– Cod Proc.Civ., art.581;
Simplele declaratii ale recurentei pârâte în sensul ca ar fi scos de la vânzare toate produsele purtând marca al carei unic furnizor pretinde a fi intimata-reclamanta si ca le-ar fi distrus nu sunt suficiente.
Daca prezenta ordonanta nu ar fi admisa, recurenta-pârâta ar avea posibilitatea oricând în viitor sa comercializeze aceleasi produse fara ca intimata-reclamanta sa aiba la îndemâna o modalitate urgenta de împotriva acesteia, punând-o pe aceasta, pe de o parte, în situatia prea împovaratoare de a urmari vânzarile pârâtei, iar pe de alta parte, în situatia ca, ori de câte ori ar observa ca pârâta ar comercializa un produs purtând marcile în cauza sa formuleze o cerere de ordonanta presedintiala, care, urmând logica pârâtei, ar trebui sa fie respinsa ca neîntemeiata, atât timp cât pârâta ar retrage respectivele produse de la vânzare pâna la judecarea acesteia.
Asa cum corect a retinut prima instanta, urgenta este data de pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, si anume dreptul, în aparenta, al reclamantei de furnizor exclusiv al produselor purtând marcile în cauza, pentru România, raportat la dificultatile de ordin practic cu privire la cuantificarea în viitor a prejudiciului generat reclamantei ca urmare a continuarii operatiunilor de comercializare a produselor purtând marcile pretins contrafacute. Acestea sunt si motivele pentru care este neîntemeiata si pretentia recurentei în sensul ca actiunea în cauza ar fi ramas fara obiect ca urmare a masurilor luate deja de catre pârâta. (Decizia nr.297.R din 28.07.2010 – Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)
Prin cererea înregistrata pe rolul tribunalului Bucuresti – Sectia a IV -a Civila la data de 25.11.2009 reclamanta SC S.S. SA a chemat în judecata pe pârâta SC R.H.R. SRL solicitând tribunalului ca prin hotarârea ce o va pronunta de urgenta si cu precadere ca fie obligata pârâta sa sisteze importul si comercializarea în cadrul magazinelor pe care le opereaza a tuturor produselor purtând una din marcile Sprider Stores, Sprider Underwear, Sprider Athletics si Aggressive, având în vedere ca reclamanta este singura societate din România care a fost autorizata de catre Sprider SA Commercial Clothing Company sa importe si sa comercializeze produse purtând marcile înregistrate de compania mama.
S-a solicitat ca încetarea sa aiba caracter temporar pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii civile ce urmeaza a fi introdusa împotriva pârâtei.
S-a solicitat totodata sa se dispuna sechestrarea tuturor marfurilor importate si depozitate de pârâta în spatiile pe care le opereaza, obligarea pârâtei sa înfatiseze documentele referitoare la importul si comercializarea neautorizata a produselor purtând una din marcile Sprider, respectiv contractul încheiat cu furnizorul produselor, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a aratat ca reclamanta are drept unic asociat compania Sprider SA Commercial Clothing Company, companie ce este titularul exclusiv al dreptului de a utiliza la nivel comunitar si în România a marcilor Sprider mai sus mentionate. Gama de produse si servicii pentru care Sprider Grecia si-a asigurat protectia marcilor include genti de mâna si pentru calatorii, genti pentru sport, îmbracaminte, încaltaminte pentru barbati, femei si copii, lenjerie de corp, camasi, îmbracaminte pentru sport, etc. Reclamanta este singura companie din România care a fost autorizata sa importe si sa comercializeze produse purtând marcile înregistrate.
Reclamanta sustine ca în cadrul magazinelor pârâtei au fost expuse spre vânzare si vândute o serie de produse de îmbracaminte purtând marcile Sprider, pârâta fiind notificata sa înceteze comercializarea acestora si totodata sa indisponibilizeze si sa distruga aceste produse si sa faca dovada acestei actiuni,
Reclamanta arata ca cererea sa îndeplineste prevederile OUG nr.100/2005, coroborat cu dispozitiile art. 581 si urmatoarele C.pr.civ., având caracter vremelnic si justificând urgenta masurii în conditiile în care în ipoteza continuarii importului si distribuirii neautorizate de produse marca Sprider reclamanta urmând a fi iminent si ireparabil prejudiciata.
Totodata, s-a aratat ca prin cererea formulata instanta nu este chemata a cerceta fondul pricinii fiind suficient ca în limita aparentei de legalitate a dreptului reclamantei asupra marcilor Sprider sa dispuna încetarea temporara a actelor de folosire abuziva a acestora.
În drept s-au invocat dispozitiile OUG nr.100/2005 si art. 581 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulata pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata. Pârâta a aratat ca în urma notificarii primite de reclamanta a luat toate masurile prin care sa diminueze orice potential prejudiciu raspunsul sau fiind comunicat cu promptitudine la 26.10.2009 informând reclamanta ca s-a procedat la retragerea de la comercializare a produselor de îmbracaminte care au ca denumire una din marcile proprietatea reclamantei informând în acest sens si furnizorul acestor produse.
În opinia pârâtei cererea reclamantei nu îndeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 581 C.pr.civ. în sensul ca masurile solicitate nu au caracter vremelnic în conditiile în care se solicita sistarea im porturilor si a comercializarii bunurilor si obligarea sa la punerea la dispozitia unor documente bancare, financiare, comerciale si blocarea conturilor societatii.
Totodata, cererea este lipsita de obiect având în vedere ca nu importa bunuri si nici nu comercializeaza în cadrul magazinelor sale produse marca Sprider, neexistând stoc de produse.
În opinia pârâtei masurile solicitate nu sunt justificate nici din punct de vedere al urgentei acestora în conditiile în care pârâta a actionat cu buna credinta procedând la distrugerea bunurilor ce purtau marcile pretins contrafacute.
Prin sentinta civila nr.648 din data de 03.05.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a Civila a admis, în parte, cererea, a obligat pârâta sa sisteze importul si comercializarea în cadrul magazinelor pe care le opereaza a tuturor produselor purtând marcile Sprider Stores, Sprider Underwear, Sprider Athletics si Aggressive, a dispus sechestrarea tuturor marfurilor importate de pârâta si depozitate de aceasta în spatiile/locatiile pe care le opereaza, ce poarta una din marcile pentru care Sprider si-a asigurat protectia la nivel national si comunitar, a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind blocarea conturilor pârâtei, a obligat pârâta la publicarea dispozitivului prezentei hotarâri într-un cotidian de larga circulatie în termen de 10 zile de la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti.
În motivarea sentin?ei s-au re?inut urmatoarele:
Cererea formulata de reclamanta reprezinta o cerere de ordonare a unor masuri provizorii împotriva unei persoane care se presupune ca a încalcat un drept de proprietate industriala protejat, potrivit dispozitiilor OUG nr.100/14.07.2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala coroborat cu art.581 C.pr.civ. În consecin?a, la analiza acestei cereri tribunalul a avut în vedere cadrul general al ordonantei presedintiale prevazut de art. 581 C.pr.civ. prin raportare la masurile specifice privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala prevazute de OUG 100/2005.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 9 din OUG nr.100/14.07.2005 instanta judecatoreasca competenta poate, la cererea motivata a reclamantului, sa ordone masuri provizorii împotriva persoanei care se presupune ca a încalcat un drept de proprietate industriala protejat, în scopul de a preveni orice încalcare iminenta cu privire la acest drept.
Totodata, potrivit art. 581 C.pr.civ., instanta poate sa dispuna masuri vremelnice în cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar mai putea repara.
Prin probele administrate reclamanta a dovedit în favoarea sa existenta aparentei de drept în sensul în care detine calitatea de titular al dreptului de a importa si comercializa la nivel comunitar si în România a marcilor Sprider Stores, Sprider Underwear, Sprider Athletics si Aggressive, în opozitie cu pârâta care nu a putut justifica existenta aparentei de drept pentru comercializarea produselor purtând marci identice sau similare.
În acest context masurile privind sistarea importului si a comercializarii acestor produse precum si sechestrarea marfurilor importate îndeplinesc conditiile urgentei si vremelniciei.
Astfel, aceste masuri nu au caracter definitiv si se fundamenteaza doar pe existenta aparentei de drept retinuta a fi în favoarea reclamantei.
Masurile dispuse vor avea efect numai pâna la momentul în care va fi solutionata pe fondul cauzei actiunea ce va avea ca obiect încalcarea dreptului de proprietate asupra marcilor si repararea prejudiciului creat.
Caracterul vremelnic al cererii se mentine si în ipoteza în care la data formularii prezentei actiuni reclamanta nu a înregistrat înca actiunea în contrafacere si repararea daunelor având în vedere prevederile art.7 alin.2 din OUG nr.100/2005 ce prevad în eventuala inactiune sau pasivitate a reclamantei în formularea actiunii pe fond posibilitatea pârâtului de a solicita anularea masurilor dispuse.
Cererea îndeplineste si conditia urgentei masurii solicitate, având în vedere dificultatile de ordin practic cu privire la cuantificarea în viitor a prejudiciului generat reclamantei ca urmare a continuarii operatiunilor de comercializare a produselor purtând marcile pretins contrafacute.
Apreciind în acest context întemeiate capetele de cerere privind sistarea importului si a comercializarii produselor purtând marcile Sprider si a sechestrarii acestor marfuri, tribunalul a înlaturat apararile pârâtei privind lipsa de obiect a actiunii în sensul în care se invoca faptul ca pârâta a oprit de la comercializare si a distrus toate produsele identificate ca purtând marci Sprider .
Din chiar sustinerile pârâtei se retine ca aceasta ar fi scos de la comercializare toate produsele indicate de reclamanta prin notificare, recunoscând implicit posibilitatea existentei si a altor produse purtând marci Sprider neidentificate înca.
În mod corect reclamanta a aratat ca având în vedere fluxul foarte rapid de comercializare al marfurilor în reteaua real este aproape imposibil pentru reclamanta sa furnizeze în mod constant probe care sa evidentieze comercializarea continua produselor purtând marcile pretins contrafacute.
Având în vedere aceste argumente, tribunalul admitând în parte cererea formulata, în temeiul dispozitiilor art. 581 C.p.civ. raportat la art. 9 alin.1 pct.a si art.9 alin.3 din OUG nr.100/2005 a obligat pârâta sa sisteze importul si comercializarea în cadrul magazinelor pe care le opereaza a tuturor produselor purtând marcile Sprider Stores, Sprider Underwear, Sprider Athletics si Aggressive, a dispus totodata, sechestrarea tuturor marfurilor importate de pârâta si depozitate de aceasta în spatiile/locatiile pe care le opereaza, ce poarta una din marcile pentru care Sprider si-a asigurat protectia la nivel national si comunitar.
Capatul de cerere privind blocarea conturilor pârâtei a fost respins ca neîntemeiat retinând ca reclamanta nu a administrat dovezi din care sa rezulte circumstante care ar putea face imposibila recuperarea daunelor interese într-o eventuala actiune viitoare având ca obiect repararea prejudiciului.
În temeiul dispozitiilor art. 16 alin.1 din OUG nr.100/2005 a obligat pârâta la publicarea dispozitivului prezentei hotarâri într-un cotidian de larga circulatie în termen de 10 zile de la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti.
Împotriva sentin?ei men?ionate anterior a declarat recurs pârâta, în conformitate cu dispozi?iile art. 582, art.304 si art. 3041 C.proc.civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentin?ei civile, si pe cale de consecin?a respingerea în totalitate a cererii de emitere a ordonan?ei presedin?iale.
În motivarea recursului s-au aratat urmatoarele.
1. Nu sunt îndeplinite cerintele art. 581 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de emitere a ordonantei presedintiale.
Obligarea pârâtei la sistarea importului si comercializarii în cadrul magazinelor Real a tuturor produselor purtând marca Sprider Stores, Sprider Under, Sprider Athletics si Aggresive precum si sechestrarea marfurilor importate si depozitate de recurenta pârâta în spatiile depozitate sunt neîntemeiate si lipsite de obiect.
Masurile solicitate a fi dispuse, nu sunt justificate pe caracterul urgent al acestora, respectiv pe necesitatea luarii acestor masuri pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. În momentul introducerii prezentei ordonante presedintiale recurenta pârâta, tocmai pentru prevenirea oricarui potential prejudiciu reclamantei si în virtutea bunei- credinte (fara a avea certitudinea sustinerilor reclamantei) eliminase de la comercializare produsele indicate de reclamanta. Drept urmare, conditia urgentei nu este îndeplinita în cazul prezentei spete. Daca pâna în momentul pronuntarii unei hotarâri irevocabile dispare urgenta, nu mai este necesara luarea, respectiv confirmarea unei masuri vremelnice. Reclamanta, nu a facut în nici un fel dovada ca ar fi continuat comercializarea dupa momentul introducerii prezentei actiuni, astfel încât ratiunea masurilor dispuse în mod nelegal de instanta de fond sa existe. Practic, prezenta ordonanta este lipsita de obiect si prin urmare caracterul urgent al masurilor dispuse nu au nici o justificare.
Recurenta pârâta a actionat cu promptitudine si a scos de la comercializare toate produsele indicate de reclamanta prin notificare (în fapt, asa cum rezulta si din continutul bonului fiscal din data de 10.10.2009, depus de reclamanta ca proba la dosarul cauzei, e vorba de un singur produs – pulover acril), iar ulterior a procedat la distrugerea acestora; aceste masuri au fost luate chiar daca exista doar o aparenta de drept privind temeinicia sustinerilor reclamantei neexistând nicio “dovada irefutabila”, asa cum afirma reclamanta ca aceste produse sunt în fapt produse marca Sprider Stores sau Aggressive; recurenta pârâta nu a afirmat niciodata ca produsele pe care le-a comercializat au fost marca Sprider; comercializarea acestor produse s-a facut în baza unui contract comercial în care furnizorul garanta cu privire la respectarea drepturilor de marca pentru produsele în cauza.
Stocul produselor care au facut obiectul sesizarii reclamantei ( e vorba în fapt de un singur produs – produsul pulover acril având cod EAN 4035329763462) este O; produsele având cod EAN 4035329763462 au fost scoase imediat de la comercializare (a se vedea corespondenta interna depusa la dosarul cauzei si, ulterior, au fost distruse (a se vedea procesele-verbale de distrugere depuse la dosarul cauzei). Recurenta pârâta nu a importat produsele ce au facut obiectul sesizarii; cumpararea acestor produse a facut obiectul unui contract de achizitie intracomunitara. Recurenta pârâta nu comercializeaza produsele ce au facut obiectul sesizarii; bonul fiscal depus de reclamanta la dosarul cauzei a fost eliberat în data de 10.10.2009 si nicio alta proba ulterioara care sa dovedeasca ca recurenta pârâta a mai comercializat produsele ce au facut obiectul sesizarii, dupa momentul sesizarii, nu a mai fost depusa de reclamanta, ceea ce face dovada deplina a celor afirmate de recurenta pârâta respectiv ca, de la momentul sesizarii nu mai comercializam produsele în cauza. Aceasta masura de retragere a produselor de la comercializare a fost luata doar pentru a se diminua orice potential prejudiciu al unei eventuale comercializari ilicite a unor produse ( a se vedea corespondenta anexata prezentei), desi, nu a existat decât o aparenta de drept privind temeinicia sustinerilor reclamantei care ne-ar fi legitimat si la o lipsa de actiune la solicitarile acesteia.
Eventualul prejudiciu produs reclamantei este cel privind cantitatea de produse deja comercializata, asadar suntem în prezenta unui eventuale pagube deja produsa care poate fi cuantificata si recuperata în viitor, fara sa existe un risc privind amplificarea acestei pagube din moment ce nici nu mai comercializeaza si nici nu mai are pe stoc produsele invocate. S.R.- este o companie importanta pe piata, cu o foarte buna reputatie si cu situatie financiara dincolo de orice suspiciuni, astfel încât nu poate fi identificata nicio piedica ce s-ar putea ivi în viitor cu prilejul unei eventuale executari; însasi reclamanta în Notificarea initiala facea aprecieri privind “nestirbita probitate morala si comerciala precum si reputatia de care se bucura în piata SC R.H.R. SRL “, aprecieri care, prin atitudinea avuta de recurenta pârâta s-au dovedit a fi pertinente.
Recurenta a invocat pentru aceleasi motive si lipsa de obiect a masurilor dispuse.
II. Pe fond, cererea de emitere a ordonantei si implicit cererile accesorii sunt inadmisibile deoarece numai judecarea fondului prin administrarea întregului probatoriu prin care sa se constate o încalcare de catre recurenta pârâta a drepturilor de proprietate intelectuala ar putea legitima instanta sa dispuna masurile solicitate de reclamanta.
1. Din probatoriul depus la dosar nu rezulta existenta unei aparente în ceea ce priveste o încalcare a drepturilor de proprietate de catre recurenta pârâta, aparenta care ar putea legitima masurile dispuse de instanta în situatia îndeplinirii si celorlalte conditii ale ordonantei.
Din probele administrate nu reiese o aparenta legitima a sustinerilor reclamantei cu atât mai mult cu cât recurenta pârâta am actionat cu promptitudine si cu totala buna-credinta, aspecte dovedite prin probatoriul administrat. Produsele ce fac obiectul litigiului – pulover acril cu dungi – au fost comercializate de recurenta pârâta, în mod legitim, ele fiind achizitionate de la furnizorul sau Tehage Textilhandels GMBH, având sediul în Germania, în baza unui contract comercial care stipuleaza (art. 8) .. ” Furnizorul garanteaza ca are dreptul sa comercializeze bunurile ce fac obiectul prezentului contract, si ca va raspunde pentru încalcarea oricaror drepturi ale tertilor, incluzând doar fara a se limita la acesta, dreptul de proprietate intelectuala si industriala” si ca: “Furnizorul va fi responsabil pentru obtinerea tuturor autorizatiilor, licentelor/permiselor cerute de lege pentru introducerea pe piata româneasca a produselor livrate cumparatorului.” Asadar, comercializarea produselor s-a facut în temeiul garantiei oferite de catre furnizor, garantie care a functionat la momentul comercializarii produselor si care functioneaza si în prezent. Atât timp cât nu se face dovada ca furnizorul în cauza a încalcat drepturile de proprietate intelectuala ale reclamantei, respectiv ca recurenta pârâta a comercializat fara nici un fel de dubiu, în mod ilicit, produse apartinând SC S.S. SA. nu se pot dispune împotriva recurentei pârâte masurile solicitate de catre reclamanta, cu atât mai mult cu cât nu exista nici un indiciu privind o eventuala culpa în ceea ce o priveste nici în activitatea de comercializare propriu-zisa si nici în aceea de retragere de la comercializare a produselor.
Pentru a dispune masurile solicitate de catre reclamanta, instanta trebuie sa poata stabili în primul rând daca recurenta pârâta a comercializat produse marcile protejate, iar în al doilea rând daca aceasta comercializare era ilicita, or, o asemenea apreciere nu se poate face decât în urma administrarii întregului probatoriu pe fondul cauzei, cu introducerea în mod obligatoriu în cauza a furnizorului Tehage Textilhandels GMBH cu sediul în Germania, str. A. nr.73, înregistrat cu nr. HRB 20647, cu atât mai mult cu cât buna credinta a recurentei pârâte atât în activitatea de comercializare cât si în actiunile întreprinse este certa si este dovedita prin probatoriul anexat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Curtea a constatat nefondate motivele de recurs prin care se sustine lipsa caracterului urgent al masurilor de sistare a importului si comercializarii în cadrul magazinelor Real, a tuturor produselor purtând marca Sprider Stores, Sprider Under, Sprider Athletics si Aggresive precum si sechestrarea marfurilor importate si depozitate de recurenta pârâta în spatiile depozitate, având în vedere ca produsele purtând marcile în cauza au fost comercializate de catre intimata în temeiul unui contract de furnizare cu privire la care nu s-a facut dovada ca si-ar fi încetat valabilitatea.
Mai mult simplele declaratii ale recurentei pârâte în sensul ca ar fi scos de la vânzare toate aceste produse si le-ar fi distrus nu sunt suficiente.
Daca prezenta ordonanta nu ar fi admisa, recurenta ar avea posibilitatea oricând în viitor sa comercializeze aceleasi produse fara ca reclamanta sa aiba la îndemâna o modalitate urgenta de executare împotriva acesteia, punând-o pe aceasta, pe de o parte, în situatia prea împovaratoare de a urmari vânzarile pârâtei, iar pe de alta parte, în situatia ca, ori de câte ori ar observa ca pârâta ar comercializa un produs purtând marcile în cauza sa formuleze o cerere de ordonanta presedintiala, care, urmând logica pârâtei, ar trebui sa fie respinsa ca neîntemeiata, atât timp cât pârâta ar retrage respectivele produse de la vânzare pâna la judecarea acesteia.
În orice caz, din raspunsul recurentei din 26.10.2009, la notificarea reclamantei, rezulta ca au fost identificate si retrase de la comercializare doar trei pulovere marca “Aggresive”, or, cererea priveste si produsele purtând marcile “sprider”, comercializate de catre pârâta, conform dovezilor prezentate de catre reclamanta.
Asa cum corect a retinut prima instanta, urgenta este data de pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, si anume dreptul, în aparenta, al reclamantei de furnizor exclusiv al produselor purtând marcile în cauza, pentru România, raportat la dificultatile de ordin practic cu privire la cuantificarea în viitor a prejudiciului generat reclamantei ca urmare a continuarii operatiunilor de comercializare a produselor purtând marcile pretins contrafacute.
Acestea sunt si motivele pentru care este neîntemeiata si pretentia recurentei în sensul ca actiunea în cauza ar fi ramas fara obiect ca urmare a masurilor luate deja de catre pârâta.
Nu sunt întemeiate sustinerile recurentei în sensul ca actiunea privind emiterea ordonantei si implicit cererile accesorii sunt inadmisibile deoarece numai judecarea fondului prin administrarea întregului probatoriu prin care sa se constate o încalcare de catre recurenta pârâta a drepturilor de proprietate intelectuala ar putea legitima instanta sa dispuna masurile solicitate de reclamanta.
Aceasta este o prolema care priveste îndeplinirea conditiei aparentei de drept. Or, asa cum corect a retinut prima instanta, aceasta este reprezentata de calitatea de titular al dreptului de a importa si comercializa la nivel comunitar si în România a marcilor Sprider Stores, Sprider Underwear, Sprider Athletics si Aggressive, în opozitie cu pârâta care nu a putut justifica existenta aparentei de drept pentru comercializarea produselor purtând marci identice sau similare, a furnizorului sau.
În aceste conditii, existând aparenta dreptului în favoarea reclamantei, comercializarea unor produse prin intermediul altui furnizor, în aparenta, neautorizat de catre firma titulara a marcii, reprezinta o încalcare a dreptului acestuia.
Relatiile comerciale contractuale dintre pârâta si furnizorul sau nu îi sunt opozabile reclamantei, urmând ca acestia sa îsi rezolve problemele legate de eventuala încalcare a clauzelor contractuale ulterior, pentru situatia în care reclamanta va obtine câstig de cauza pe fondul litigiului.
Cu privire la capatul de cerere, privind publicarea dispozitivului hotarârii într-un cotidian de larga circulatie, Curtea a constat ca masura publicarii în presa, prin natura sa, nu se înscrie în cerinta vremelniciei care conditioneaza cererile formulate pe calea ordonantei presedintiale, ?i ca atare este neîntemeiat, raportat la dispozi?iile art.581 C.proc.civ.
În consecin?a, în temeiul art.312 alin.1-3, raportat la art.304/1 C.proc.civ., fiind îndeplinite dispozitiile art. 9 din OUG 100/14.07.2005 coroborate cu art. 581 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentinta atacata, va respinge ca neîntemeiat capatul de cerere privind publicarea dispozitivului hotarârii într-un cotidian de larga circulatie.
