SENTINTA CIVILA NR. 4741
Sedinta publica de la 18 noiembrie 2011
Prin actiunea introdusa la data de 11 iulie 2011, reclamanta … … -… a chemat în judecata pe pârâtii Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.) în calitate de angajator si Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri în calitate de ordonator principal de credite al I.S.C.I.R. pentru ca prin hotarârea judecatoreasca sa fie obligata pârâta I.S.C.I.R. la plata drepturilor salariale aferente perioadei: 08 decembrie-31 decembrie 2010, conform dispozitiilor contractului individual de nr. … /2003, drepturi salariale în cuantum de 1400 lei, la plata de daune interese la nivelul dobânzii medii bancare pentru depozitele la termen, calculata la sume reprezentând drepturile salariale restante neachitate pâna la data solutionarii prezentei cereri; obligarea aceleiasi pârâte la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei si la plata tuturor contributiilor datorate statului în calitate de angajator; obligarea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri în calitate de ordonator principal de credite, sa asigure creditele bugetare necesare pentru plata obligatiilor salariale solicitate si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca în luna decembrie 2010 si-a desfasurat, în calitate de angajat al I.S.C.I.R., pe functia de auditor public intern, atributiile de serviciu stabilite de angajator, conform contractului individual de munca nr. … /1decembrie 2003; ca, desi a fost angajata în cadrul I.S.C.I.R. pâna în data de 31 decembrie 2010, aspect confirmat prin lista de pontaj pe luna decembrie 2010 si adeverinta I.S.C.I.R. nr. 2990/1 aprilie 2011, si-a respectat obligatiile contractuale prestând activitatea conform fisei postului, angajatorul platindu-i doar drepturile aferente perioadei 1-8 decembrie 2010, respectiv 294 lei, refuzând în mod nejustificat sa îi plateasca diferenta de salariu aferent lunii decembrie de 1400 lei.
A aratat reclamant ca si-a desfasurat activitatea în cadrul I.S.C.I.R. pâna în data de 1 ianuarie 2011, aspect ce rezulta si din adresa nr. 576/13 ianuarie 2011, formulata de I.S.C.I.R. catre Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri în care aceasta precizeaza ca prin actul de transfer s-a stabilit ca data a încetarii raporturilor de munca cu I.S.C.I.R. sa fie 1 ianuarie 2011, aceasta fiind si data începerii raporturilor de munca cu C.N.C.I.R. S.A. si ca în toata luna decembrie activitatea persoanelor retinute prin actul de transfer au desfasurat activitate în interiorul I.S.C.I.R., semnând documente care au produs efecte juridice.
Reclamanta a mai sustinut ca prin refuzul de a i se plati drepturile salariale aferente lunii decembrie i s-a adus si un prejudiciu moral considerabil, întrucât drepturile salariale aferente lunii decembrie trebuiau sa se plateasca în data de 10 ianuarie 2011, data la care a constatat ca nu i-a fost platit salariul fara nicio justificare; ca gravitatea faptei este data si de aspectul ca în luna decembrie a facut cheltuieli cu sarbatorile de iarna si nu si-a asigurat rezerve având certitudinea ca în data de 10 ianuarie va primi salariul aferent lunii decembrie, iar neplata salariului i-a afectat grav viata, întrucât în acea perioada avea obligatia de plata a unei rate la banca, precum si asigurarea întretinerii personale, cheltuielile cu întretinerea apartamentului pe o luna de iarna.
În drept, reclamanta si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 159-171 si 253 din Codul muncii republicat, art. 1088 C.civ. si prevederile contractului individual de munca.
În sustinerea actiunii, în copie reclamanta a depus urmatoarele înscrisuri: contract individual de munca nr. … /1decembrie 2003, 11 acte aditionale la contractul individual de munca încheiate în perioada 2004-2009; carnetul de munca, adeverinta I.S.C.I.R. nr. 2990/1 aprilie 2011, adresa formulata de I.S.C.I.R. catre Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri nr. 576/13 ianuarie 2011, liste de pontaj decembrie 2010, cerere de concediu de odihna nr. 13006/22 decembrie 2010, fisa fiscala 2010, note de lichidare din 25 ianuarie 2011, act de transfer colectiv de personal încheiat între I.S.C.I.R. si C.N.C.I.R., încheiat la data de 14 decembrie 2010.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 1139/2010 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Companiei Nationale pentru Controlul Cazanelor, Instalatiile de Ridicat si Recipientelor sub Presiune S.A., personalul din cadrul I.S.C.I.R. necesar desfasurarii obiectului de activitate al C.N.C.I.R. se considera preluat de la data înmatricularii acesteia în registrul comertului, cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 53/2003 si ale Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor în cazul transferului întreprinderii, or, la data de 8 decembrie 2010 a fost înregistrata la Registrul Comertului Companiei Nationale pentru Controlul Cazanelor, Instalatiile de Ridicat si Recipientelor sub Presiune S.A.
A mai aratat ca salariile personalului I.S.C.I.R. ramas dupa divizare, în numar de 125, au fost achitate în data de 10 ianuarie 2011, iar salariile personalului I.S.C.I.R. preluat de C.N.C.I.R. (300 de persoane) au fost sau ar fi trebuit incluse în solicitarea de credite bugetare în suma de 385.000 lei autorizate de pârâta la data de 29 decembrie 2010.
În fine, pârâtul a considerat ca reclamanta a primit drepturile salariale aferente perioadei de 1-8 decembrie 2010, întrucât dupa aceasta data salariul urma sa îi fie platit de catre C.N.C.I.R. si ca o decizie privind plata personalului C.N.C.I.R. din sumele aprobate în bugetul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, dupa data înfiintarii companiei – 8 decembrie 2010, este nelegala.
În sustinere, pârâtul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri a depus în copie, adresele I.S.C.I.R. nr. 13281, 13282, ambele din 29 decembrie 2010, nr. 779/18 ianuarie 2011, nr. 895/20 ianuarie 2011, adresa Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri nr. 45196/19 ianuarie 2011, intentia de refuz de vizari nr. 1 din 14 ianuarie 2011, actul de transfer din 14 decembrie 2010.
Prin întâmpinare, pârâta I.S.C.I.R. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata si a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive întrucât nu institutia I.S.C.I.R. era obligata sa achite salariul reclamantei ulterior datei de 8 decembrie 2010, plata acestor restante financiare cazând în sarcina noului angajator.
Pe fondul cauzei, pârâta a aratat în esenta ca a depus toate eforturile pentru a obtine dreptul de a achita suma invocata în primul capat de cerere, desi a fost refuzata în mod repetat de Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, astfel ca nu poate fi sanctionata cu plata de daune sau dobânzi.
Asupra exceptiei invocate de pârâta I.S.C.I.R., tribunalul observa ca din carnetul de munca (fila 34), adeverinta nr. 2990/ 1 aprilie 2011 (fila 36) si din cererea de concediu de odihna înregistrata sub nr. 13006/22 decembrie 2010 (fila 40) rezulta ca reclamanta a continuat sa-si desfasoare activitatea în cadrul I.S.C.I.R. Astfel, în carnetul de munca, în calitate de angajator în luna decembrie 2010 figureaza I.S.C.I.R., în adeverinta emisa de I.S.C.I.R. la 1 aprilie 2011 se adevereste ca reclamantul a fost salariat în cadrul I.S.C.I.R. pâna la data de 1 ianuarie 2011 când a încetat contractul de munca în conformitate cu Actul de transfer colectiv de personal.
Mai mult, prin cererea datata 22 decembrie 2010, … … -… , solicita inspectorului de stat sef din cadrul I.S.C.I.R. aprobarea efectuarii unui numar de 4 zile de concediu de odihna pentru anul 2010, începând cu data de 27 decembrie, cerere ce a fost aprobata. De asemenea, nota de lichidare din 12 ianuarie 2010 (fila 42) a fost întocmita de I.S.C.I.R.
Toate aceste probe, determina instanta sa constate ca I.S.C.I.R. are calitate procesuala pasiva în cauza, context în care exceptia va fi respinsa.
Pe fondul cauzei, examinând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
În perioada 1 decembrie 2003-31 decembrie 2010, reclamanta a fost salariata în cadrul I.S.C.I.R. Bucuresti în functia de auditor public intern. Începând cu 1 ianuarie 2011, reclamanta a fost transferata de la I.S.C.I.R. la C.N.C.I.R. S.A., noua companie fiind înfiintata prin H.G. 1139/2010.
Desi a functionat efectiv în cadrul I.S.C.I.R. toata luna decembrie, pârâta i-a platit drepturile salariale doar pentru perioada 1-8 decembrie 2010.
Motivul neachitarii diferentelor salariale aferente lunii decembrie 2010 este, în opinia celor doua pârâte, împrejurarea ca, potrivit art. 5 alin. 1 din H.G. 1139/2010, personalul din cadrul I.S.C.I.R. necesar desfasurarii obiectului de activitate al C.N.C.I.R. se considera preluat la data înmatricularii acesteia în registrul comertului, si anume 8 decembrie 2010.
Într-adevar, înmatricularea C.N.C.I.R. a fost realizata la data de 8 decembrie 2010, numai ca, în realitate, cei 300 de salariati preluati de C.N.C.I.R., printre care si reclamanta, au continuat sa functioneze la vechiul lor loc de munca – I.S.C.I.R..
În actul de transfer colectiv de personal încheiat la data de 14 decembrie 2010 între I.S.C.I.R. si C.N.C.I.R. S.A. se mentioneaza ca personalul preluat de C.N.C.I.R. S.A. se va transfera începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Ca, într-adevar, reclamanta, alaturi de ceilalti colegi preluati de cesionarul C.N.C.I.R. S.A., a continuat sa lucreze în cadrul I.S.C.I.R. pâna la sfârsitul lunii decembrie 2010, rezulta cu prisosinta din nenumarate probe existente în dosar, unele dintre ele fiind enumerate în cadrul examinarii exceptiei invocate de pârâta I.S.C.I.R.
Am aratat în acest context ca, în carnetul de munca al reclamantei pentru luna decembrie 2010, este mentionat ca angajator I.S.C.I.R. Bucuresti. În foile de pontaj pentru luna decembrie (fila 38), reclamanta este pontata în perioada 8-24 decembrie de I.S.C.I.R. La data de 22 decembrie, Inspectorul de Stat Sef din cadrul I.S.C.I.R., îi aproba reclamantei cererea de concediu de odihna pentru perioada 27-31 decembrie 2010. În nota de lichidare nr. 426/12 ianuarie 2010 (fila 42) întocmita de aceeasi I.S.C.I.R. se mentioneaza ca motiv al întocmirii notei de lichidare, actul de transfer colectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Din adresa nr. 576/13 ianuarie 2011 emisa de I.S.C.I.R., si adresata Ministerului Economiei rezulta din nou ca a convenit cu C.N.C.I.R. ca preluarea efectiva a salariatilor de catre C.N.C.I.R. sa-si produca efectele juridice începând cu data de 1 ianuarie 2011, în considerarea unui argument de ordin obiectiv si anume acela ca nu puteau fi preluati salariatii din cadrul inspectiilor teritoriale I.S.C.I.R. catre sucursale C.N.C.I.R., atâta timp cât acestea din urma nu fusesera înca înfiintate.
În plus, prin adeverinta nr. 2990/1 aprilie 2011, pârâta I.S.C.I.R. atesta ca reclamanta a fost salariata I.S.C.I.R. pâna la data de 1 ianuarie 2011.
Asadar, toate aceste probe evidentiaza, fara putinta de tagada, ca reclamanta a fost salariata I.S.C.I.R. toata luna decembrie 2010, acestei pârâte revenindu-i obligatia achitarii integrale a drepturilor salariale aferente acestei luni în calitatea sa de angajator.
Însasi pârâta I.S.C.I.R. recunoaste prin întâmpinare datoreaza aceste sume de bani, dar s-a izbit de refuzul Ministerului Economiei de a asigura sursele de finantare pentru plata acestor drepturi salariale.
Nu vor fi retinute apararile pârâtului Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, probatoriul administrat evidentiind faptul ca pâna la finele anului 2010 reclamanta a lucrat în folosul angajatorului I.S.C.I.R., acestuia revenindu-i obligatia achitarii salariului pentru perioada lucrata, consideratiile facute de pârât cu privire la noul angajator C.N.C.I.R. S.A., palesc în fata evidentei ce rezulta din piesele dosarului, acest angajator având obligatii fata de angajatii sai numai de la data de 1 ianuarie 2011.
Cum pârâta I.S.C.I.R. nu si-a executat obligatiile contractuale pe care le avea fata de reclamanta în perioada 8-31 decembrie 2010, urmeaza a obliga la plata drepturilor salariale în suma de 1400 catre reclamanta.
Relativ la capetele de cerere privind plata daunelor interese si a daunelor morale, tribunalul constata ca acestea sunt nefondate, pârâta I.S.C.I.R. neputând fi sanctionata prin plata unor daune pentru neachitarea drepturilor salariale restante. În cuprinsul dosarului exista numeroase dovezi din care rezulta demersurile repetate întreprinse pentru a “debloca situatia defavorabila” partilor implicate, graitoare în acest sens fiind adresa nr. 576/13 ianuarie 2011 aflata la filele 38-39 din dosar.
În plus, în privinta daunelor morale, tribunalul reaminteste ca prin decizia nr. 40/2007 pronuntata într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca daunele morale pot fi acordate salariatilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca, cuprind clauze exprese în acest sens. În contractul individual de munca nu este prevazuta o asemenea cauza.
Textul art. 269 alin 1 din Codul muncii pare a consacra acordarea de daune morale din culpa angajatorului, însa trebuie probata existenta prejudiciului moral si este necesar sa fie dovedite elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.
Sfârsitul de an implica cheltuieli suplimentare, fapt notoriu de altfel, motiv pentru care reclamanta nu a mai adus alte probe în acest sens.
Cum anterior am precizat ca pârâta I.S.C.I.R. a depus toate diligentele pentru a plati salariile angajatilor sai pentru perioada 8-31 decembrie, nu ne aflam în prezenta unei fapte ilicite care sa justifice acordarea unor daune morale.
Asa fiind, urmeaza a respinge aceste capete de cerere, ca nefondate.
Admisibil este si ultimul capat de cerere, cel referitor la pârâtul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri care, în calitate de ordonator principal de credite va fi obligat sa asigure creditele necesare pentru plata obligatiilor salariale catre reclamanta.
Cum actiunea a fost admisa în parte, în contextul dispozitiilor art. 276 C.pr.civ., instanta va dispune obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat) în suma de 2000 lei catre reclamanta.
1
