-art.151/3 din Normele modificate prin Hotarârea de Guvern nr. 1195/2007
-art.77/1 din Codul fiscal
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr.4080304107417/ 11.11.2008 – formular 253, organul fiscal AFP Sector 3 a stabilit, în sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr.4080304107417/ 11.11.2008 – formular 253, organul fiscal AFP Sector 3 a stabilit, în sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr.4080304107417/ 11.11.2008 – formular 253, organul fiscal AFP Sector 3 a stabilit, în sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Decizia de impunere a fost emisa la 11.11.2008, data la care erau în vigoare dispozitiile art.151/3 din Normele modificate prin Hotarârea de Guvern nr.1195/2007, care prevedeau expres ca nu se datoreaza impozit în cazul partajului voluntar sau judiciar.
Decizia de impunere a fost emisa la 11.11.2008, data la care erau în vigoare dispozitiile art.151/3 din Normele modificate prin Hotarârea de Guvern nr.1195/2007, care prevedeau expres ca nu se datoreaza impozit în cazul partajului voluntar sau judiciar.
Art.77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificari, prevede ca se datoreaza impozit ,,la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia”. Însa hotarârea de partaj precum si partajul voluntar nu reprezinta un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transforma o coproprietate comuna în proprietate exclusiva, reclamanta nepierzând sau nedobândind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar daca au intervenit cele doua acte declarative de drepturi, astfel ca dispozitiile art.77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. În acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adauga legii, conform normelor de tehnica legislativa cuprinse în Legea nr.24/2000.
Art.77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificari, prevede ca se datoreaza impozit ,,la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia”. Însa hotarârea de partaj precum si partajul voluntar nu reprezinta un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transforma o coproprietate comuna în proprietate exclusiva, reclamanta nepierzând sau nedobândind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar daca au intervenit cele doua acte declarative de drepturi, astfel ca dispozitiile art.77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. În acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adauga legii, conform normelor de tehnica legislativa cuprinse în Legea nr.24/2000.
Partajul voluntar nu reprezinta un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, în conditiile în care, în urma partajului, nu sunt obtinute drepturi noi în patrimoniul fostilor coproprietari, ci, dimpotriva, acestia detin calitatea de proprietar înca de Ia data dobândirii dreptului de proprietate comuna.
Partajul voluntar nu reprezinta un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, în conditiile în care, în urma partajului, nu sunt obtinute drepturi noi în patrimoniul fostilor coproprietari, ci, dimpotriva, acestia detin calitatea de proprietar înca de Ia data dobândirii dreptului de proprietate comuna.
Partajul voluntar nu reprezinta un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, în conditiile în care, în urma partajului, nu sunt obtinute drepturi noi în patrimoniul fostilor coproprietari, ci, dimpotriva, acestia detin calitatea de proprietar înca de Ia data dobândirii dreptului de proprietate comuna.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.411/12.02.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la 29.04.2009, reclamanta R. D. a chemat în judecata pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 3 Bucuresti, pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea Deciziei nr.953553/26.01.2009, emisa de intimata, prin care a fost solutionata contestatia împotriva deciziei de impunere nr.253 si exonerarea reclamantei de la plata impozitului stabilit în cuantum de 4.009 lei si obligarea intimatei Ia plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentinta civila nr.2721/14.10.2009, Tribunalul Bucuresti a admis actiunea si a anulat decizia nr.953553/26.01.2009 emisa de pârâta, precum si decizia de impunere nr.4080304107417/11.11.2008 emisa de pârâta.
În motivare, prima instanta a aratat ca prin Sentinta civila nr.5938/22.06.2007 depusa la filele 9-12 dosar, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a luat act de tranzactia partilor încheiata cu privire la partajul terenului în suprafata de 10.200 mp intravilan situat în Bucuresti,str. G. P. nr.47-53 sector 3 dobândit în baza legii 18/1991, tranzactie pe care a consfintit-o între N. l., N. E., L. M., C. V.,R. D., l. P.,P. M., P. C., P. V. si l. E., atribuind în natura, fiecarei parti câte un lot. Reclamanta împreuna cu P. M. si l. P. a primit lotul 3 în suprafata de 1.804,97 mp. Hotarârea a devenit irevocabila prin nerecurare la 8.08.2007.
Între reclamanta P. M. si l. P. a intervenit în data de 7.10.2007 contractul de partaj voluntar încheiat în forma autentica cu nr.977 Ia BNP l. N., prin care fiecare devenea proprietar exclusiv asupra unei suprafete de teren 601,46 mp-depus Ia filele 13-15.
Între reclamanta P. M. si l. P. a intervenit în data de 7.10.2007 contractul de partaj voluntar încheiat în forma autentica cu nr.977 Ia BNP l. N., prin care fiecare devenea proprietar exclusiv asupra unei suprafete de teren 601,46 mp-depus Ia filele 13-15.
Contestatoarea s-a adresat, în aceste conditii, intimatei, solicitând anularea deciziei de impunere, contestatia fiind respinsa prin Decizia nr.953553/ 26.01.2009.
Se constata ca aceasta decizie este nelegala si netemeinica. Astfel, în primul rând, se constata ca intimata a retinut gresit împrejurarea ca hotarârea de expedient a devenit definitiva si irevocabila la 22.06.2007, data la care erau aplicabile prevederile art.151/2 si 151/5 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin Hotarârea de Guvern nr.44/2004, astfel cum au fost modificate prin Hotarârea de Guvern nr.1861/2006. Intimata a retinut ca, potrivit acestor dispozitii, date în aplicarea art.77/1 din Codul fiscal, sunt supuse impozitarii actele de partaj voluntar sau judiciar.
Intimata retinuse ca, ulterior, prin Hotarârea de Guvern nr.1195/2007, care a intrat în vigoare la 19.10.2007 si prin care s-au modificat din nou Normele metodologice aprobate prin Hotarârea de Guvern nr.44/2004, art.151/3 din noile norme prevede ca ,,În cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datoreaza impozit”.
Facând trimitere la principiul de drept ,,tempus regit actum”, intimata a apreciat gresit ca tranzactia judiciara este supusa regimului reglementat de Hotarârea de Guvern nr.1861/2006, dispozitii conform carora, pentru bunurile comune tranzactionate, contestatoarea datora impozit.
Instanta a apreciat, însa, ca acest principiu trebuie sa guverneze actul administrativ – fiscal prin care a fost stabilit impozitul. Astfel, decizia de impunere a fost emisa la 11.11.2008, data la care erau în vigoare dispozitiile art.151/3 din Normele modificate prin Hotarârea de Guvern nr.1195/2007, care prevedeau expres ca nu se datoreaza impozit în cazul partajului voluntar sau judiciar.
În al doilea rând, oricare ar fi norma metodologica de aplicare a Codului fiscal, în temeiul careia s-ar aprecia asupra necesitatii impozitarii, se constata ca art.77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificari, prevede ca se datoreaza impozit ,,la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia”. Însa hotarârea de partaj precum si partajul voluntar nu reprezinta un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transforma o coproprietate comuna în proprietate exclusiva, reclamanta nepierzând sau nedobândind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar daca au intervenit cele doua acte declarative de drepturi, astfel ca dispozitiile art.77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. În acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adauga legii, conform normelor de tehnica legislativa cuprinse în Legea nr.24/2000.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta a aratând ca a fost citata pentru termenul din 02.09.2009, fara a i se comunica si copie a actiunii, fara a se respecta dispozitiile art.1141 alin.2 din Codul de procedura civila care prevede ca „presedintele va dispune în acelasi timp sa se comunice pârâtului o data cu citatia, copii de pe cerere si de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligatia de a depune întâmpinare”.
La termenul de judecata din 02.09.2009, pârâta a solicitat instantei sa-i comunice copie de pe actiune, însa, având în vedere protestul magistratilor si al personalului auxiliar al Tribunalului Bucuresti, Ia termenul respectiv nu au fost primite înscrisuri Ia dosar si nici nu au fost eliberate acte de Ia dosarele cauzelor, instanta acordând termen Ia data de 14.10.2009.
La termenul din 14.10.2009, instanta a constatat procedura ca fiind legal îndeplinita si a acordat cuvântul pârâtului pe exceptii, probe si fondul cauzei, retinând cauza în pronuntare spre solutionare, pârâta fiind privata de dreptul de a-si formula aparari si de a solicita sa i se încuviinteze probatoriu.
Astfel, în conformitate cu dispozitiile art.167 alin.5 „partea lipsa la încuviintarea dovezii este obligata sa ceara dovada contrarie Ia sedinta urmatoare, iar în caz de împiedicare, Ia prima zi de înfatisare.” De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art.134 „este socotita ca prima zi de înfatisare aceea în care partile, legal citate, pot pune concluzii”.
Termenul Ia care instanta a ramas în pronuntare nu poate fi considerat ca fiind prima zi de înfatisare întrucât desi pârâta a fost legal citata, nu era în masura sa puna concluzii întrucât nu cunostea obiectul actiunii.
Mentioneaza, de asemenea, ca în cuprinsul sentintei, instanta precizeaza ca „intimata nu a formulat întâmpinare, însa a depus Ia dosarul cauzei actele care au stat Ia baza emiterii deciziei contestate”, desi pârâta nu a depus nici un înscris Ia dosarul cauzei.
În privinta motivului de recurs invocat, Curtea retine ca la dosarul de fond se afla dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta din care reiese ca i-a fost comunicata o copie a actiunii.
Pe de alta parte, recurenta, desi legal citata, nu a înteles sa depuna întâmpinare sau sa solicite probe, astfel ca, în mod legal, prima instanta a considerat cauza în stare de judecata.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca prin sentinta civila nr.5938/22.06.2007 depusa la filele 9-12 dosar, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a luat act de tranzactia partilor încheiata cu privire la partajul terenului în suprafata de 10.200 mp intravilan situat în Bucuresti,str. G. P nr.47-53 sector 3 dobândit în baza legii 18/1991, tranzactie pe care a consfintit-o între N. l., N. E., L. M., C. V.,R. D., l. P.,P. M., P. C., P. V. si l. E., atribuind în natura, fiecarei parti câte un lot. Reclamanta împreuna cu P. M. si l. P. a primit lotul 3 în suprafata de 1.804,97 mp. Hotarârea a devenit irevocabila prin nerecurare la 8.08.2007.
Din aceste motive, în baza art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
