestui aspect, în data de 01.11.2007 a predat masina veche si a luat împreuna cu domnul M. un autobuz ce a fost folosit de alti colegi. La data respectiva ar fi trebuit ca autobuzul sa fie cu rezervorul plin, adica 260 de litri de carburant, însa când a verificat, rezervorul era aproape gol. La data preluarii noului autobuz nu a facut proces verbal de predare-primire, unul dintre motive fiind si faptul ca în rezervor nu se gasea întreaga cantitate de combustibil. A discutat aceasta problema cu seful de garaj, însa acesta i-a comunicat ca daca doreste, poate face un raport, urmând sa se faca o ancheta si, în final, soferii care au folosit autobuzul sa achite motorina, sau ca poate reusi, el si cu colegul sau, sa acopere acesta lipsa printr-un consum mai redus. Nu a recurs la întocmirea raportului si a încercat sa acopere lipsa de combustibil, însa nu a reusit.
Cu toate eforturile de recuperare a combustibilului lipsa nu a reusit, fiind nevoit sa faca alimentarea cu acea diferenta de combustibil în luna februarie pentru ca risca sa ramâna cu autobuzul în trafic. Cu toate ca verificarea consumului de combustibil se face lunar, abia în luna februarie s-a facut prima verificare a consumului pentru autobuzul condus de el si colegul sau M.. La aceasta verificare s-a constatat ca lipsesc 160 litri de combustibil.
Totodata, arata recurentul-pârât, a solicitat conducerii autobazei sa se efectueze o proba de consum a autobuzului pentru ca ei nu au reusit sa recupereze diferenta de combustibil. Ca urmare, conducerea autobazei dispune efectuarea acestei probe, însa probele de consum au fost efectuate la orele 10.00 dimineata, când deja traficul nu era aglomerat, iar una dintre probele de consum a fost efectuata de un sofer, C.E., care nu are o atestare în acest sens. A încercat sa le explice ca traficul este destul de redus la ora 10.00 dimineata si ca nu se compara cu traficul dintre orele 07.00-09.30 si 12.00-19.00, însa contestatia sa la aceste probe de consum a ramas fara rezultat.
Dupa aceasta etapa a urmat o perioada de peste 4 luni în care consumul a fost în regula pentru ca s-au reluat calculele de la rezervor plin, însa în luna iunie 2008 a semnalat anumite defectiuni tehnice la autobuz care au determinat cresterea consumului de carburant. Acest aspect l-a adus imediat la cunostinta conducerii, însa din nou s-a lovit de indiferenta lor la problemele soferilor cu autobuzele.
Instanta de fond a dispus efectuarea unei expertize în stabilirea existentei lipsei de carburant, însa expertiza s-a efectuat pentru perioada 01-20.02.2008 cu toate ca, atât prin întâmpinare cât si prin dezbaterile privind probele, a adus la cunostinta instantei ca lipsa de combustibil vine din momentul preluarii autobuzului.
În mod normal, pentru o justa si corecta solutionare a cauzei expertiza ar fi trebuit sa se refere la întreaga perioada de lucru, raportata la numarul total de curse efectuate si la combustibilului consumat.
Cu toate ca a formulat obiectiuni sub acest aspect, instanta de fond a respins aceste obiectiuni, considerând ca este suficient raportul de expertiza, în conditiile în care acesta nu a raspuns practic la obiectivele expertizei în sensul stabilirii cu exactitate daca aceasta lipsa de combustibil vine de la preluarea autobuzului sau din luna februarie. Considera ca acest aspect ar fi trebuit sa fie stabilit de o expertiza tehnica auto nu de o expertiza contabila care nu a facut altceva decât sa preia datele din contabilitatea societatii.
Un alt aspect deosebit de important, sustine recurentul-pârât, este si faptul ca toata aceasta problema a început în momentul în care a formulat o cerere adresata liderului de sindicat, cerere ce viza probleme legate de desfasurarea activitatii lor ca soferi în cadrul garajului, probleme generate de catre conducerea autobazei. Dupa aceasta cerere, seful de garaj a început repercusiunile asupra sa si pentru ca avea cunostinta ca preluasem autobuzul cu rezervorul aproape gol, a ajuns sa-i impute acest combustibil. Seful de garaj i-a propus sa se mute la un alt garaj si dispare lipsa de combustibil. Este adevarat, mentioneaza recurentul-pârât, ca nu are un înscris în acest sens, însa a cheltuit mult mai mult pentru dovedirea nevinovatiei sale decât daca ar fi platit combustibilul imputat.
Mai arata recurentul-pârât, în toata activitatea sa desfasurata ca sofer de autobuz nu a avut nici o abatere si nici o lipsa de combustibil pâna la acest autobuz, lipsa care nu îi este imputabila, ci este datorata preluarii acestuia cu o lipsa de aproximativ 200 de litri.
În motivarea cererii de recurs, în drept, se invoca dispozitiile art.304 si urmatoarele Cod procedura civila, precum si pe dispozitiile Codului muncii.
Fata de toate aceste aspecte, a solicitat a se dispune admiterea recursului, desfiintarea în tot a sentintei atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca fiind netemeinica si nemotivata, aceasta reprezentând un abuz din partea conducerii autobazei.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat.
Într-adevar, precum a statuat si prima instanta, pârâtul-recurent nu se poate apara invocând ca la data preluarii ar fi trebuit ca autobuzul sa fie cu rezervorul plin, adica 260 de litri de carburant, însa, în realitate, rezervorul era aproape gol, tocmai pentru ca semnalarea unei astfel de situatii îi intra în obligatiile de serviciu, de nerespectarea carora nu se poate prevala, omisiunea fiind culpabila si de natura sa-i atraga raspunderea.
Irelevanta este si împrejurarea ca verificarea consumului nu s-a facut lunar, de vreme ce în luna februarie s-a constatat o lipsa reala si nejustificata fata de consumul normat, dupa cum nu este plauzibila ipoteza efectuarii probei de consum la intervale orare neaglomerate ca sursa a diferentelor constatate, traficul în Bucuresti fiind intens în orice perioada a zilei, neputându-se stabili o limita ferma între orele 9 si 10, respectiv 10 si 12, mai ales ca pretentiile formulate, ca si expertiza au privit valoarea medie a consumului normat, respectiv depasit.
Cât priveste modalitatea de efectuare a expertizei, evident ca fiind întocmita post factum, aceasta nu putea determina o situatie de fapt cum este cantitatea de combustibil care se afla în autobuz la momentul preluarii, ci statua doar în baza actelor si documentelor aflate în contabilitatea societatii, care se bucura de prezumtia de validitate deplina pâna la proba contrara ori înscrierea în fals, acestea ramânând în sarcina celui care le-ar invoca. Or, precum s-a mai aratat, ca argument fundamental la baza culpei pârâtului, acesta nu a semnalat lipsa pretinsa în cuprinsul unui raport, desi avea deplina competenta pentru aceasta, situatie în care suporta consecintele neglijentei sale, fata de care este inutil sa se considere si persecutat de conducerea autobazei pentru problemele evidentiate liderului de sindicat în legatura cu activitatea acesteia, despre care nu a rezultat, nefiind sustinut în niciun fel ca l-ar fi împiedicat sa sesizeze lipsa de combustibil cu ocazia preluarii.
În consecinta, Curtea îsi însuseste toate considerentele de fapt si de drept ale sentintei atacate, pe care o considera pe deplin legala si temeinica, recursul declarat urmând a fi respins, ca nefondat, în aplicarea art.312 alin.1 Cod procedura civila.
