Potrivit dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, la fiecare 3 luni lichidatorul va prezenta un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire a acestora, între creditori, care va fi înregistrat la grefă, afişat la uşa tribunalului şi notificat fiecărui creditor.
Oricare creditor poate formula obiecţiuni la raport şi la plan, în termen de 10 zile de la afişare.
între 20 şi 30 de zile de la adresarea notificării către creditori, judecătorul-sindic va ţine, cu lichidatorul, debitorul şi creditorii, o şedinţă în care va soluţiona, deodată, prin sentinţă, toate obiecţiunile.
Cum creditoarea nu a formulat obiecţiuni la raportul şi planul de distribuire a sumelor obţinute din valorificarea unor bunuri ale debitoarei, pentru aceasta, cele două documente au rămas definitive, la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, neputând ataca direct, cu recurs, sentinţa prin care s-au soluţionat
obiecţiunile altor creditori.
(Decizia nr. 1363 din 6 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 75/S din 15.03.2001 la Tribunalul Teleorman -Secţia civilă, creditoarea Banca X a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei S.C. “A.” S.A., pentru recuperarea unui debit în sumă de 1.650.186.923 lei.
După deschiderea procedurii au depus declaraţii de creanţă şi alţi creditori ai debitoarei, printre care şi A.J.O.F.M. Teleorman.
Prin încheierea din 14.05.2002 a judecătorului-sindic desemnat în cauză, s-a dispus afişarea la uşa instanţei a raportului şi planului de distribuire a sumelor rezultate din valorificarea unor bunuri ale debitoarei, în scopul formulării de obiecţiuni, la acestea, de către creditorii interesaţi.
La data de 27.05.2002 a formulat obiecţiuni la raportul şi planul de distribuire, întocmit de lichidatorul judiciar numit în dosar, creditoarea C.J.P. Teleorman.
Prin Sentinţa civilă nr. 1898 din 16.07.2002 a judecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Teleorman – Secţia civilă s-au admis, în parte, obiecţiunile formulate de creditoarea C.J.P. Teleorman şi s-a modificat planul de distribuire a sumelor, în sensul că s-au repartizat următoarele sume: 118.040.000 lei pentru Banca Y, 449.017.983 lei pentru Banca X, 140.980.000 lei pentru D.G.F.P.S. Teleorman, 93.000.000 lei pentru lichidator, 9.520.000 lei onorariu expert, 51.942.017 lei salarii şi cheltuieli curente pentru lunile ianuarie – aprilie 2002 şi 22.999.796 lei creditoarei C.J.P. Teleorman.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea A.J.O.F.M. Teleorman, considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, creditoarea a arătat că potrivit raportului şi planului de distribuire a sumelor, depus de lichidator la data de 14.05.2002, nu i-a fost repartizată nici o sumă din creanţa cu care s-a înscris.
Creditoarea a fost de acord cu obiecţiunile formulate de C.J.P. Teleorman, susţinând admiterea lor, astfel încât să se modifice planul de distribuire a sumelor şi să-i fie repartizată o sumă proporţională cu creanţa înscrisă.
Creditoarea a fost de acord cu obiecţiunile formulate de C.J.P. Teleorman, tocmai pentru motivul că admiterea lor de către judecătorul-sindic ar fi profitat tuturor creditorilor bugetari. Pe de altă parte, creanţa sa este tot bugetară, potrivit art. 108 pct. 4 din Legea nr. 64/1995, republicată, având acelaşi grad de prioritate la distribuirea sumelor ca orice altă creanţă bugetară, inclusiv a creditoarei C.J.P. Teleorman.
în susţinerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea nu a fost timbrată, creditoarea fiind scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispoziţiilor legale în materie, în vigoare.
Recursul este inadmisibil.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, în raport cu dispoziţiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, oricare creditor poate formula obiecţiuni la raportul şi la planul de distribuire a sumelor obţinute din valorificarea unor bunuri ale debitoarei, în termen de 10 zile de la afişarea acestora la uşa tribunalului.
Conform dispoziţiilor aceluiaşi text de lege, toate obiecţiunile se vor soluţiona, deodată, printr-o sentinţă, care va putea fi atacată cu recurs, în condiţiile legii, potrivit art. 11 din acelaşi act normativ.
în raport de aceste dispoziţii legale, Curtea constată că au calitate procesuală activă şi pot ataca sentinţa prin care s-au soluţionat obiecţiunile creditorilor numai acei creditori care au folosit această modalitate de contestare a raportului şi planului de distribuire a sumelor obţinute din valorificarea unor bunuri ale debitoarei.
Pentru creditorii care nu au formulat obiecţiuni, raportul şi planul de distribuire devin definitive, iar soluţia pronunţată în soluţionarea obiecţiunilor formulate de alţi creditori nu poate fi atacată cu recurs decât de aceştia.
în speţă, Curtea constată că A.J.O.F.M. Teleorman nu a formulat obiecţiuni la raportul şi planul de distribuire a sumelor obţinute din valorificarea unor bunuri ale debitoarei, întocmite de lichidator şi afişate la uşa instanţei, astfel că nu poate formula direct recurs, practic împotriva acestora, întrucât s-ar încălca norme imperative de ordine publică, prin eludarea lor.
în consecinţă, Curtea constată că este culpa creditoarei că nu a formulat obiecţiuni la raportul şi planul de distribuţie a sumelor, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel că nu o poate invoca pentru câştigarea unui drept, potrivit dispoziţiilor art. 108 alineatul final din Codul de procedură civilă.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că sentinţa atacată este temeinică şi legală şi urmează a fi menţinută, iar recursul va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă.
