– Legea nr. 8/1996, art.7, art.9
Fata de prevederile art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de si drepturile conexe, nu pot beneficia de protectia legala a dreptului de autor ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute într-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare. Prin urmare, strict formal si teoretic, ideea nu poate constitui obiect la dreptului de autor.
Cu toate acestea, trebuie facuta diferenta între idee – caracter absolut teoretic si general – si proiect, care reprezinta o aplicare la cazul concret si în anumite împrejurari specifice a unor idei. Ideile nu pot face obiectul protectiei dreptului de autor, spre deosebire de proiecte, care pot face obiectul unei asemenea protectii.
În plus, art.7 alin.1 lit.b din aceeasi lege, prevede în mod expres: “constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala în domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicarile, studiile, cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice”.
Constatând astfel existenta unei opere, precum si calitatea reclamantei de autor al acestei opere, rezulta ca în patrimoniul reclamantei s-a nascut un drept de autor cu privire la cele doua proiecte elaborate. (Decizia nr.111A din 20.04.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila la data de 29.07.2008, reclamanta S.E. a chemat în judecata pe pârâta SC E.O.C. SRL pentru ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa i se recunoasca reclamantei calitatea de titular al drepturilor de autor si ale tuturor drepturilor ce izvorasc din aceasta calitate, în ceea ce priveste proiectele “Sistem multisenzor pentru observarea tintelor mascate de vegetatie” si “Sistem stabilizat pentru recunoastere si achizitii tinte”, obligarea pârâtei la plata sumelor ce i se cuvin, rezultate din utilizarea acestor proiecte, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, reclamanta a aratat ca, în calitatea sa de fizician, cercetator, doctorand, a convenit cu societatea pârâta promovarea celor doua proiecte realizate de reclamanta asupra carora pârâta i-a recunoscut meritele, initial, prin aceea ca le-a depus la Centrul national de management Programe din cadrul Ministerul Educatiei si Cercetarii, unde nu a fost trecuta ca si coordonator de proiect reclamanta, ci societatea pârâta. A mai aratat ca, în urma câstigarii concursului national, societatea pârâta a fost finantata pentru realizarea si participarea la realizarea celor doua proiecte, ulterior câstigarii concursului, reclamanta fiind angajata de pârâta pentru a superviza executia proiectelor. Reclamanta a sustinut ca pârâta nu i-a mai recunoscut dreptul de autor, încalcându-si obligatiile asumate prin contractul individual de munca, aspect care face obiectul dosarului nr. 1513/3/2008 înregistrat la Tribunalul Bucuresti-sectia a VIII a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale. Pe cale de consecinta, a solicitat instantei sa stabileasca sumele care i se cuvin în urma folosirii de catre pârâta a proiectelor si obligarea pârâtei la plata sumei astfel determinate.
În drept, au fost invocate prevederile art.139 din Legea nr.8/1996, art.54 din Decretul nr. 31/1954.
Pârâta SC E.O.C. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata, invocând, în primul rând, exceptia lipsei calitatii procesuale active, precum si cea a lipsei calitatii procesuale pasive, exceptii respinse la termenul de judecata din 30.10.2008.
Pe fondul cauzei, pârâta a aratat ca reclamanta a fost angajata societatii începând cu data de 01.08.2007, fiind desemnata sa achizitioneze mijloace logistice necesare realizarii în bune conditii a unui proiect, mijloace logistice pe care ulterior si le-a însusit si refuza sa le restituie, motiv pentru care pârâta arata ca a formulat o plângere penala. Pârâta a aratat ca reclamanta si-a desfasurat activitatea în cadrul societatii pâna la data de 31.12.2007, dar a demisionat la data de 07.05.2008, subliniind ca reclamanta a fost director de program în rezolvarea primei etape a proiectului de realizare a sistemului multisenzor pentru observarea tintelor mascate de vegetatie.
Pârâta a sustinut ca aceasta prima etapa a constat numai în elaborarea unor studii care sa sustina necesitatea realizarii sistemului, asa încât nu exista o opera asupra careia reclamanta sa poata invoca un drept de autor, fiind încheiate un contract si un acord prin care se stabilesc persoanele juridice ce beneficiaza de un drept de proprietate industriala si intelectuala asupra sistemului ce urmeaza a fi realizat.
Prin sentinta civila nr. 679/ 14.05.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V a Civila, a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea si a fost obligata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre pârâta, în cuantum de 2 000 lei.
În motivarea sentintei, s-a aratat ca, în urma unei licitatii publice organizate de Centrul National de Management Programe, între societatea pârâta si autoritatea contractanta s-a încheiat contractul de finantare pentru executie proiecte din data de 18.09.2007, contract în temeiul caruia societatea pârâta s-a obligat sa execute activitatile proiectului “Sistem multisenzor pentru observarea tintelor mascate de vegetatie”, contractorul urmând sa execute activitatile din anexele contractului.
Potrivit Capitolului XIV din contract, privitor la proprietatea industriala si intelectuala, rezultatele cercetarii obtinute pe baza derularii contractului finantat din fonduri publice, apartin membrilor din consortiu, conform Acordului Ferm de Colaborare.
Potrivit planului de realizare a proiectului, întocmit pe etape, acest proiect urma sa fie realizat de catre societatea pârâta, alaturi de Universitatea Politehnica Bucuresti si de o alta societate comerciala, mentionându-se ca directorul de proiect este reclamanta, angajata a pârâtei, conform contractului individual de munca.
Potrivit planului de realizare a proiectului, întocmit pe etape, acest proiect urma sa fie realizat de catre societatea pârâta, alaturi de Universitatea Politehnica Bucuresti si de o alta societate comerciala, mentionându-se ca directorul de proiect este reclamanta, angajata a pârâtei, conform contractului individual de munca.
Reclamanta a comunicat societatii pârâte demisia sa la 06.05.2008; dupa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati, reclamanta a participat la elaborarea proiectului anterior mentionat, alaturi de o echipa formata din mai multe persoane, reclamanta realizând un studiu pentru întocmirea acestui proiect, alaturi de membrii echipei. Martorii audiati au aratat ca nu a existat niciun contract cu privire la proprietatea asupra bunului finit, partenerii proiectului fiind cele trei entitati juridice mai sus mentionate.
În raport de aceste probe administrate, instanta a constatat ca reclamanta nu a dovedit calitatea sa de autor al proiectului la întocmirea caruia a participat, dat fiind ca aceasta a coordonat studiile necesare întocmirii proiectului în calitate de persoana angajata cu contract de a societatea pârâta.
Pe cale de consecinta, nu se poate retine ca sunt întrunite cerintele art. 3, 7 lit. b din Legea nr. 7/1996, pentru ca reclamanta sa pretinda recunoasterea calitatii sale de autor al operei stiintifice.
Este de subliniat ca între reclamanta si societatea pârâta nu a existat nicio conventie care sa reglementeze posibilitatea ca, dupa finalizarea proiectului, reclamanta sa pretinda un drept întemeiat pe Legea nr. 8/1996.
Petitul privitor la plata unor despagubiri pentru realizarea proiectelor a urmat soarta principalului, fiind de asemenea considerat neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel la data de 15.07.2009 reclamanta S.E., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei apelate si admiterea actiunii, asa cum a fost formulata.
În motivarea apelului, s-a aratat ca, în mod eronat, instanta a retinut faptul ca nu a dovedit calitatea de autor al proiectului, dat fiind faptul ca a coordonat studiile necesare întocmirii acestuia în calitate de persoana angajata cu contract de munca la societatea pârâta.
Se arata ca, în cursul lunii mai, a realizat un studiu conceptual a trei proiecte, dintre care doua au fost desemnate câstigatoare de Centrul National de Management Programe, în cadrul programului “Parteneriate în Domenii Prioritare”- competitia 2007.
În perioada mai-iunie 2007, apelanta a avut întâlniri cu partenerii ce urmau sa contribuie la realizarea practica a proiectelor propuse de aceasta (SC E.O.C. SRL, Universitate Politehnica Bucuresti si SC S.S.A. SRL), aspect ce a fost dovedit cu martorii audiati.
Se arata de catre apelanta ca a trimis proiectele în competitia din iunie 2007, atât în forma scrisa, cât si online, asa cum atesta înscrisurile depuse la dosar la termenul din 02.10.2008.
Din depozitiile martorilor rezulta fara echivoc faptul ca apelanta este autoarea componentei tehnice a proiectelor, continute în formularul B din documentatia care a participat la concurs, constituind descrierea integrala a proiectelor ce urmeaza a fi realizate în cadrul câstigarii competitiei.
Instanta de fond nu a avut în vedere tocmai faptul ca aceasta componenta tehnica a proiectelor reprezinta opera în sine, care a fost creata anterior momentului angajarii sale la societatea intimata si participarii lucrarilor la concurs.
Într-un proiect se precizeaza calitatea sa de director de proiecte, iar în cel de-al doilea, desi tot apelanta era autor, este precizat ca director al proiectului numitul G.M.O. Ulterior, la data de 01.08.2007, a fost angajata de catre societatea pârâta, astfel cum atesta si contractul individual de munca nr. 6507/ 13.08.2007, prin urmare, la momentul depunerii proiectului, nu era angajata societatii pârâte. Astfel, erau întrunite cerintele prevazute de art.3 si art.7 lit.b din Legea nr. 8/1996, având în vedere faptul ca a realizat componenta tehnica a proiectului, societatea pârâta fiind finantata pentru realizarea practica a proiectului propus de apelanta.
Asa cum rezulta si din prevederile contractului de finantare pentru executie proiecte, societatea intimata urma sa construiasca aceste sisteme pe baza proiectelor create de apelanta si nu sa realizeze aceste proiecte, asa cum în mod gresit a retinut instanta.
Se mai subliniaza faptul ca obiectul contractului îl constituie “executia activitatilor proiectului -art. 1 din contractul de finantare pentru executie de proiecte nr. 81042 / 18.09.2007”; prin urmare, daca nu ar fi existat opera, pârâta nu ar fi avut ce sa construiasca (anexa 2 a contractului contine tocmai descrierea succinta a operei, în forma în care a participat la concurs).
Referitor la faptul ca între reclamanta si societatea pârâta nu a existat nicio conventie, care sa reglementeze posibilitatea ca, dupa finalizarea proiectului, reclamanta sa pretinda un drept întemeiat pe Legea nr. 8/1996, apelanta a precizat ca nu era necesara încheierea unei conventii, având în vedere ca, potrivit cap. XIV din contractul de finantare amintit, aspectele privind drepturile de proprietate intelectuala si autor lasa sub incidenta dreptului comun aspectele privind drepturile de proprietate intelectuala si autor, fara conventii care sa deroge de la aceasta.
Prin urmare, interpretarea data de instanta articolului IV nu este conforma cu continutul acestuia, având în vedere faptul ca articolul se refera la rezultatele executiei finalizate-a produsului finit, instanta de fond confundând realizarea fizica a operei cu opera în sine, în acceptiunea creatiei.
De asemenea, societatea pârâta, sub promisiunea angajarii si salarizarii, s-a folosit de proiectele apelantei si ulterior încheierii contractului de finantare si executie, înlaturând-o de la orice beneficiu material. Se mai arata ca atributiile de serviciu ale apelantei, conform contractului individual de munca, erau nu de creatie, ci de coordonare a executarii unui proiect deja creat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 si urmatoarele Cod procedura civila.
Intimata SC E.O.C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta, precum si a apararilor invocate de intimata, fata de ansamblul materialului probator administrat în cauza, Curtea retine urmatoarele:
În fapt, în urma unei licitatii publice organizate de Centrul National de Management Programe (autoritate contractanta), între societatea pârâta si autoritatea contractanta s-a încheiat contractul de finantare pentru executie proiecte din data de 18.09.2007, contract în temeiul caruia societatea pârâta s-a obligat sa execute activitatile proiectului “Sistem multisenzor pentru observarea tintelor mascate de vegetatie”, contractorul urmând sa execute activitatile din anexele contractului.
Contractul individual de munca a fost încheiat la data de 01.08.2007, iar reclamanta a comunicat societatii pârâte demisia sa la 06.05.2008.
Asa cum reiese din adeverinta nr. 4 /24.02.2010 eliberata de A.T.M., apelanta a prezentat, în cadrul unei expuneri în luna februarie 2007, la care au participat mai multi specialisti (cadre didactice, cercetatori si doctoranzi) din cadrul Academiei Tehnice Militare – Centrul de Excelenta – Laborator de Explozivi si Munitii, mai multe propuneri de proiecte stiintifice, printre care si: “Sistem Multisenzor pentru Observarea Tintelor mascate de Vegetatie (SMOTV)” si “Sistem stabilizat pentru recunoastere si achizitii tinte”.
În continutul aceleiasi adeverinte, se atesta faptul ca reclamanta a transmis, în februarie 2007, aceste propuneri de proiecte si catre P.N.C.S. PC7 în vederea completarii unei baze de date cu propuneri românesti de proiecte, care a fost transmisa tuturor N.C.P.-urilor similare din toate celelalte tari membre ale Uniunii Europene participante la PC7, în scopul facilitarii stabilirii de parteneriate si consortii internationale.
Ulterior întocmirii si prezentarii proiectelor, în perioada mai-iunie 2007, apelanta a avut întâlniri cu partenerii ce urmau sa contribuie la realizarea practica a acestora.
Aceasta împrejurare de fapt reiese din adeverinta nr. 510 /24.02.2010 emisa de Universitatea Politehnica Bucuresti – Facultatea de Inginerie Aerospatiala, precum si din corespondenta electronica atasata la dosar.
Martorul A.J. a declarat ca, în perioada aprilie-mai 2007, reclamanta l-a contactat pentru realizarea componentei economice, care cadea în sarcina martorului, dupa ce în prealabil aceasta întocmise componenta tehnica a proiectului, stabilind ca moment al depunerii proiectului luna iunie 2007. Martorul G.M.O. a aratat ca reclamanta a adus formularul B, care reprezinta componenta tehnica a lucrarii, fiind contactat de aceasta în primavara anului 2007.
Aceste doua declaratii ale martorilor propusi de reclamanta nu sunt contrazise de declaratiile martorilor propusi de pârâta, cât timp acestea din urma se refera strict la procedura de aducere la îndeplinire a proiectului, adica la executia acestuia, iar nu la crearea proiectului. Astfel, acesti doi martori se refera la parteneri si la clauzele din contractul acestora, care a fost încheiat în etapa de executie a proiectului.
Or, asa cum în mod corect a subliniat apelanta, trebuie sa se faca distinctia clara între momentul elaborarii proiectului-componenta tehnica (cu problemele subsecvente daca exista o opera, cine este autorul etc.) si momentul aducerii la îndeplinire a proiectului (punerea în executare). Pretentia reclamantei are în vedere primul moment, iar nu cel de-al doilea.
Din coroborarea celor doua adeverinte, cu continutul proiectelor mentionate anterior, reiese fara dubiu ca reclamanta este autoarea celor doua proiecte ce au facut obiectul prezentarii din februarie 2007.
Intimata a invocat faptul ca, fata de prevederile art.9 alin.1 lit.a din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, nu pot beneficia de protectia legala a dreptului de autor ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute într-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare.
Curtea retine ca fiind corecta, strict formal si teoretic, afirmatia intimatei, în sensul ca ideea nu poate constitui obiect la dreptului de autor.
Dar, trebuie facuta diferenta între idee – caracter absolut teoretic si general – si proiect, care reprezinta o aplicare la cazul concret si în anumite împrejurari specifice a unor idei. Ideile nu pot face obiectul protectiei dreptului de autor, spre deosebire de proiecte, care pot face obiectul unei asemenea protectii.
În plus, art. 7 alin. 1 lit. b din aceeasi lege, prevede în mod expres: “constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala în domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicarile, studiile, cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice”.
Constatând astfel existenta unei opere, precum si calitatea reclamantei de autor al acestei opere, rezulta ca în patrimoniul reclamantei s-a nascut un drept de autor cu privire la cele doua proiecte elaborate.
Prin contractul individual de munca, reclamanta a fost angajata pentru aducerea la îndeplinire a celor doua proiecte, conform contractelor de finantare pentru executie proiecte nr. 81-042/ 18.09.2007 si nr. 81-056/18.09.2007.
Apararea intimatei a constat în sustinerea ca toate activitatile îndeplinite de reclamanta nu pot fi calificate drept aport stiintific si au fost îndeplinite de apelanta în calitate de salariat al intimatei.
Se mai invoca prevederile art. 7.1.1 din Acordul Ferm de Colaborare, care stabilesc modul de atribuire si exploatare a dreptului de proprietate: “drepturile de proprietate intelectuala generate de rezultatele proiectului revin partenerului care le-a obtinut”. Cum parteneri în cele doua proiecte sunt cele trei persoane juridice, se arata de catre intimata ca este exclus ca orice persoana fizica (salariat al celor trei persoane juridice partenere) sa poata invoca un drept de autor asupra rezultatelor obtinute.
Curtea a retinut deja ca reclamanta invoca un drept de autor raportat la activitatea sa anterioara încheierii contractului de munca si referitor la crearea proiectului, iar nu la activitatile îndeplinite ulterior contractului de munca si referitoare la executia proiectului. Astfel, toate apararile intimatei pe acest aspect sunt nerelevante.
Curtea mai retine ca, potrivit cap. XIV din contractele de finantare amintite, aspectele privind drepturile de proprietate intelectuala si autor au fost lasate sub incidenta dreptului comun, nefiind încheiate conventii care sa deroge de la aceasta.
Prin urmare, Curtea retine o încalcare a dreptului de autor al reclamantei fata de elaborarea celor doua proiecte mentionate, care au fost utilizate ulterior de pârâta prin chiar încheierea celor doua contracte de finantare, încalcare care este susceptibila de reparatie patrimoniala. Pârâta a negat calitatea de autor al reclamantei, asupra celor doua proiecte, calitate care a fost, însa, dovedita prin probele administrate în cauza.
Astfel, Curtea constata ca primul capat al cererii introductive de instanta este întemeiat.
Analizând cel de-al doilea capat de cerere, referitor la acordarea de daune, Curtea constata ca prima instanta nu a intrat în cercetarea acestuia, fiind respins pe cale de consecinta ca urmare a respingerii primului capat de cerere, conform regulii “accesorium sequitur principale”.
Or, instanta de apel nu se poate pronunta cu privire la acest capat de cerere pentru prima oara direct în apel, o astfel de solutie fiind de natura sa lipseasca partile de un grad de jurisdictie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 297 alin. 1 teza a II a din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul, va desfiinta sentinta apelata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Solutia trimiterii spre rejudecare se impune datorita incidentei în cauza atât a unui motiv de schimbare a sentintei (pe primul capat de cerere, care trebuia admis), cât si a unui motiv de desfiintare (pe al doilea capat de cerere, care nu a fost deloc cercetat), pentru solutionarea unitara a cauzei aplicându-se solutia procedurala a desfiintarii cu trimitere.
Instanta de trimitere va fi tinuta însa de considerentele prezentei decizii cu privire la modul de solutionare a primului capat de cerere.
Cât priveste cel de-al doilea capat de cerere, instanta de trimitere va proceda la solutionarea acestuia, apreciind, în mod suveran, daca se impun sau nu a se cere reclamantei precizari, în temeiul art. 129 din Codul de procedura civila, cu privire la obiectul acestui capat de cerere (cuantum si mod de evaluare a prejudiciului ce se pretinde a fi fost suferit).
De asemenea, instanta de trimitere va avea în vedere si cheltuielile de judecata suportate de apelanta-reclamanta pâna la acest moment procesual.
