Din cuprinsul articolului 82 alin.5 din Legea nr. 303/2004, rezultă cu claritate că legiuitorul a înţeles să recunoască beneficiul pensiei de serviciu, în condiţiile respective şi în favoarea celor care au lucrat ca magistraţi, dar care la data pensionării au sau au avut o altă ocupaţie, însă doar cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de vechime prevăzute de alin.1 şi 3 (minim 25 de ani numai în funcţia de judecător sau procuror).
Tribunalul Hunedoara Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Sentinţa nr. 334/LM/22 februarie 2011.
Prin acţiune, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâta CJP Hunedoara, solicitând să fie anulate decizia nr. 69651 din 15.04.2010 şi decizia nr. 69651 din 29.04.2010, prin care a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu şi i–a fost stabilită o de asigurări sociale începând cu data de 01.03.2006, fiind dispusă recuperarea debitului rezultat din diferentele de pensie.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a beneficiat de de serviciu în temeiul Legii nr.303/2004, începând cu data de 01.10.2005.
Prin decizia nr.69651/15.04.2010 pârâta i-a respins cererea cu motivarea că nu îndeplineşte condiţiile stabilite prin art.82 alin.3 şi alin.5 din Legea nr.303/2004, iar prin decizia nr.69651/29.04.2010 i–a fost imputat acestuia debitul de 102.369 lei pe perioada 01.05.2007 – 01.06.2010. S-a susţinut că afirmaţiile pârâtei sunt nelegale, întrucât beneficiază de pensie de serviciu şi judecătorii sau procurorii pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 şi că în baza art.86 alin.1 din lege, astfel cum au fost modificate prin OUG nr.100/2007, se socoteşte vechime în magistratură şi perioada de 11 ani şi 02 luni în care a profesat ca notar.
Pârâta a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că decizia este legală şi temeinică, nefiind îndeplinite în cazul reclamantului cerinţele stabilite de art.82 alin.5 şi 6 din Legea nr.303/2004, acesta neîndeplinind condiţia vechimii de 25 ani în funcţie de judecător sau procuror, iar la data formulării cererii nu a avut calitatea de judecător.
S-a mai precizat că pretenţiile privind emiterea unei noi decizii de pensionare care să aibă în vedere prevederile art.82 alin.3 din Legea nr.303/2004, referitoare la acordarea pensiei speciale cu micşorarea de 1% pe fiecare an de vechime integrală în magistratură sunt premature, câtă vreme petentul nu a depus cerere la pârâtă pentru acordarea pensiei de serviciu potrivit reglementărilor invocate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin decizia nr.69651/29.11.1996 reclamantului i s-a stabilit, în temeiul Legii nr.3/1977, pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 01.12.1996. La data de 20.02.2006 reclamantul a solicitat CJP Hunedoara, acordarea pensiei de serviciu pentru activitatea în magistratură în temeiul Legii nr.303/2004, la care anexează adeverinţa prin care se confirmă că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.82 alin.5 din Legea nr.303/2004 pentru acordarea pensiei de serviciu, lucrând ca judecător 20 ani, 2 luni şi 15 zile, iar ca 11 ani şi 2 luni.
În urma verificării actelor depuse, pârâta a emis decizia nr. 69651/15.04.2010 prin care a respins cererea reclamantului, cu motivarea că acesta nu poate beneficia de pensie de serviciu, deoarece, la data solicitării pensiei nu avea calitatea de judecător şi nici nu a realizat 25 ani numai în funcţie de judecător sau procuror conform art. 82 alin. 5 şi 6 din Legea 303/2004, iar prin decizia nr.68651/29.04.2010 a dispus recuperarea de la acesta a debitului constând în diferenţe de pensie achitate în perioada 01.05.2007 – 01.06.2010.
Conform menţiunilor din carnetul de muncă, reclamantul a lucrat ca judecător în perioada 16.07.1965 – 01.10.1985, iar activitatea de judecător a încetat în urma transferului la notariatul de stat local la data 01.10.1985, reclamantul profesând ca notar până la data pensionării, respectiv 01.12.1996.
Prin adeverinţa tip nr.285/6.V.2008 pentru stabilirea pensiei de serviciu a persoanelor care la data pensionării nu au funcţia de judecător sau procuror conform Legii nr.303/2004, se precizează că reclamantul a avut o vechime de 20 ani, 2 luni, 15 zile ca judecător şi 11 ani şi 2 luni ca notar, precum şi venitul brut realizat de un judecător/procuror .
Articolul 86 alin.1 din Legea nr.303/2004, astfel cum a fost modificată şi completată de OUG nr.100/2007 invocată de reclamant, asimilează într-adevăr, vechimii în magistratură perioada în care judecătorul, a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector şi consilier în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut de art. 87 alin.1 precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, . Insă acest text nu se aplică în speţă, având în vedere că acest text, în forma citată s-a aplicat doar din 2007, iar pensia de serviciu al reclamantului a fost stabilită anterior prin decizia din 2.07.2006.
Pe de altă parte, reclamantul la data pensionării fiind notar, aplicabile sunt disp.art.82 alin.5 din Legea nr.303/2004, faţă de care deciziile emise de pârâtă şi atacate în prezenta cauză sunt legale, pentru următoarele considerente:
Art.82 alin.2, 3 şi 4 din Legea nr.303/2004 în forma existentă la data de 20.02.2006, stabileşte condiţiile în care judecătorii sau procurorii pot beneficia de pensie de serviciu. Aliniatul 2 şi 3 îi vizează pe cei cu o vechime de 25 de ani sau mai mare în funcţia de magistrat şi care se pot pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 60 de ani. Aliniatul 4 îi vizează pe magistraţii care au realizat o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani.
Din cuprinsul articolului 82 alin.5 rezultă cu claritate că legiuitorul a înţeles să recunoască beneficiul pensiei de serviciu, în condiţiile respective, şi în favoarea celor care au lucrat ca magistraţi dar care la data pensionării au sau au avut o altă ocupaţie, însă doar cu condiţia îndeplinirii cerinţelor de vechime prevăzute de alin.1 şi 3 (minim 25 de ani) numai în funcţia de judecător sau procuror. Or, această condiţie nu este îndeplinită în cazul reclamantului, care a deţinut funcţia de judecător doar pe o perioadă de 20 de ani şi 2 luni.
Alineatele 2 – 4 ale art.82 din Legea nr.303/2004 nu sunt incidente reclamantului, acestea vizând exclusiv ipoteza persoanelor care deţin calitatea de judecător sau procuror în momentul pensionării.
Chiar dacă perioada în care reclamantul a fost notar este asimilată vechimii în magistratură potrivit art.86 din Legea nr.303/2004, acesta nu este aplicabil în speţă, în raport cu condiţia imperativă prev. de art.82 alin.5, care cere o vechime efectivă, în magistratură (numai ca judecător sau procuror) de 25 de ani.
In consecinţă, în mod corect a apreciat pârâta că prin decizia nr.6951/15.04.2010 reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu şi totodată, în temeiul art.187 alin.4 din Legea nr.19/2000 a procedat la recuperarea sumelor achitate necuvenit în perioada 1.05.2007 – 1.06.2010 prin instituirea debitului prin decizia nr.69651 din 29.04.2010.
In ceea ce priveşte cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu aplicarea art.82 alin.3 din Legea nr.303/2004 se apreciază ca neîntemeiată. Astfel cum s-a arătat în cele precedente, acest temei poate fi avut în vedere doar în privinţa persoanelor care deţin calitatea de judecător sau procuror în momentul pensionării, neputând fi extinsă şi la alte situaţii. Pe de altă parte, reclamantul nu a formulat o atare cerere la CJP în condiţiile HG nr.1275/2005 pentru a putea fi analizată de această instituţie, situaţie în care, această cerere apare prematur formulată.
