Dispoziţiile articolului 56 Cod procedură civilă consacră o limitare a activităţii procesuale a intervenientului în interesul uneia dintre părţi, în cazul în care partea principală nu şi-a manifestat în mod expres voinţa de a exercita calea de atac a apelului sau recursului. Astfel, recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, cadă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi recurs.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 386 din 12 iulie 2010
