– Cod Civil, art.1541, art.1203;
– Decretul nr.167/1958, art.7, art.8
1. Prin cererea de fata reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotarâri prin care sa fie obligat pârâtul sa-i dea socoteala cu privire la îndeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat. Ca atare, obiectul actiunii nu l-a constituit obligarea pârâtului sa execute mandatul, caz în care s-ar fi putut pune problema începerii termenului de prescriptie de la data încheierii contractului de mandat, ci dreptul corelativ obligatiei de a da socoteala despre îndeplinirea mandatului, în virtutea careia mandatarul este dator sa dea în primire mandantului tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat.
Dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de mandatar de la terti în cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data încheierii contractului de mandat (contra non valentem agere non currit praescriptio), astfel ca în acest caz prescriptia începe sa curga, potrivit art.7 alin.1 sau 3 din Decretul nr.167/1958, de la data încetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de încetare a raporturilor dintre parti. În cazul în speta este aplicabila prima varianta, mandatul fiind executat.
Dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau a altor bunuri primite de mandatar de la terti în cursul executarii mandatului nu se poate naste de la data încheierii contractului de mandat (contra non valentem agere non currit praescriptio), astfel ca în acest caz prescriptia începe sa curga, potrivit art.7 alin.1 sau 3 din Decretul nr.167/1958, de la data încetarii contractului fie prin executarea lui, fie prin alte moduri de încetare a raporturilor dintre parti. În cazul în speta este aplicabila prima varianta, mandatul fiind executat.
În doctrina si practica judiciara s-a apreciat ca întrucât problema nu poate fi solutionata în baza art.7 din Decretul nr.167/1958, s-a adoptat solutia aplicarii art.8 alin.1 din acelasi decret, si anume calcularea prescriptiei din momentul în care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce i-a fost pricinuita de mandatar prin primirea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.
2. Concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut si care nu sunt determinate prin lege se numesc prezumtii simple. Prezumtiile simple se pot baza pe anumite mijloace de proba directe (depozitia unui martor, un înscris, un început de proba scrisa) sau pe anumite împrejurari care permit judecatorului sa traga concluzia existentei sau inexistentei faptului ce trebuie probat.
Prima conditie “prezumtii, care sa aiba o greutate” are în vedere temeinicia rationamentului logico-judiciar. Nu se poate deduce, printr-un rationament logico-juridic, din faptul ca nu se mentioneaza expres în procura ca s-ar fi primit suma de bani ce constituie pretul terenului si din faptul ca reclamantul nu a cunoscut ca s-a încheiat contractul la care se referea procura sau ca acesta nu a primit suma de bani ce reprezenta pretul terenului, la un moment anterior încheierii contractului, atât timp cât din declaratiile martorilor coroborate cu celelalte probe s-a ajuns la concluzia ca acesta a primit aceasta suma. (Decizia nr.230R din 11.05.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la data de 28.01.2008, reclamantul P.D. a chemat în judecata pe pârâtul A.V., solicitând pronuntarea unei hotarâri prin care sa fie obligat pârâtul sa-i dea socoteala cu privire la îndeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat în baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP Liberta, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin procura mentionata l-a împuternicit pe pârât sa vânda mai multe terenuri situate în comuna Merei, sat Lipia, judetul Buzau, iar de la autentificarea procurii, pârâtul nu a mai luat legatura cu reclamantul, acesta revocând procura la data de 02.08.2007, conform declaratiei autentificate sub nr. 2154/3211 de Consulatul general al României la Montreal. Dupa revocarea procurii, l-a notificat pe pârât prin judecatoresc D. S., conform notificarii nr.17123/10.09.2007, sa se prezinte la data de 18.09.2007, ora 16.00, la sediul Cabinetului de Avocatura F.P., pentru a da socoteala cu privire la mandatul executat. A mai aratat reclamantul ca pârâtul nu s-a prezentat si nici nu i-a dat în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1541 si urmatoarele Cod civil.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, aratând ca în realitate între parti nu a intervenit un contract de mandat propriu-zis, ci unul de vânzare-cumparare în forma autentica la un pret stabilit, pârâtul fiind împuternicit sa-si vânda siesi însusi, conform clauzelor stipulate în procura în mod expres. Toate înscrisurile privind vânzarea si finalizarea mandatului au fost deja predate mandantului, pârâtul personal înmânându-le sotiei acestuia, P.A., înca din anul 2004. A mai aratat ca între parti exista o relatie de prietenie foarte strânsa, pârâtul fiind persoana la care reclamantul a apelat, având nevoie de o suma importanta de bani în vederea plecarii definitive în Canada, unde de altfel s-a si stabilit si locuieste în prezent. În acest scop, i-a propus sa cumpere de la el un teren în suprafata de 14 hectare, situat pe raza comunei Merei, sat Lipia, judetul Buzau, la pretul de 70 milioane ROL. La momentul acela, pretul mentionat era un pret foarte bun, fiind propus chiar de reclamant, mai ales în conditiile în care titlul de proprietate nu fusese înca emis si nu fusese facuta punerea în posesie asupra terenului, conditii în care vânzarea autentica nu putea fi perfectata si, data fiind relatia strânsa de prietenie dintre pârât si reclamant, de comun acord, au stabilit toate conditiile vânzarii, încheind în scopul realizarii acesteia, procura nr. 1462/26.04.2002.
Pârâtul a învederat ca în procura autentica partile au stipulat expres toate conditiile vânzarii, respectiv obiectul viitoarei vânzari, pe de o parte terenul, iar pe de alta parte pretul, stabilit la 70.000.000 lei (7000 RON), fiind platit reclamantului chiar înainte de semnarea mandatului, clauza de vânzare catre pârât însusi si împuternicirea pentru a obtine toate actele necesare vânzarii. Având în vedere conventia dintre parti, pârâtul a fost împuternicit la obtinerea tuturor actelor necesare vânzarii, convenind ca pentru aceste operatiuni mandatul sa fie gratuit, întrucât cheltuielile de vânzare cad în sarcina cumparatorului, iar reclamantul, urmând sa plece definitiv în Canada, încasase pretul terenului, astfel ca neputând semna personal actul autentic, pârâtul a inserat în cuprinsul procurii clauza speciala conform careia mandatarul poate sa vânda oricui va crede de cuviinta, inclusiv catre sine. În baza acestei conventii, la data de 05.07.2004 a încheiat actul de vânzare cumparare nr.2208 autentificat la BNP Stefan Vergu si a comunicat reclamantului copii ale tuturor actelor perfectate, atât cele obtinute în vederea perfectarii vânzarii cât si actul de vânzare cumparare încheiat conform întelegerii. Actele au fost comunicate reclamantului prin sotia sa, P.A., ce venise in România, deoarece avea un deces în familie.
Pârâtul a mai aratat ca niciodata reclamantul nu l-a anuntat ca ar dori vreun act, desi a tinut legatura cu acesta, sau ca îi cere socoteala pentru mandat, mai ales ca acesta cunostea foarte bine conventia partilor si actele facute de pârât.
A precizat pârâtul ca la momentul când a fost notificat se afla internat în spital si a comunicat telefonic avocatului reclamantului – pe care însusi l-a sunat – ca nu întelege de ce i se solicita actele pe care i le-a predat deja si de ce nu a fost contactat chiar de reclamant. Nu s-a pus niciodata problema unei desocotiri financiare, întrucât suma de 70.000.000 ROL a fost predata mandantului la momentul încheierii actului autentic – 26.04.2002, iar mandatul a fost gratuit, fiind in realitate o conventie de vânzare cumparare.
Totodata, pârâtul a apreciat ca orice obligatie a sa de a da socoteala nascuta în baza mandatului a fost deja executata întocmai, iar în calitate de actual proprietar, ramâne în posesia actelor originale.
Prin sentinta civila nr. 9433/03.11.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, astfel cum a fost îndreptata eroarea materiala prin încheierea din 23.01.2009, a fost admisa în parte cererea formulata de reclamant, a fost obligat pârâtul sa predea reclamantul pretul vânzarii de 70.000.000 ROL (7.000 RON) si un exemplar al contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu Buzau, fiind totodata obligat pârâtul sa plateasca reclamantului 919,3 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 26.04.2002, reclamantul a dat împuternicire autentificata de BNP Liberta pârâtului, ca în numele sau si pentru sine sa vânda cui va crede de cuviinta, inclusiv pârâtului însusi, dreptul de proprietate asupra terenurilor de 14 hectare (6 hectare in baza Legii 18/1991 si 8 hectare in baza Legii 1/2001) situate pe raza comunei Merei, satul Lipia, judetul Buzau, proprietatea reclamantului, la pretul cel mai avantajos reclamantului, respectiv la pretul de 70.000.000 ROL, prezentând oriunde va fi nevoie actele de proprietate.
În baza acestei procuri, mandatatul era împuternicit sa reprezinte pe reclamant la orice institutie competenta pentru a obtine certificatele necesare perfectarii actului, inclusiv la Biroul de Carte Funciara de pe lânga Judecatoria Municipiului Buzau, in vederea depunerii dosarului cadastral si ulterior ridicarii acestuia la Primaria comunei Lipia în vederea înscrierii fiscale a terenurilor mentionate si obtinerii certificatului fiscal necesar intabularii dreptului de proprietate si obtinerii extrasului de carte funciara, acte necesare vânzarii, urmând a stabili conditiile vânzarii, încasa pretul cuvenit si semna actul de vânzare cumparare la Biroul Notarial competent si oriunde va fi necesar, semnatura sa fiindu-i opozabila reclamantului.
Mentiona reclamantul pe proprie raspundere ca nu a mai vândut, ipotecat si nu are procese pe rol pentru terenurile mentionate, iar prezentul mandat era dat cu titlu gratuit fiind netransmisibil si valabil pâna la revocare.
La data de 02.08.2007, reclamantul a dat o noua declaratie autentificata la Consulatul General al României la Montreal, prin care arata ca declara nule procura mentionata si o alta procura, nr. 1461/26.04.2002.
Instanta a apreciat ca în realitate aceasta reprezinta o simpla manifestare de vointa a sa în sensul de a revoca mandatul, lipsita de eficienta juridica asupra procurii în litigiu, deoarece, la data declaratiei, mandatul dat prin procura nr.1462/26.04.2002 era deja executat.
A retinut instanta ca pârâtul nu a facut dovada ca ar fi predat reclamantului vreun exemplar al contractului de vânzare cumparare nr. 2208/05.07.2004 autentificat de BNP Stefan Vergu, cum sustinea în aparare, ci doar a depus la dosar o copie a acestuia, desi contractul poarta mentiunea ca a fost redactat si autentificat la BNP în 6 exemplare, din care 5 s-au eliberat partilor, conform încheierii de autentificare, prezent la autentificare fiind doar pârâtul A. V., în nume propriu – în calitate de cumparator si ca mandatar al reclamantului vânzator în baza procurii nr. 1462/26.04.2002.
Conform contractului, terenul vândut face parte din extravilanul comunei Merei sat Lipia, fiind situat astfel: 80.000 m.p. în tarlaua 167 parcela 3453, 53161 m.p. în tarlaua 151 parcela 3260 si 8591 m.p. în tarlaua 151 parcela 3263 comuna Merei sat Lipia judetul Buzau.
Terenul face parte din titlurile de proprietate nr. 55578/55 eliberat pe numele reclamantului, în calitate de mostenitor al defunctului P.G., de Comisia Judeteana de Fond Funciar Buzau, la data de 13.05.2003, si numarul 58181 eliberat pe numele reclamantului în calitate de mostenitor al defunctului P.G., de Comisia Judeteana de Fond Funciar Buzau la data de 08.04.2003.
A mai retinut instanta ca vânzarea-cumpararea intervenita pe aceasta cale între parti nu a fost singurul acte de vânzare-cumparare realizat între acestea. Astfel, la data de 16.01.2002, reclamantul personal înstraina pârâtului, în schimbul pretului de 12.500.000 Rol, terenul arabil intravilan în suprafata d, 9808 m.p. situat în sat Lipia comuna Merei tarla 33 parcelele 2274 si 2275, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate in baza L.1811991 conform s.c. nr. 2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 125 la BNP Liberta Bucuresti.
La data de 16.01.2002, reclamantul personal înstraina pârâtului, în schimbul pretului de 27.500.000 Rol, terenul arabil intravilan în suprafata de 9053 m.p., liber de constructii, situat în sat Lipia comuna Merei, tarla 33 parcelele 2269 si 2270, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Lg.l8/1991 conform s.c.2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 126 la BNP Liberta Bucuresti.
La data de 16.01.2002, reclamantul personal înstraina pârâtului, în schimbul pretului de 12.500.000 Rol, terenul arabil intravilan liber de constructii în suprafata de 9802 m.p., situat în sat Lipia comuna Merei tarla 33 parcelele 2268 si 2269, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Lg. 18/1991 conform s.c.2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 127 la BNP Liberta Bucuresti.
La data de 16.01.2002, reclamantul personal înstraina pârâtului, în schimbul pretului de 12.500.000 Rol, terenul arabil intravilan liber de constructii în suprafata de 9576 m.p. situat in sat Lipia comuna Merei tarla 33 parcelele 2273 si 2275 dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Lg.18/1991 conform s.c.2417/02.04.1992 data de Judecatoria Buzau, contractul fiind autentificat sub numarul 128 la BNP Liberta Bucuresti.
Pentru înstrainarea terenurilor înscrise în cele trei contracte, în schimbul pretului total de 65.000.000 Rol (2.025 USD la cursul BNR de la data vânzarii, 16.01.2002), încheiate în aceeasi zi, reclamantul împuternici se anterior pe pârât, la 07.01.2002, prin procura autentificata sub numarul 1 de BNPA D.C.S. si A.D. Bucuresti, ca în numele sau si pentru sine sa ridice de la Primaria competenta titlul de proprietate privind terenul intravilan în suprafata de 3 hectare situat în sat Lipia, comuna Merei, judetul Buzau.
Nu a putut fi retinuta ca pretentie întemeiata sustinerea reclamantului, în care a aratat ca pârâtul nu i-a predat dosarul cadastral pentru cele 14 hectare teren si încheierile de intabulare, acestea fiind acte necesare, conform procurii prin care l-a împuternicit la vânzare, nr.1462/26.04.2002, tocmai pentru realizarea vânzarii.
Or vânzarea s-a executat conform contractului de vânzare cumparare mentionat.
Conform art. 1541 Cod civil, în urma actelor realizate în baza mandatului nr. 1462/26.04.2002, pârâtul datoreaza reclamantului predarea unui exemplar original al contractului de vânzare-cumparare executate.
În acelasi timp, s-a observat ca pârâtul nu dovedeste faptul ca ar fi predat reclamantului pretul vânzarii. Ca într-adevar intentia partilor a fost în sensul ca pârâtul sa cumpere terenul de la reclamant dupa ce va obtine titlul de proprietate ce nu-i fusese înca eliberat de la Comisia de Fond Funciar, pentru terenurile ce le solicitase în baza Lg.18/1991 conform celor rezultate din titlul de proprietate nr.55578/55/13.05.2003 si in baza Lg.1/2000 conform celor rezultate din titlul de proprietate nr. 58181/96/08.04.2004, este dovedit prin faptul ca reclamantul l-a împuternicit pe pârât prin procura 1462/26.04.2002 sa-si vânda inclusiv siesi însusi.
Dar aceasta împuternicire nu are valoarea unui contract de vânzare-cumparare sau (bilateral) de vânzare-cumparare, nementionându-se în aceasta ca reclamantul ar fi primit pretul. Faptul ca se mentioneaza in aceasta ca semnatura pârâtului îi va fi opozabila se refera la semnarea actelor necesare vânzarii, însa pentru probarea platii pretului pârâtul era necesar sa prezinte o proba certa.
A retinut instanta ca pârâtul sustine ca a pierdut chitanta, însa prin audierea martorului propus nu a dovedit ca ar fi platit pretul. Martorul cunoaste doar ca pârâtul i-a dat reclamantului peste 2000 dolari în anul 2002. Or, daca se aduna preturile mentionate în celelalte contracte de vânzare-cumparare, încheiate între pârât si reclamant personal, la data de 16.01.2002, se ajunge la o asemenea suma. Cum martorul precizeaza ca stie doar ca terenul în discutie (pentru care s-au platit peste 2000 dolari) se afla la Buzau o parte în spatele casei, iar alta parte într-un câmp undeva, dar nu stie unde, observându-se ca terenul din parcelele celor doua titluri de proprietate (55578/55/ si 58181/96) pe baza carora s-a vândut terenul mentionat în procura in litigiu se afla numai în extravilan, tarlalele si parcelele mentionate în actul de vânzare-cumparare regasindu-se în suprafetele înscrise în extravilan pe aceste 2 titluri, si cum pentru celelalte vânzari, realizate personal de catre reclamant pârâtului prin contractele nr. 125-128 din 16.01.2002, instanta a observat ca terenurile vândute erau situate în intravilan, iar cel intravilan înscris în contractul nr. 125 116.01.2002, situat în tarlaua 33, chiar se învecineaza la nord cu restul proprietatii reclamantului, s-a retinut ca pretul platit la care face referire martorul (de peste 2000 USD) este cel acordat de pârât reclamantului pentru terenurile pe care reclamantul i le-a vândut personal în anul 2002, situate in intravilan.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel pârâtul, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila la data de 23.02.2009.
Prin apelul formulat, apelantul-pârât a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, în conformitate cu prevederile art.7 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-a aratat ca în cauza de fata, data nasterii raportului de drept este chiar data încheierii contractului de vânzare-cumparare, respectiv 05.07.2004, data la care a luat nastere dreptul la actiune al reclamantului, termenul de prescriptie curgând cu începere de la aceasta data. Având in vedere ca reclamantul a introdus actiunea in data de 28.01.2008, prin raportare la prevederile art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 republicat, apelantul a apreciat ca actiunea reclamantului-intimat este prescrisa extinctiv. Cum in conformitate cu art. 3 din Decretul 167/1958, termenul prescriptiei este de 3 ani, rezulta ca actiunea introdusa mai târziu de 05.07.2007 este prescrisa.
De asemenea, apelantul-pârât a aratat ca instanta de fond s-a pronuntat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut si a dat mai mult decât s-a cerut, încalcând astfel principiul disponibilitatii.
Astfel, prin actiunea introductiva, reclamantul-intimat, a solicitat instantei de judecata “sa fie obligat pârâtul sa dea in primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat in baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP LIBERTA”.
În aceasta situatie, arata apelantul-pârât, suma la a carei plata a fost obligat, nu a fost solicitata de reclamant prin actiune, petitul actiunii fiind obligatia de a face, întemeiata pe prevederile art. 1541 si urmatoarele Cod Civil.
În continuare, apelantul-pârât a aratat ca instanta a dispus predarea unui exemplar al contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu Buzau, desi acesta a fost depus la dosarul cauzei si comunicat reclamantului intimat.
A precizat apelantul-pârât ca instanta a adoptat o solutie netemeinica, interpretând în mod vadit eronat mijloacele de proba administrate în cauza.
Astfel, sumele la care instanta de fond se refera, aferente vânzarii terenurilor despre care se face vorbire, au fost predate vânzatorului P.D. in fata notarului, odata cu încheierea in forma autentica a contractelor de vânzare-cumparare. Acest aspect este consemnat in mod clar si neechivoc in contractele de vânzare-cumparare autentificate sub nr. 125/16.01.2002; 126/16.01.2002; 127/16.01.2002 de catre Biroul Notarial Liberta.
A mentionat apelantul-pârât ca referirile instantei cu privire la împrejurarea ca terenul ar fi situat in extravilan sau intravilan, pentru a interpreta tendentios depozitia martorului, sunt complet eronate. Martorul de altfel a aratat ca stia cu certitudine ca banii predati sunt destinati cumpararii unor terenuri in Buzau, necunoscând detalii precise despre ce anume terenuri.
La data de 31.03.2009, intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând calificarea caii de atac ca fiind recursul, în conformitate cu dispozitiile art. 2821 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere valoarea obiectului litigiului de 7000 RON, aceasta fiind sub 1 miliard lei vechi. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civila nr. 1192 A din 25.11.2009 Tribunalul Bucuresti Sectia a IV a Civila a respins exceptia prescriptiei ca neîntemeiata, a admis apelul, a schimbat în tot sentinta apelata, în sensul ca a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind pretentiile si ca ramas rara obiect capatul de cerere privind predarea originalului contractului de vânzare-cumparare, a respins ca neîntemeiata cererea intimatului privind cheltuielile de judecata.
În motivarea deciziei s-a retinut, în ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, ca aceasta este neîntemeiata. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescriptie de 3 ani începe sa curga de la data încetarii contractului fie prin executarea lui fie prin alte moduri de încetare a raporturilor dintre parti, iar în cazul de fata, calculul termenului de prescriptie se face în raport cu dispozitiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv din momentul în care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba produsa de mandatar prin nerespectarea obligatiei de a da socoteala.
În speta, apelantul-pârât a sustinut ca intimatul-reclamant a luat cunostinta de îndeplinirea mandatului la data de 05.07.2004 (data încheierii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu), moment de la care începe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani, acesta fiind împlinit anterior introducerii actiunii – 28.01.2008. Tribunalul va înlatura aceste argumente ale apelantului, deoarece, din probele administrate, nu rezulta data la care intimatul-reclamant a luat cunostinta de încheierea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004. Astfel, reclamantul a sustinut ca pârâtul nu a mai tinut legatura cu acesta ulterior momentului la care l-a mandatat prin procura autentificata sub nr. 1462/26.04.2002, mandantul revocând procura la data de 02.08.2007. De asemenea, astfel cum ambele parti au învederat, intimatul-reclamant a plecat în Canada în anul 2002, stabilindu-se în strainatate, iar apelantul-pârât nu a facut dovada faptului ca a adus la cunostinta sotiei intimatului, P.A., îndeplinirea obligatiei sale, prin executarea mandatului, intimatul nerecunoscând acest aspect si sustinând ca a luat cunostinta de contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 abia la al doilea termen în fata instantei de fond.
Retinând ca nu s-a facut dovada de catre apelant a momentului la care intimatul a aflat despre executarea mandatului prin vânzarea imobilului ce a facut obiectul procurii date de mandant si având în vedere faptul ca mandatarul si-a vândut siesi terenul, se constata ca nu poate fi stabilit momentul de la care a început sa curga termenul de prescriptie ca fiind data încheierii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004, cu atât mai mult cu cât originalul contractului a fost depus la dosar la termenul din 20.05.2009. De asemenea, declaratia data de reclamant în anul 2007, prin care acesta revoca procurile nr. 1461/26.04.2002 si nr. 1462/26.04.2002, confirma necunoasterea îndeplinirii mandatului, respectiv necunoasterea realizarii vânzarii din anul 2004, din moment ce revocarea nu mai putea avea efecte juridice dupa executarea mandatului. Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefondata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Cu privire la capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la predarea pretului vânzarii, de 70.000.000 ROL (7000 RON), tribunalul a constatat ca apelul este întemeiat, urmând a fi admis. Astfel, este eronata argumentatia primei instante, în sensul ca pârâtul a achitat reclamantului suma de peste 2000 USD cu titlu de pret al vânzarii terenurilor, potrivit celor 4 contracte de vânzare-cumparare încheiate între parti la data de 16.01.2002. Instanta de fond a ajuns la aceasta concluzie interpretând declaratia martorului O.V. (fila 98 dosar fond), însa martorul nu a afirmat aspectele retinute de instanta de fond, ci a învederat ca “în anul 2002 pârâtul a dat domnului D. o suma de bani pentru un teren”, iar la finalul declaratiei a aratat ca “nu am cunostinta ca pârâtul sa fi cumparat si alte terenuri de la reclamant”, Neconcordanta între locatia terenului, aratata de martor (“stiu ca terenul în discutie se afla în Buzau, o parte în spatele casei, iar alta parte într-un câmp undeva, dar nu stiu unde”) si cea reala – teren extravilan – nu poate fi calificata drept o referire facuta la alte terenuri, respectiv cele vândute de reclamant pârâtului la data de 16.01.2002, care se situeaza în intravilan, din moment ce martorul a indicat faptul ca suma de bani a fost data de pârât reclamantului pentru un teren si nu pentru 4 terenuri.
Pe de alta parte, examinând cele 4 contracte de vânzare-cumparare autentificate de Biroul Notarial Liberta, încheiate la data de 16.01.2002, între reclamant, în calitate de vânzator si pârât, în calitate de cumparator (filele 40, 41, 44, 45, 48, 49, 52, 53 din dosarul de fond), s-a observat ca în cuprinsul tuturor celor 4 contracte se mentioneaza ca vânzatorul declara ca a primit pretul vânzarii la data autentificarii actului. Aceste mentiuni cuprinse în contractele de vânzare-cumparare autentice fac dovada pâna la înscrierea in fals, deoarece reprezinta constatari personale ale notarului public. De altfel, reclamantul nu a negat faptul ca a primit banii pentru aceste terenuri (raspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu – fila 58 dosar fond).
Asadar, atât din declaratia martorului audiat în fata instantei de fond cât si din depozitia martorului N.V., audiat în apel, rezulta ca apelantul-pârât a platit suma de 70.000.000 ROL intimatului-reclamant, la sfârsitul lunii aprilie a anului 2002, suma reprezentând pretul unui teren vândut pârâtului de reclamant. Nu reiese din nici o proba faptul ca, asa cum a retinut instanta de fond, pretul ar fi fost achitat pentru cele 4 terenuri vândute de reclamant pârâtului prin contractele de vânzare-cumparare autentificate la data de 16.01.2002. Concluzia la care a ajuns prima instanta nu are suport probator, dimpotriva, este contrazisa atât prin înscrisurile autentificate de cât si prin declaratiile martorilor. Este justificata probarea platii prin depozitiile martorilor, atât timp cât martorul O.V. a confirmat sustinerea pârâtului, în sensul ca între parti a existat o relatie de prietenie, martorul cunoscându-i pe reclamant si pe fiul acestuia de la Clubul S.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca intimatul-pârât a dovedit achitarea pretului de 70.000.000 ROL pentru terenul în suprafata de 14 ha (6 ha în baza Legii nr. 18/1991 si 8 ha în baza Legii nr. 1/2000), situat pe raza comunei Merei, satul Lipia, jud. Buzau, suma fiind platita reclamantului în aprilie 2002, la momentul semnarii procurii, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati, care confirma apararile pârâtului.
Retinând ca obligatia de predare a originalului contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2208/05.07.2004 de BNP Stefan Vergu a fost îndeplinita prin depunerea unui exemplar original al contractului în instanta de apel (potrivit mentiunilor din încheierea de sedinta de la termenul din 20.05.2009), înscrisul fiind depus spre pastrare la grefa tribunalului, capatul de cerere având ca obiect predarea originalului contractului de vânzare-cumparare a fost respins ca ramas fara obiect.
Având în vedere argumentele expuse, în baza dispozitiilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul si a schimbat în tot sentinta civila apelata, în sensul ca a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind pretentiile si ca ramas fara obiect capatul de cerere privind predarea originalului contractului de vânzare-cumparare.
Împotriva deciziei mentionate anterior a declarat recurs reclamantul solicitând în conformitate cu dispozitiile art. 312 alin.1 si 2 Cod. Proc. Civ. modificarea în tot a hotarârii atacate, întrucât aceasta cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii conf. art. 304 pct.7 Cod. Proc.Civ., si este data cu aplicarea gresita a legii conf. art. 304 pct. 9 Cod. Proc. Civ., iar pe fond respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
În motivarea recursului s-a aratat ca hotarârea atacata, cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii conf. art. 304 pct.7 C.proc.civ.
Instanta de apel îsi motiveaza decizia într-un mod contradictoriu având în vedere considerentele de respingere a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pe care intimatul-pârât a invocat-o în fata instantei de apel, raportat la motivarea instantei de apel cu privire la constatarea faptului ca intimatul-pârât a achitat pretul vânzarii celor 14 ha. Astfel, daca în motivarea respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune instanta constata ca reclamantul, nu a cunoscut îndeplinirea mandatului respectiv necunoasterea realizarii vânzarii din anul 2004, în motivarea respingerii predarii pretului vânzarii de 70.000.000 ROL, instanta în mod netemeinic constata ca aceasta suma a fost platita în aprilie 2002. Instanta motiveaza si respinge un capat de cerere inexistent fata de obiectul cererii, si anume capatul de cerere privind pretentiile, motivare care este straina de natura pricinii care are ca obiect conform art.1541 Cod. Civ. obligatia mandatarului sa îi dea în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat în baza procurii autentificata sub nr. 1462/26.04.2002 de B.N. “Liberta” si nu o cerere în pretentii.
Recurentul a mai aratat ca hotarârea atacata este data cu aplicarea gresita a legii conf. art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru urmatoarele motive.
Instanta de apel în mod neîntemeiat si nelegal a schimbat sentinta, respingând ca ramasa fara obiect predarea originalului contractului de vânzare-cumparare, având în vedere faptul ca intimatul-pârât a refuzat sa îi predea actele implicit si contractul de vânzare-cumparare pe care i le-a solicitat prin notificarea nr.17213/10.09.2007 emisa de Biroul Executorului Judecatoresc Doina Safta, formulata în conformitate cu dispozitiile art.1079 Cod Civ., fila 7 dosar fond. Hotarârea pronuntata de prima instanta de fond este temeinica si legala având în vedere si constatarea instantei de apel care a retinut ca aceasta obligatie de predare a contractului de vânzare s-a facut abia în data de 20.05.2009 în timp ce se judeca apelul declarat, la circa 6 luni de la pronuntarea hotarârii instantei de fond, nemaiavând nici o relevanta depunerea contractului dupa solutionare în fond a cauzei, hotarârea pronuntata de instanta de fond neputând fi modificata pentru acest motiv.
De asemenea, instanta de apel în mod nelegal a schimbat sentinta în ceea ce priveste predarea pretului vânzarii celor 14 ha, considerând ca cererea pe care a formulat-o în baza dispozitiilor art. 1541 Cod Civ, este o cerere în pretentii, hotarârea fiind data cu aplicarea gresita a legii.
Instanta de apel a motivat si interpretat în mod nefondat declaratiile celor 2 martori audiati dupa cum urmeaza. În ceea ce priveste declaratia martorului O.V., “Domnul D. nu a vrut lei ci a solicitat dolari, nu mai stiu câti dolari i-a dat pârâtul dar oricum i-a dat peste 2000 de dolari”, instanta de apel în mod nefondat constata ca acest martor a declarat ca i-a dat suma de 70.000.000 ROL. Tot acest martor declara “A mai fost martor la semnare si numitul M. care a decedat”. Aceasta declaratie fiind contradictorie cu declaratia martorului N.V., “i-am dat 70 de milioane, pe care apelantul i-a înmânat unei persoane numite P. în biroul apelantului-pârât la clubul S.”, deci, declaratia acestui martor o contrazice pe a martorului O. Fata de aceste declaratii contradictorii instanta de apel nu putea sa constate ca pretul vânzarii celor 14 ha s-a platit la momentul semnarii procurii, astfel cum a retinut “…suma fiind platita reclamantului în aprilie 2002, la momentul semnarii procurii, astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati ….” Instanta a constatat în mod netemeinic ca martorul O.V. a declarat ca intimatul-pârât era într-o relatie de prietenie cu reclamantul, dupa cum rezulta din declaratie, acest martor nu face nici o astfel de apreciere.
De asemenea, instanta nu a avut în vedere pozitia intimatului-pârât care a declarat prin raspunsul la întrebarea nr.10 din interogatoriu fila nr.56, “Am înscris. Îl voi cauta si îl voi depune la dosar”. Neexistând un asemenea înscris intimatul-pârât la termenele ulterioare a declarat ca acest înscris a fost distrus în urma unui incendiu, încercând sa probeze predarea sumei de 70.000.000 ROL cu 2 martori mincinosi care au dat în fata instantelor doua declaratii total contradictorii.
Instanta de apel îsi întemeiaza decizia exclusiv pe declaratia martorilor audiati încalcând dispozitiile art.1191 C.civ. “Nu se va primi niciodata o dovada prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul …..” în cazul acesta peste procura prin care a fost mandatat intimatul-pârât sa vânda cele 14 ha de teren, din care rezulta ca nu s-a achitat pretul de vânzare. Intimatul-pârât prin raspunsul la interogatoriu recunoaste ca nu au încheiat nici o promisiune de vânzare pentru cele 14 ha de teren pentru a proba eventuala plata a pretului, neexistând un asemenea înscris din care sa rezulte plata acestui pret.
Recurentul a solicitat în continuare sa se constate pe baza de prezumtii în conformitate cu dispozitiile art.1199 C.civ. ca nu i-a fost predat pretul vânzarii celor 14 ha, având în vedere procura încheiata în fata notarului din care rezulta ca intimatul-pârât nu i-a platit nici o suma de bani pentru vânzarea celor 14 ha, cât si a pozitiei sale procesuale de la începutul procesului prin care a aratat ca nu a stiut de încheierea contractului de vânzare-cumparare pentru cele 14 ha si nu a încasat pretul de 70.000.000 ROL, cum în mod netemeinic a mentionat notarul în contract de vânzare fara sa existe nici o dovada de plata, în conditiile în care contractul a fost încheiat cu sine însusi, neexistând o declaratie a sa cu privire la încasarea pretului.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 312, 304 pct.7 si 9 C.proc.civ. si celelalte prevederi legale incidente în cauza.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a reiterat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Instanta a invocat exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-pârât, exceptie constatata neîntemeiata de catre instantele de fond.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs, apararile intimatului, exceptiile invocate, Curtea a constatat neîntemeiate exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-pârât si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, si nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-pârât, Curtea a retinut ca în speta se pune problema daca poate fi invocata prin întâmpinare, în recurs o exceptie, de ordine publica sau nu, în conditiile în care aceasta exceptie a fost respinsa de catre instanta de apel, iar intimatul nu a formulat recurs.
Nu se poate sustine ca solutionarea acestei exceptii a intrat în puterea lucrului judecat, în conditiile în care are legatura cu solutionarea actiunii care a fost atacata cu prezentul recurs. Or, atât timp cât aceasta nu a fost solutionata irevocabil nici exceptia care se afla într-un raport de accesorietate cu aceasta nu putea deveni irevocabila.
În cazul de fata, instanta de apel a respins chiar prin decizia atacata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, dar a admis apelul si a respins actiunea ca neîntemeiata. În aceste conditii intimatul pârât, care a obtinut câstig de cauza în apel, respingându-se actiunea formulata împotriva lui ca neîntemeiata nu mai avea interes sa atace decizia. Astfel, acesta se putea apara numai prin formularea întâmpinarii, conform art.308 alin.2 C.proc.civ. în cadrul careia sa invoce toate apararile pe care le considera de cuviinta, potrivit art.316 raportat la art.298 si art.115 C.proc.civ., inclusiv cele cu privire la care instantele inferioare s-au pronuntat, considerându-le neîntemeiate.
Întâmpinarea este actul de procedura prin care pârâtul raspunde la cererea de chemare în judecata, urmarind sa se apere fata de pretentiile reclamantului. Prin aparare, pârâtul se multumeste sa combata afirmatiile reclamantului, urmarind doar respingerea cererii de chemare în judecata.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, Curtea a constatat-o neîntemeiata, având în vedere ca prin cererea de fata reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotarâri prin care sa fie obligat pârâtul sa-i dea socoteala cu privire la îndeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat în baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP Liberta.
Ca atare obiectul actiunii nu l-a constituit obligarea pârâtului sa execute mandatul, caz în care s-ar fi putut pune problema începerii termenului de prescriptie de la data încheierii contractului de mandat, ci dreptul corelativ obligatiei de a da socoteala despre îndeplinirea mandatului, în virtutea careia mandatarul este dator sa dea în primire mandantului tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat.
În legatura cu începerea curgerii termenului de prescriptie, de la data executarii contractului, se pune problema stabilirii acestui moment. În doctrina si practica judiciara s-a apreciat ca întrucât problema nu poate fi solutionata în baza art.7 din Decretul nr.167/1958, s-a adoptat solutia aplicarii art.8 alin.1 din acelasi decret, si anume calcularea prescriptiei din momentul în care mandantul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba ce i-a fost pricinuita de mandatar prin primirea sumelor de bani si nerespectarea obligatiei de a da socoteala.
Contractul de vânzare cumparare prin care s-a executat mandatul a fost încheiat la 5.07.2004, iar actiunea a fost formulata la data de 28.01.2008.
Reclamantul a sus?inut ca nici la data formularii ac?iunii nu a cunoscut daca s-a încheiat sau nu acest contract, iar pârâtul, de?i a sus?inut ca i-ar fi înmânat so?iei reclamantului înca din 2004 un exemplar al acestuia, nu a facut nicio dovada în acest sens, sarcina probei revenindu-i, atât timp cât nu i se poate pretinde reclamantului sa faca dovada unui fapt negativ, conform principiului probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat.
În ceea ce prive?te recursul, Curtea a constatat nefondate motivele de recurs întemeiate pe dispozi?iile art. 304 pct.7 C.proc.civ., având în vedere ca sus?inerea necunoa?terii îndeplinirii mandatului prin încheierea contractului de catre mandant cu sine însu?i în 2004 nu este în contradic?ie cu afirmarea primirii sumei de 70.000.000 lei în 2002, suma care a fost men?ionata în acel contract ca fiind pre?ul vânzarii, cele doua sus?ineri privind situa?ii de fapt diferite.
Este nefondata ?i afirma?ia în sensul ca instanta de apel ar fi motivat si respins un capat de cerere inexistent fata de obiectul cererii, si anume capatul de cerere privind pretentiile, luând în considerare pe de o parte, ca ac?iunea are ca obiect pronuntarea unei hotarâri prin care sa fie obligat pârâtul sa-i dea socoteala reclamantului cu privire la îndeplinirea mandatului, respectiv sa-i dea în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului pe care l-a executat în baza procurii autentificate sub nr. 1462/26.04.2002 de BNP Liberta, obliga?ie în care este inclusa ?i cea privind sumele de bani primite de catre mandant în executarea mandatului, la aceasta referindu-se instan?a de apel, în finalul considerentelor, când a folosit expresia capat de cerere privind preten?iile. De altfel, acest lucru este evident atât timp cât la începutul argumentarii asupra temeiniciei motivelor de apel care se refereau la acesta instan?a de apel a folosit expresia “capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata pre?ului vânzarii, de 70000000 ROL”.
Curtea a constatat nefondate ?i motivele de recurs întemeiate pe dispozi?iile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Astfel, în ceea ce prive?te motivele referitoare la respingerea, în apel, ca ramas fara obiect a capatului de cerere privind predarea originalului contractului de vânzare-cumparare, Curtea le-a constatat nefondate, având în vedere ca în apel acest act a fost pus la dispozi?ia reclamantului, astfel ca nu se mai justifica ob?inerea de catre reclamant a unui titlu executoriu în acest sens atât timp cât obliga?ia a fost executata. Ac?iunea civila are ca obiect protec?ia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carei realizare calea justi?iei este obligatorie. Acesta trebuie sa existe pe întreg parcursul procesului.
Referitor la motivele de recurs prin care se sus?ine nelegala schimbare a sentintei în ceea ce priveste predarea pretului vânzarii, Curtea a constatat, pe de o parte, ca în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate, conform art.304 alin.1 C.proc.civ., criticile privind gre?ita interpretare a probelor de catre instan?a de apel, ?i solicitarea de a reinterpreta instan?a de recurs aceste probe constând în declara?ii de martori, fara ca sa se administreze în recurs probe suplimentare determinante, excede acestei cai extraordinare de atac, vizând temeinicia hotarârii, iar nu legalitatea acesteia.
Instan?a de apel a motivat pe larg, interpretând coroborat toate probele administrate, înscrisuri, martori, interogatorii, de ce a ajuns la concluzia primirii de catre reclamant a sumei de 70000000 ROL la încheierea contractului de mandat. Instanta de apel a retinut aceasta situatie de fapt din interpretarea coroborata a probelor administrate, aratând concret care afirmatie din declaratiile martorilor a dus la o anumita concluzie. De exemplu, cu privire la relatiile de prietenie dintre parti s-a retinut ca “martorul O.V. a confirmat sustinerea pârâtului, în sensul ca între parti a existat o relatie de prietenie, martorul cunoscându-i pe reclamant si pe fiul acestuia de la Clubul S.” De asemenea martorul O.V. a declarat ca pârâtul i-a dat reclamantului peste 2000 USD, care se regasesc în suma de 7000 RON în cauza. În ceea ce priveste alte neconcordante nedeterminante, trebuie tinut cont de faptul ca între momentul 2002 când se pretinde ca a fost data aceasta suma si momentul audierii martorilor, septembrie 2008 si noiembrie 2009 a trecut un interval semnificativ de ani, astfel ca nu se poate pretinde martorilor sa-si aminteasca cu acuratete fiecare detaliu.
Declara?iile martorilor nu pot fi considerate mincinoase, a?a cum sus?ine recurentul, atât timp cât ace?tia nu au fost condamna?i pentru savâr?irea infrac?iunii de marturie mincinoasa.
Referitor la faptul ca instanta nu ar fi avut în vedere pozitia intimatului-pârât care a declarat prin raspunsul la întrebarea nr.10 din interogatoriu fila nr.56, ca are înscris doveditor al primirii de catre reclamant a sumei, dar la un termen ulterior pârâtul a afirmat ca înscrisul era pastrat într-un vestiar la unitatea în care lucra, iar fi?etul în care se afla a fost ridicat de unitate fara sa îl anun?e.
În raport de aceasta situa?ie pârâtul a solicitat la termenul de la 23.06.2008, proba cu martori pentru a dovedi ca plata a fost facuta anterior încheierii mandatului. Reclamantul s-a opus pe considerentul ca potrivit procurii pre?ul era de 70000000 ROL suma ce trebuia predata de catre pârât mandantului în viitor la încheierea contractului de vânzare cumparare, iar la termenul urmator pe considerentul ca nu s-a facut dovada obiectiva a dispari?iei înscrisului.
La termenul din 22.09.2008 prima instan?a a dispus audierea unui martor având în vedere sus?inerile par?ilor ?i dispozi?iile art.129 alin.5 C.proc.civ.
Din concluziile formulate de catre reclamant în fa?a primei instan?e, dar ?i din sus?inerile acestuia în momentul discutarii încuviin?arii probei cu martori în fa?a primei instan?e rezulta ca acesta nu s-a opus pe considerentul ca nu s-ar putea face dovada probei cu martori potrivit art.1191 C.civ. în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, dar nici pentru o valoare ce depaseste suma de 250 lei. Acesta nu a solicitat primei instan?e nici sa nu aiba în vedere aceasta declara?ie pe considerentul ca ar fi încalcate dispozi?iile art.1191 alin.2, a?a cum sus?ine în prezentul recurs.
De asemenea nici în întâmpinarea formulata în apel nu a invocat aceste dispozi?ii, solicitând doar respingerea reaudierii martorului, pe considerentul ca prima instan?a nu ar fi respins nicio întrebare adresata acestuia, iar dupa ce instan?a de apel a încuviin?at audierea unui alt martor pentru dovedirea aspectului daca suma a fost predata, intimatul pârât nu s-a opus la termenul imediat urmator, dar nici prin concluzii nu a invocat încalcarea dispozi?iilor art.1191 alin.2, ?i cu atât mai pu?in ale alin.1.
Or, potrivit alin.3 al art.1191 C.civ. “partile însa pot conveni ca si în cazurile aratate mai sus sa se poata face dovada cu martori, daca aceasta priveste drepturi de care ele pot sa dispuna”, o astfel de conven?ie fiind considerata ?i lipsa opunerii la administrarea probei, propusa pentru dovedirea unei astfel de situa?ii de fapt.
Nu este fondata nici sustinerea recurentului în sensul ca se poate constata pe baza unei prezumtii simple ca nu i-a fost predat pretul vânzarii celor 14 ha, tinând cont de procura încheiata în fata notarului din care rezulta ca intimatul-pârât nu i-a platit nici o suma de bani pentru vânzarea celor 14 ha, si de pozitia sa procesuala de la începutul procesului prin care a aratat ca nu a stiut despre încheierea contractului de vânzare-cumparare pentru cele 14 ha si nu a încasat pretul de 70.000.000 ROL, luând în considerare ca nu sunt îndeplinite conditiile art.1203 C.proc.civ., referitore la temeinicia rationamentului logico-judiciar.
Concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut si care nu sunt determinate prin lege se numesc prezumtii simple. Prezumtiile simple se pot baza pe anumite mijloace de proba directe (depozitia unui martor, un înscris, un început de proba scrisa) sau pe anumite împrejurari care permit judecatorului sa traga concluzia existentei sau inexistentei faptului ce trebuie probat.
Prima conditie “prezumtii, care sa aiba o greutate” are în vedere temeinicia rationamentului logico-judiciar. Nu se poate deduce, printr-un rationament logico-juridic, din faptul ca nu se mentioneaza expres în procura ca s-ar fi primit suma de bani ce constituie pretul terenului si din faptul ca reclamantul nu a cunoscut ca s-a încheiat contractul la care se referea procura sau ca acesta nu a primit suma de bani ce reprezenta pretul terenului, la un moment anterior încheierii contractului, atât timp cât din declaratiile martorilor coroborate cu celelalte probe s-a ajuns la concluzia ca acesta a primit aceasta suma.
În procura prin care era împuternicit pârâtul sa vânda imobilul, chiar si siesi, la un pret anume (70000000 lei) nu era necesar sa se mentioneze ca s-ar fi primit suma de bani, atât timp cât nu acesta era obiectul actului, iar faptul ca reclamantul nu a cunoscut cui a fost vândut terenul, sau daca a fost vândut, iarasi nu exclude primirea pretului în avans, de la pârât. De altfel, dimpotriva, pasivitatea pârâtului, care din aprilie 2002 nu s-a mai interesat daca a fost vândut sau nu terenul, pâna în august 2007 când a revocat procura poate fi un element care sa vina în sprijinul apararii pârâtului.
În ceea ce priveste mentiunea din contract în sensul ca pârâtul ar fi declarat ca s-ar fi platit pretul anterior, aceasta declaratie a fost facuta în calitate de mandatar al reclamantului si nefacând dovada împotriva acestuia. De altfel, instanta de apel nici nu a retinut ca din acest act ar rezulta ca reclamantul ar fi primit aceasta suma de bani.
Instanta de apel nu a retinut ca s-ar fi facut dovada primirii de catre reclamant a pretului imobilului în cauza dintr-un înscris care sa ateste acest fapt ci din interpretarea coroborata a probelor administrate, asa cum s-a mentionat anterior.
În consecinta, Curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii invocarii prescriptiei de catre intimatul-pârât, ca neîntemeiata, va respinge exceptia prescriptiei, ca neîntemeiata, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.7,9 va respinge recursul, ca nefondat.
