– Legea nr. 8/1996, art.25; art.149 alin.3;
1. Vocatia de exceptie conferita prin teza a II-a a art. 25 din Legea 8/1996 organismelor de gestiune colectiva – de a exercita drepturile patrimoniale de aflate în acele succesiuni ale autorilor ce nu au fost culese de mostenitori ai acestora – este subsumata de legiuitor în termeni clari conditiei de inexistenta a oricaror mostenitori ai autorului (a carui se deschide sub imperiul acestei reglementari legale); fiind derogatorie de la reglementarile de drept comun ce privesc materia mostenirilor vacante, aceasta vocatie speciala nu poate fi extinsa prin analogie, sau pe cale de interpretare si în privinta altor succesiuni, cum sunt cele lasate de mostenitorii (acceptanti) ai autorului, si nici nu poate fi valorificata în privinta acelor succesiuni deschise înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementari.
2. Potrivit art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996 în forma pe care o avea la data emiterii certificatului de mostenitor atacat, în anul 1998: “Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autori decedati înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care au expirat termenele de protectie se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”
Din economia normei enuntate rezulta ca legiuitorul a înteles sa resusciteze dreptul de exploatare asupra operelor care au fost create de autorii decedati înainte de intrarea în vigoare a actualei legi ce reglementeaza materia drepturilor de autor, si pentru care au expirat termenele de protectie, fara a fi facuta vreo distinctie în privinta diferitelor clase/categorii de mostenitori în al caror patrimoniu se aflau respectivele drepturi la data împlinirii termenelor de protectie calculate potrivit legislatiei anterioare.
Din economia normei enuntate rezulta ca legiuitorul a înteles sa resusciteze dreptul de exploatare asupra operelor care au fost create de autorii decedati înainte de intrarea în vigoare a actualei legi ce reglementeaza materia drepturilor de autor, si pentru care au expirat termenele de protectie, fara a fi facuta vreo distinctie în privinta diferitelor clase/categorii de mostenitori în al caror patrimoniu se aflau respectivele drepturi la data împlinirii termenelor de protectie calculate potrivit legislatiei anterioare.
Astfel, legiuitorul a reglementat în favoarea persoanelor care au/s-au succedat la mostenirea unui autor decedat si pentru ale carui opere s-au împlinit termenele de protectie stabilite prin legislatia anterioara, o vocatie speciala ce are aptitudinea chiar de a renaste un astfel de drept (înainte de împlinirea termenului stabilit de Legea 8/1996) direct în patrimoniul celui ce este succesor al mostenitorului creatorului operei. (Decizia nr.144A din 03.06.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Nota: Dispozitiile art.149 alin.3 din Legea nr. 8/1996, aplicabile în raportul juridic dedus judecatii în speta, au fost ulterior modificate prin Legea nr. 285/2004 si prevad în prezent: “Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila la data de 15.01.2009, reclamanta COPYRO – Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor a chemat în judecata pârâtul R.I., solicitând instantei: sa constate nulitatea certificatului de mostenitor nr. 121/23.10.1998 eliberat de BNP “Constanta Popper” în dosarele conexe nr. 131/1998 si 132/1998 privind drepturile de autor ale defunctei R.F. si a încheierii nr. 2913/11.05.2006 eliberata de BNPA “Constanta Popper si Haraga Livia” pentru rectificarea certificatului de mostenitor nr. 121/23.10.1998; sa constate apartenenta dreptului de autor de pe urma defunctului scriitor L.R. catre reclamanta COPYRO – Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor, în temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca defunctul scriitor L.R. a decedat la 1.09.1944, astfel ca, potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 321/1956 în vigoare, drepturile de autor ale acesteia apartineau sotiei sale R.F. pe tot timpul vietii si fiicei R.V.F. pe o perioada de 50 de ani. Sotia supravietuitoare a scriitorului, R.F., a decedat la 15.03.1976, drepturile patrimoniale de autor dobândite încetând întrucât aveau caracter viager. Fiica scriitorului, R.V.F., a decedat la 21.09.1995, iar termenul de 50 de ani pentru drepturile de autor dobândite prin de la tatal sau s-a împlinit la 1.01.1995.
În urma decesului succesoarelor scriitorului L.R. – R.F. si R.V.F. – a deschis succesiunea pârâtul R.I., var primar, nepot de frate al autorului, fara a avea însa vocatie succesorala pe linia dreptului de autor. Aceste drepturi îi revin reclamantei, în temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996, astfel încât devin aplicabile dispozitiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 cu privire la certificatul de mostenitor.
Prin sentinta civila nr. 823/11.06.2009, a fost respinsa cererea astfel formulata de reclamanta, ca neîntemeiata.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut în esenta ca:
Urmare a decesului scriitorului L.R., decedat la 1.09.1944, au ramas ca mostenitoare: sotia supravietuitoare F.R. si fiica F.V. nascuta R., astfel cum rezulta din actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 49735/9.11.1945.
În privinta drepturilor de autor ramase de pe urma scriitorului, prin adoptarea Decretului nr. 321/27.07.1956, a fost stabilit regimul juridic aplicabil, fiind declarate abrogate prevederile legale anterioare.
Potrivit art. 6 din acest act normativ, “la moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, însa numai pe urmatoarele termene: a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia;b) descendentilor, pe timp de 50 ani;c) celorlalti mostenitori, pe timp de 15 ani, fara ca în acest caz dreptul sa se poata transmite din nou prin mostenire. Termenele prevazute la lit. b si c se socotesc de la 1 ianuarie al anului urmator mortii autorului”.
Potrivit acestei dispozitii legale, cu aplicarea art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944 sotia supravietuitoare a scriitorului, F.R., a dobândit cota de 1/4 din drepturile de autor de pe urma defunctului sau sot pe durata vietii sale, iar fiica scriitorului F.V. a dobândit cota de 3/4 din drepturile de autor de pe urma defunctului sau tata pe o durata de 50 de ani.
Succesiunea defunctei F.R., decedata la 15.03.1976, nu intereseaza în cauza întrucât drepturile de autor mostenite de la defunctul sau sot, având caracter viager, au încetat prin deces.
Urmare a decesului fiicei scriitorului – F.V., decedata la 21.09.1995 – a ramas ca mostenitor R.I., var primar, conform certificatului de mostenitor nr.121/23.10.1998 eliberat de BNP “Constanta Popper” în dosarele conexe nr. 131/1998 si 132/1998.
Prin raportare la dispozitiile art. 6 din Decretul nr. 321/27.07.1956, drepturile de autor mostenite de fiica scriitorului aveau durata de 50 ani, termenul de protectie împlinindu-se la data de 01.01.1995.
Ulterior, regimul juridic aplicabil drepturilor de autor a fost modificat prin adoptarea Legii nr. 8/1996, astfel cum a fost aceasta amendata si completata ulterior.
Astfel, potrivit art. 25 alin. 1 din lege, “drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica în mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat în timpul vietii de catre autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie “.
Potrivit art.149 alin.3 din lege ” durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care nu au expirat termenele de protectie calculate conform procedurilor legislatiei anterioare se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.
Prin efectul acestor dispozitii legale, termenul de protectie a drepturilor de autor mostenite de F.V. la tatal sau a fost prelungit de la 50 de ani la 70 de ani, deci pâna la data de 01.01.2015, drepturile renascând în patrimoniul acesteia prin efectul legii.
Ca atare, aceste drepturi puteau fi transmise prin mostenire catre pârâtul R.I., var primar al defunctei, întrucât interdictia retransmiterii acestor drepturi nu opera potrivit dispozitiilor art. 6 din Decretul 321/1956 decât în privinta altor mostenitori decât descendentii.
A subliniat instanta fondului ca puteau face obiectul transmiterii pe cale succesorala drepturile de autor mostenite de catre fiica scriitorului, întrucât acestea au fost dobândite în mod direct, ca urmare a vocatiei proprii pe care legea i-o conferea la mostenirea tatalui sau, si nu ca urmare a faptului ca aceasta a ulterior si la mostenirea sotiei supravietuitoare ale carei drepturi erau viagere si încetau prin deces.
Prin urmare, s-a constatat ca nu au fost încalcate dispozitiile legale la emiterea certificatului de mostenitor contestat, astfel încât actiunea în constatarea nulitatii acestuia întemeiata pe dispozitiile art. 88 din Legea nr. 136/1995 este neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului se arata în esenta ca:
Instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 149 alin.3 si art. 25 din Legea nr.8/1996 nemodificata. Aceste texte legale au fost aplicate retroactiv transmiterii pe linie succesorala a drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor L.R. în conditiile în care Legea nr.8/1996 nemodificata, în dispozitiile art.149 alin.1 prevede ca “Actele încheiate sub regimul legislatiei anterioare îsi produce toate efectele conform aceleia”.
Solutia instantei de fond s-a fundamentat si pe citarea gresita a textului art.149 alin.3 din Legea nr.8/1996 nemodificata, preluând textul art.149 alin.3 din Legea nr.285/2004 de modificare si completare a Legii nr.8/1996, neincident în cauza.
Instanta de fond a omis sa analizeze aplicatia succesiva a legislatiei de proprietate intelectuala asupra drepturilor de autor ce au apartinut defunctului scriitor L.R., decedat la data de 1 septembrie 1944, respectiv Legea de creatie intelectuala din anul 1923, Decretul nr.321/1956 si Legea nr.8/1996 nemodificata.
Astfel, la data deschiderii mostenirii, respectiv data mortii autorului, se stabilesc, indiferent de momentul solutionarii dezbaterii succesorale, pe cale notariala sau judecatoreasca: persoanele chemate a mosteni, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin asupra mostenirii; data la care începe curgerea termenului de 6 luni de prescriptie a dreptului de optiune succesorala (art.700 C.civ.); legea care se va aplica dezbaterii mostenirii în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale succesive (principiul neretroactivitatii legii art.1 C,civ.).
Procedura notariala din Certificatului de Mostenitor nr.121 din 23.10.1998 emis de Biroul Notarului Public “Constanta Popper” în dosar nr.131/1998 conexat cu Dosarul nr.132/1998 si a încheierii nr.2913 din 11.05.2006 emisa de Biroul Notarilor Publici Asociati “Popper Constanta si Haraga Lidia” pentru rectificarea Certificatului de Mostenitor nr.121 din 23.10.1998 nu respecta – în sustinerea apelantei – legislatia succesorala pe linia drepturilor de autor. De asemenea, drepturile de autor de pe urma defunctei R.V.F. nu respecta transmiterea pe linie succesorala a drepturilor de autor ce au apartinut defunctului scriitor L.R. deoarece nu se putea transmite prin succesiune exercitiul acestor drepturi, împlinindu-se în patrimoniul fiicei scriitorului respectiv R.V.F. înca din timpul vietii acesteia.
Arata apelanta ca, în raport de aceste cerinte obligatorii ce trebuie respectate de procedura notariala si judecatoreasca, prevederile art.6 din Decretul nr.321/1956 si prevederile Legii nr.8/1996 nemodificata incidente în cauza, au urmatoarea aplicabilitate: drepturile de autor se transmit sotului si ascendentilor autorului pe tot timpul vietii acestora având caracter viager. În acest caz, la moartea acestor mostenitori ai autorului, drepturile patrimoniale de autor nu se mai transmit prin succesiune.
Drepturile de autor ale sotiei autorului L.R., respectiv R.F., având caracter viager nu mai puteau forma obiectul retransmiterii succesorale catre fiica acestora R.V.F. deoarece, potrivit art.149 alin.1 din Legea nr.8/1996 nemodificata, actele încheiate sub regimul legislatiei anterioare îsi produc efectele conform acelei legislatii.
De asemenea, în temeiul Decretului nr.321/1956 în cadrul art.6 lit. b, drepturile de autor se puteau transmite numai descendentilor, neputând opera retransmiterea catre alte categorii de mostenitori potrivit principiului “ubi lex non disquit, nec nos distinquiere” .
Instanta de fond nu a tinut cont de aceste cerinte obligatorii stabilite în Decretul nr.321 /1956, facând o gresita aplicare a legii.
Reitereaza apelanta faptul ca, în speta, drepturile patrimoniale de autor au apartinut defunctului scriitor L.R. ce a decedat la data de 1 septembrie 1944. Fiica scriitorului, R.V.F., a decedat la data de 21.09.1995 situatie în care drepturile de autor dobândite de aceasta pe o perioada de 50 de ani de la decesul autorului s-au împlinit la data de 01.01.1995 înainte de data decesului acesteia.
În urma decesului sotiei supravietuitoare a scriitorului, respectiv R.F. si al fiicei acestuia, respectiv R.V.F., a deschis succesiunea numitul R.I., fara ca aceasta sa aiba vocatie succesorala pe linia dreptului de autor asa cum s-a stabilit prin Dosarele succesorale nr.131 -132/1998 din cadrul Biroul Notarului Public “Constanta Popper” având în vedere faptul ca drepturile patrimoniale de autor ale defunctei R.F., având caracter viager, s-au stins în patrimoniul acesteia odata cu decesul sau, iar drepturile de autor ale defunctei R.V.F. fiind pe o perioada de 50 de ani de la decesul autorului s-au împlinit la data de 01.01.1995 înainte de data decesului acesteia.
Instanta de fond nu a analizat din perspectiva celor doua constante ale dreptului substantial aplicabil persoanelor fizice, ca subiecte de drept civil si de proprietate intelectuala, devolutiunea legala a drepturilor de autor.
Astfel, fiecarui subiect de drept civil i se circumscriu, ca si constante ale dreptului, legea aplicabila cetateniei la data dobândirii capacitatii de folosinta respectiv legea aplicabila în materie succesorala la data stingerii capacitatii de folosinta si de exercitiu.
În analiza acestui aspect, instanta de fond a omis sa precizeze natura termenelor de transmitere a drepturilor de autor stabilite de legislatia de la data decesului scriitorului L.R., respectiv Decretul nr.321/1956, ce sunt exclusiv de natura succesorala si nu de protectie a drepturilor de autor.
De asemenea precizeaza apelanta ca, potrivit legislatiei anterioare, criteriul transmiterii pe cale succesorala a drepturilor de autor a fost proximitatea gradului de rudenie în raport de autor, consacrându-se astfel un caracter personal al drepturilor transmise.
Pârâtul R.I. – var al autorului – în raport de caracterul viager al drepturilor de autor exercitate de sotia autorului R.F. si împlinirea exercitiului drepturilor de autor pe 50 de ani înca din timpul vietii în patrimoniul fiicei autorului respectiv R.V.F., nu are vocatie succesorala concreta la mostenirea defunctului scriitor L.R.
Sub aspectul aplicarii legislatiei de proprietate intelectuala în timp, evidentiaza apelanta urmatoarele aspecte de legalitate: La data decesului scriitorului legea în vigoare era Legea de proprietate intelectuala din anul 1923.
Decretul 321/1956, în vigoare dupa data decesului scriitorului L.R., a reglementat transmiterea drepturilor de autor pe termene, mostenitorilor, în speta sotiei supravietuitoare pe tot timpul vietii acesteia, fiicei autorului pe o perioada de 50 de ani.
La data intrarii în vigoare a Legii nr.8/1996 nemodificata, respectiv 14 iunie 1996, s-a reglementat doar termenul de protectie al drepturilor patrimoniale de autor, stabilit la 50 de ani, prelungindu-se pâna la 70 de ani conform art.25 din lege, pentru uniformizarea legislatiei de proprietate intelectuala nationala cu prevederile Conventiei de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice. Prin acest text legal nu s-au prelungit si termenele de transmitere succesorala a drepturilor de autor stabilite de Decretul nr.321/1956.
Astfel, Legea nr.8/1996 nemodificata prin dispozitiile art.149 alin.1 a statuat expres faptul ca actele încheiate sub regimul legislatiei anterioare îsi produc efectele potrivit acelei legislatii, dispozitiile Legii nr.8/1996 nemodificata art.25 neputând avea efect retroactiv.
Prin aplicatia facuta de instanta de fond, în ceea ce priveste termenul de protectie de 70 de ani stabilit de Legea nr.8/1996 nemodificata, s-a facut – în sustinerea apelantei – o aplicatie retroactiva a acestui termen, fara a se tine cont de legislatia succesiva în materia dreptului de proprietate intelectuala.
Art.25 din Legea nr.8/1996 nemodificata a evidentiat principiul cofraternitatii în exercitiul drepturilor de autor de catre organismele de gestiune colectiva înfiintate prin vointa autorilor, stabilind în sarcina reclamantei-apelante exercitiul drepturilor de autor ale defunctului scriitor L.R. în raport de lipsa de vocatie concreta la succesiune a intimatului – pârât I.R.
Chiar notarul public prin adresa nr.255/2006, reanalizând aplicatia succesiva în materia dreptului de proprietate intelectuala a observat eroarea creata în actele de succesiune în ceea ce aplicarea legii, punându-i în vedere intimatului – pârât I.R. sa nu se mai foloseasca de certificatul de mostenitor emis.
În drept, s-au invocat prevederile art. 296 si art. 274 C.pr.civ.
Apel legal timbrat.
Intimatul a formulat întâmpinare la apelul astfel formulat, pe aceasta cale sustinând caracterul netemeinic al acestei cai de atac.
Nu s-au încuviintat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate si de limitele stabilite prin art. 295 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Apelanta reclamanta reproseaza primei instante ca ar fi facut o gresita aplicare a prevederilor art. 149 alin. 3 si ale art. 25 din Legea 8/1996, sustinând ca aceste norme au fost aplicate retroactiv în ce priveste transmiterea succesorala a drepturilor de autor de pe urma defunctului L.R.
Raportat la aceasta critica expusa de apelanta, Curtea retine ca decesul scriitorului L.R. a avut loc la data de 01.09.1944.
Deschiderea succesiunii acestuia (care implica si transmiterea, în conditiile legii, a patrimoniului succesoral) a avut loc la aceeasi data, potrivit cu exigentele art. 651 C.civ., conform caruia “succesiunile se deschid prin moarte”.
Este sustinuta de probatoriul administrat în cauza împrejurarea existentei mostenitorilor legali (sotia si fiica) ai autorului L.R., la data decesului acestuia, si faptul ca respectivii mostenitori au cules succesiunea autorului lor.
În conditiile în care au existat mostenitori legali acceptanti ai scriitorului L.R., ipoteza normei înscrise în teza a II-a a art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 – conform careia “Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13, 16, 17, 18 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica în mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat în timpul vietii sale de catre autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie” – în mod evident nu este îndeplinita.
Vocatia de exceptie conferita prin teza a II-a a art. 25 din Legea 8/1996 organismelor de gestiune colectiva – de a exercita drepturile patrimoniale de autor aflate în acele succesiunile ale autorilor ce nu au fost culese de mostenitori ai acestora – este subsumata de legiuitor în termeni clari conditiei de inexistenta a oricaror mostenitori ai autorului (a carui succesiune se deschide sub imperiul acestei reglementari legale); fiind derogatorie de la reglementarile de drept comun ce privesc materia mostenirilor vacante, aceasta vocatie speciala nu poate fi extinsa prin analogie, sau pe cale de interpretare si în privinta altor succesiuni, cum sunt cele lasate de mostenitorii (acceptanti) ai autorului, si nici nu poate fi valorificata în privinta acelor succesiuni deschise înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementari.
Astfel, desi reproseaza primei instante aplicarea retroactiva a prevederilor Legii 8/1996, în realitate apelanta este cea care pretinde aplicarea mentionatei norme (dar si a dispozitiilor Decretului nr.321/1956 relative la durata termenelor de protectie a drepturilor de autor transmise prin mostenire) unor situatii nascute anterior intrarii lor în vigoare; sustinerea reclamantei apelante potrivit careia i-ar apartine drepturile de autor asupra operelor create de scriitorul L.R. ca si consecinta a faptului ca mostenitoarele R.F. si R.V.F. nu ar fi putut (re)transmite drepturile din aceasta categorie catre proprii lor succesori este fundamentata pe extinderea sferei de aplicare a prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea 8/1996 dincolo de limitele ce rezida din dispozitiile ei exprese si în dezacord cu principiile generale de drept potrivit carora: legea civila dispune numai pentru viitor si exceptiile sunt de stricta aplicare si interpretare.
Drepturile de autor asupra operelor literare create în timpul vietii defunctului L.R. s-au transmis, potrivit legislatiei speciale ce guverna la acea data materia drepturilor de autor – Legea asupra proprietatii literare si artistice din 28 iunie 1923 – catre fiica si sotia acestuia pentru o perioada de 30 de ani.
Înainte de împlinirea termenului legal de protectie mentionat, Legea asupra proprietatii literare lui artistice edictata în anul 1923 a fost expres abrogata, prin art. 43 din Decretul 321/1956.
Potrivit art. 41 alin. 3 din Decretul 321/1956 “termenele privind dreptul de autor si exercitiul lui, prevazute în legi anterioare, vor continua sa curga pâna la împlinirea lor, fara a putea depasi termenele corespunzatoare cuprinse în prezentul decret, socotite de la intrarea lui în vigoare”.
Prin raportare la exigentele normei enuntate, tinând seama si de împrejurarea ca decesul mostenitoarei R.F.nu a survenit înainte de împlinirea celor 30 de ani spre a opera o modificare a acestei durate în temeiul prevederilor art. 41 alin. 3 din Decretul 321/1956, termenul de protectie a drepturilor de autor transmise pe cale succesorala de pe urma defunctului L.R. mostenitoarelor mentionate si-a pastrat durata (de 30 de ani) stabilita prin Legea în vigoare la data dobândirii lor. La împlinirea acestui termen, drepturile de autor detinute de cele doua mostenitoare s-au stins, în baza art. 8 din Decretul 321/1956.
Trebuie retinut ca în mod eronat a apreciat prima instanta ca protectia drepturilor de autor ce au fost dobândite de mostenitoarele scriitorului L.R. a fost viagera în ce o priveste pe R.F., si cu o durata de 50 de ani în ce o priveste pe R.V.F. în conditiile în care aceste termene au fost stabilite printr-un act normativ ulterior deschiderii succesiunii scriitorului, iar prin acest act normativ s-a stabilit expres faptul ca durata de protectie stabilita în privinta drepturilor nascute sub legea anterioara se pastreaza ca regula, exceptie facând situatia în care s-ar depasi termenele legii noi.
În ce priveste textul art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996 redat în considerentele sentintei apelate, Curtea constata ca este corecta observatia apelantei în sensul ca prima instanta a citat continutul actual al acestei norme, iar nu cel ce se afla în vigoare la data eliberarii certificatului de mostenitor si încheierii de rectificare în privinta carora reclamanta apelanta a invocat sanctiunea nulitatii.
Nulitatea este sanctiunea care opereaza în privinta actelor juridice întocmite cu încalcarea unor norme juridice imperative aflate în vigoare la data perfectarii lui.
Astfel, relevant solutionarii litigiului pendinte este textul art. 149 din Legea 8/1996 în redactarea avuta în anul 1998, când a fost întocmit certificatul de mostenitor (astfel cum acesta a fost rectificat prin încheierea nr. 2913/2006) care atesta dezbaterea succesorala notariala de pe urma celor doua mostenitoare ale scriitorului L.R.
Potrivit art. 149 alin. 3 din Legea 8/1996 în forma pe care o avea la data mentionata “Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autori decedati înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi si pentru care au expirat termenele de protectie se prelungeste pâna la termenul de protectie prevazut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”
Astfel, legiuitorul a reglementat în favoarea persoanelor care au/s-au succedat la mostenirea unui autor decedat si pentru ale carui opere s-au împlinit termenele de protectie stabilite prin legislatia anterioara, o vocatie speciala ce are aptitudinea chiar de a renaste un astfel de drept (înainte de împlinirea termenului stabilit de Legea 8/1996) direct în patrimoniul celui ce este succesor al mostenitorului creatorului operei.
Pe cale de consecinta, în aprecierea existentei si întinderii vocatiei speciale concrete a pârâtului R.I. de a dobândi – prin retransmiterea succesorala realizata din patrimoniul defunctei R.V.F., iar nu în considerarea unei vocatii succesorale directe la succesiunea scriitorului L.R., cum gresit sustine apelanta – dreptul de exploatare asupra operelor create de scriitorul L.R., este lipsit de relevanta faptul ca legislatia anterioara reglementa durate diferite pentru exercitarea acestei categorii de drepturi de catre fiica, respectiv de catre sotia supravietuitoare a autorului.
Prevederile art. 149 alin.1 din Legea 8/1996 – prin care se statueaza ca actele juridice încheiate sub regimul legislatiei anterioare îsi produc efectele potrivit acelei legislatii – sunt lipsite de relevanta în analiza litigiului pendinte, unde instanta nu are a analiza efectele vreunui act juridic (manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice) care sa fi fost perfectat anterior intrarii în vigoare a Legii 8/1996.
Având în vedere considerentele expuse – care le vor completa pe cele ale sentintei apelate – Curtea constata ca este neîntemeiata solicitarea reclamantei apelante de a se constata ca îi apartin drepturile de autor asupra operelor create de scriitorul L.R., decedat la data de 01.09.1944, cât si aceea de a se constata nulitatea certificatului de mostenitor nr. 121/1998 si a încheierii nr. 2913/2006 prin care a fost rectificat mentionatul certificat (acte prin care s-a stabilit dreptul pârâtului R.I. asupra drepturilor de autor privind operele create de scriitorul L.R.).
Pe cale de consecinta, Curtea retine ca este corecta solutia primei instante, de respingere a actiunii formulate de catre reclamanta Copyro – Societate de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor împotriva pârâtului R.I., urmând a dispune respingerea apelului promovat împotriva hotarârii instantei de fond.
Vazând si dispozitiile art. 299 si urmatoarele Cod Proc.Civ.,
