Ca orice act administrativ sau jurisdicţional, şi decizia de sancţionare trebuie să fie motivată, pentru a se asigura respectarea principiului accesul liber la justiţie şi a dreptului la apărare, consacrate de art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Nemotivarea unui astfel de act administrativ-jurisdicţional face ca soluţia dispusă să aibă caracter arbitrar, punând instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în imposibilitatea de a verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului. Prin urmare, lipsa motivării afectează însăşi valabilitatea actului şi conduce la nulitatea acestuia. De asemenea, în situaţia în care motivarea actului este extrem de sumară şi contradictorie, acest fapt echivalează cu lipsa motivării.
Decizia civilă nr.500 din 23 mai 2011
