Act sexual. Corupţie sexuală. Distincţie. Viol

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ MINORI

Dosar nr. 6141/102/2011 (Număr în format vechi 8472/2011)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

SENTINŢA PENALĂ NR. 168

Şedinţa publică din data de 02 decembrie 2011

PREŞEDINTE: S.B.

GREFIER: D.M.

Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror S.C.V.de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul O.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de viol, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1, alin. 3 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă au răspuns: inculpatul O.A. şi reprezentantul legal al părţii vătămate, dl. P.I., lipsă fiind partea vătămată P.B.N., reprezentantul legal al părţii vătămate, d-na P.I., reprezentantul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, precum şi reprezentantul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa constată că s-a înaintat la dosar concluzii scrise formulate atât de partea vătămată, prin dl. avocat Coman A., cât şi de către inculpatul O.A., prin apărătorul ales.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în cuprinsul încheierii din 18 noiembrie 2011, când s-a dispus amânarea pronunţării asupra soluţiei pentru data de astăzi, 02 decembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

T R I B U N A L U L

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, înregistrat la data de 16 septembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată – în stare de arest preventiv – a inculpatului O.A., fiul lui Alexandru şi Aurelia, născut la data de 22 aprilie 1965 în localitatea Şăulia, jud.Mureş, , studii liceul, ocupaţia subofiţer activ, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Tg.Mureş, str.Petru Maior, nr.9, ap.2, jud.Mureş, posesor al actului de identitate C.I., seria 521817, având CNP 1650422264360, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de viol, prev. şi ped. de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen.

În actul de sesizare, în esenţă, se reţine faptul că, inculpatul în data de 31.08.2011 a încercat – prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra a minorei P.B.N., în vârstă de aproape 9 ani – să obţină satisfacţie sexuală, sărutând-o pe gură, apoi pe corp şi a obligat-o să-i atingă organele genitale.

În etapa actelor premergătoare acuzatul, în declaraţia dată, nu a oferit detalii despre conduita lui antisocială (filele 30-31), după care în cursul urmăririi penale, cu ocazia desfăşurării audierilor efectuate în calitate de învinuit a negat participarea lui la ilicitul penal analizat (filele 38-41), însă în declaraţia dată în calitate de inculpat a recunoscut parţial comiterea faptei, oferind unele date referitoare la cele întâmplate, în sensul că a menţionat că în ziua de 31.08.2011 în timp ce se afla cu partea vătămată în apartamentul lui, a mângâiat-o pe obraz şi pe burtă şi a sărutat-o pe gură, iar în acele momente era dezbrăcat de la brâu în jos, având pe el doar un tricou (filele 44-45).

Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, acuzatul şi-a retractat declaraţia dată în calitate de inculpat, în conţinutul căreia a recunoscut parţial comiterea faptei şi a precizat că îşi menţine doar declaraţia de învinuit în care a arătat că nu a atins deloc fetiţa. În argumentarea modificării poziţiei procesuale inculpatul a precizat că a recunoscut parţial comiterea faptei, întrucât spera că în această împrejurare nu se va dispune arestarea lui preventivă (fila 124).

În faţa noastră inculpat a negat implicarea lui în evenimentele care formează obiectul cauzei pendinte, plasabile în sfera ilicitului penal (filele 51-53).

Analizând probele administrate în cauză, vom reţine următoarele:

I. În fapt:

Inculpatul O.A. şi familia părţii vătămate P.B.N. – născută la data de 06.09.2002 – locuiesc în cartierul Unirii din Tg.Mureş.

Imobilele unde cele două familii îşi au domiciliul sunt învecinate, inculpatul locuieşte la parter, iar în spatele acestora, între blocuri este un teren de joacă, un parc, unde copii care locuiesc în apropiere îşi petrec timpul liber, se joacă.

Marea majoritate a acestor copii îl cunosc pe inculpat sub apelativul de „nenea S.”, care la solicitarea unora dintre ei le repara bicicletele, le umfla mingile şi îi servea cu apă, dulciuri.

La data de 31.08.2011, după amiaza, inculpatul, în parcarea din spatele blocului a efectuat unele reparaţii la maşina proprietatea personală, în ziua respectivă consumând băuturi alcoolice, respectiv ţuică de cazan şi bere.

Partea vătămată P.B.N., împreună cu mai mulţi copii – dintre care îi amintim pe N. I. B., H. D. şi R. A. – se afla pe terenul de joacă în parcul situat în zona blocurilor.

În cauza pendinte, faţă de inculpatul O.A. s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 05.09.2011 pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, faptă prevăzută de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1 şi al.3 C.pen., iar la data de 06.09.2011 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de acuzat pentru aceeaşi infracţiune.

La data de 31.08.2011, martora P.I. a formulat un denunţ oral împotriva lui O.A., arătând că în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 20,00, fiica sa P.B.N. ar fi fost abuzată sexual de către sus-numit, în apartamentul acestuia (fila nr. 6).

Martora P.I. în etapa prealabilă judecăţii a declarat că fiica sa se juca în spatele blocului, iar în jurul orei 20,00 a vrut s-o cheme în casă, însă nu a observat-o în parc. A sunat-o pe telefonul mobil şi fetiţa i-a răspuns având o voce din care reieşea că este speriată. Femeia a coborât din apartament, întrucât fata îi spusese că „nenea S. i-a băgat limba în gură”. Fetiţa i-a povestit apoi că inculpatul a dus-o în apartamentul lui, unde a sărutat-o pe gură, pe burtă şi pe gât şi i-a luat mâna cu care a pus-o să-i atingă penisul. Ulterior, martora P.I. s-a deplasat la blocul inculpatului, acesta era ieşit din apartament şi i-a reproşat ceea ce făcuse. Inculpatul – în stare de ebrietate – i-a cerut iertare afirmând că nu a ştiut că este fetiţa ei (fila nr. 68,69).

Audiată în faţa noastră martora P.I. a arătat că-şi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi a relatat, în continuare, aceleaşi aspecte care au fost redate în această declaraţie, precizând totodată că atunci când s-a întâlnit cu fetiţa în blocul unde locuiesc aceasta era foarte speriată şi plângea, iar după ce au ajuns în apartament a rugat-o să o spele pe dinţi şi pe mână, deoarece simţea miros de băutură şi de ţigară (filele 54-56).

În acele momente în apartament se afla şi martorul P. D. A., fratele părţii vătămate care a anunţat organele abilitate despre cele petrecute, iar tatăl părţii vătămate, martorul P.I. era la serviciu.

După prima discuţie pe care partea vătămată P.B.N. a avut-o cu ofiţerii de poliţie în seara de 31.08.2011, ea a fost audiată în prezenţa tatălui – P.I. şi a unui psiholog (filele 10, 11).

Cu această ocazie partea vătămată P.B.N. a relatat că inculpatul („nenea S.”) pe care-l cunoştea pentru că locuia lângă blocul ei, a luat-o de mână de lângă bloc şi a condus-o spre blocul lui. Fetiţa l-a urmat, neştiind ce se întâmplă, apoi el a intrat în apartament şi ea a intrat după el. Fetiţa arată că inculpatul a închis uşa dar nu a încuiat-o. S-a oprit pe hol, unde a pus-o pe un scaun, iar el s-a pus în picioare în faţa ei. Apoi s-a apropiat de ea şi a sărutat-o pe gură, fetiţa afirmând că „mi-a băgat limba în gură”, după care a început s-o sărute pe burtă şi i-a ridicat tricoul, minora încercând să-şi ţină tricoul cu mâinile. Fetiţa a mai declarat că inculpatul şi-a dat jos pantalonii şi a văzut că nu are chiloţi, s-a apropiat de ea, a prins-o de încheietura mâinii şi a forţat-o să-i atingă penisul. Minora s-a speriat şi şi-a tras repede mâna, iar imediat apoi a fost sunată pe telefonul mobil de tatăl ei, căruia i-a spus că „este la un nene în casă”. Imediat după aceea, a ieşit din apartamentul inculpatului şi a fost sunată şi de mama ei. Minora a mai declarat că nu a mai fost niciodată până atunci în apartamentul inculpatului.

La termenul de judecată din data 19.10.2011 partea vătămată a descris aceeaşi stare de fapt pe care a relatat-o şi în declaraţia anterior menţionată (filele 57-58).

După alertarea organelor de poliţie, un echipaj s-a deplasat la locuinţa inculpatului, constatând că acesta se află în stare avansată de ebrietate şi că este dezbrăcat de la brâu în jos. Poliţiştii au constatat că nu pot comunica cu inculpatul, datorită stării în care se afla, aspecte care sunt cuprinse în procesul verbal întocmit cu aceea ocazie (fila 9).

În cursul urmăririi penale, în declaraţia olografă pe care a dat-o la data de 01.09.2011, inculpatul O.A. a declarat că în jurul orei 20,00, după ce consumase băuturi alcoolice, se afla în zona de joacă a copiilor, iar o fetiţă a să-i ceară un pahar cu apă. A condus-o până la apartament, fetiţa s-a oprit pe hol şi el i-a adus un pahar cu apă. Imediat apoi, el s-a dus la baie şi s-a dezbrăcat, dar nu ştie dacă fetiţa a rămas sau nu în apartament (filele 30-31).

În declaraţia de învinuit din data de 05.09.2011, acesta a reiterat aceeaşi variantă, în sensul că fetiţa l-a rugat să-i dea apă, iar el a chemat-o în locuinţă. Este posibil s-o fi prins de mână sau de după cap când a intrat, dar a fost un gest simplu de tandreţe. După ce i-a dat paharul cu apă, el s-a dus la baie şi-a făcut necesităţile fiziologice şi-a dat jos pantalonii scurţi, întrucât erau murdari, iar apoi, când a ieşit, a observat că fetiţa era tot pe hol. A declarat că probabil fetiţa s-a speriat când l-a văzut gol de la brâu în jos şi a fugit din apartament (filele 38-41).

Fiind audiat în calitate de inculpat, la data de 06.09.2011, acuzatul a revenit asupra declaraţiilor anterioare, recunoscând faptul că după ce a intrat în baie şi şi-a dat jos pantalonii pentru că erau murdari, a auzit închizându-se uşa de la intrare. A ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi atunci a observat că fetiţa era în acelaşi loc, pe hol. S-a apropiat de ea, întrebând-o „nu ai plecat?” iar apoi a început s-o mângâie pe obraz şi pe burtă, după care a sărutat-o pe gură. A afirmat că a mângâiat-o pe burtă pe sub tricoul pe care fata îl avea, direct pe piele, în zona buricului. Mai afirmă că sărutul a fost unul simplu şi nu a fost cu limba. Acuzatul a recunoscut că era gol de la brâu în jos, întrucât aşa ieşise din baie, însă a negat faptul că i-ar fi luat mâna minorei şi ar fi pus-o pe penisul lui, afirmând că nu a avut erecţie în acele momente. A declarat că nu a intenţionat să aibă un act sexual cu minora şi că tot ce s-a întâmplat se datorează stării de ebrietate în care se afla (fila nr. 44-45).

La aceeaşi dată de 06.09.2011, cu ocazia soluţionării propuneri de arestare preventivă formulată în cauză, în faţa judecătorului delegat de la Tribunalul Mureş, în dosarul nr.8.229/2011, în declaraţia dată acuzatul a arătat că în data de 31.08.2011, după amiaza, în parcarea din spatele blocului a efectuat unele reparaţii la maşina proprietatea personală, consumând băuturi alcoolice, respectiv ţuică de cazan şi bere. După ce a terminat, în jurul orelor 21,00 partea vătămată l-a rugat să-i dea un pahar cu apă. Împreună s-au deplasat la locuinţa lui, unde după ce i-a dat paharul cu apă, el s-a dus la baie şi-a dat jos pantalonii pentru că erau murdari, timp în care a auzit închizându-se uşa de la intrare. Rămânând doar întru-n tricou, a ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi atunci fetiţa când l-a văzut s-a speriat, a deschis uşa de la apartament şi a plecat (fila 49, dosarul nr.5.936/102/2011, număr vechi 8.229/2011).

În final, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a retractat o parte din declaraţia prin care recunoştea parţial fapta, menţionând că îşi susţine doar declaraţiile date în ziua de 05.09.2011. A arătat că nu mai recunoaşte faptul că a sărutat partea vătămată pe gură sau pe burtă, revenind la afirmaţia că nu a atins-o deloc. Referitor la motivul pentru care în declaraţia de inculpat din 06.09.2011 a recunoscut parţial fapta, inculpatul a arătat că acea declaraţie a dat-o pentru că a sperat că nu va fi arestat preventiv (fila 124).

În faţa noastră, în declaraţia dată, inculpatul a arătat că în data de 31.08.2011, după amiaza, în parcarea din spatele blocului a efectuat unele reparaţii la maşina proprietatea personală şi după ce a terminat, la un moment dat partea vătămată l-a rugat să-i dea un pahar cu apă. Împreună s-au deplasat spre locuinţa lui şi acuzatul admite că ar fi fost posibil s-o fi prins pe fetiţă de mână sau de după cap când au intrat în casa scărilor, dar acesta a fost un gest simplu, prietenesc. După ce i-a dat paharul cu apă, el s-a dus la baie şi-a dat jos pantalonii pentru că erau murdari, timp în care a auzit închizându-se uşa de la intrare. Rămânând doar întru-n tricou, a ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi atunci a observat că fetiţa era în acelaşi loc, pe hol, stând rezemată de uşă. Imediat după acest moment fetiţa a deschis uşa şi a plecat din apartament. Inculpatul a mai declarat că nu corespunde realităţii că ar mângâiat-o pe fetiţă şi că ar fi sărutat-o pe gură, afirmând că „nu m-am atins de ea” (filele 51-53).

În cauză au mai fost audiaţi în calitate de martori, minorii XXXXX.XXXX.XXXX.

Martorul XXXXXXa declarat că în timp ce se jucau la un moment dat Noemi a afirmat că îi este sete, iar copii i-au spus să meargă la nenea S. să ceară apă (filele 78-79; 214).

Din declaraţiile martorului N. I. B. rezultă că acesta a auzit-o pe partea vătămată cerând un pahar cu apă de la inculpat, motiv pentru care „nenea S.” şi fetiţa s-au dus în apartamentul acuzatului (filele 75-76; 149).

Martora XXXXXa declarat că în timp ce venea de la o prietenă a văzut momentul în care nenea XXXXX a luat-o de mână pe fetiţă şi a dus-o în casă (filele 82; 150), însă nici acest martoră şi nici ceilalţi copii nu ştiu ce s-a întâmplat în locuinţa inculpatului (filele 73-79, 82, 83; 147-148, 149, 150, 214).

Au mai fost audiaţi tatăl minorei martorul P.I. (filele 54-60; 59-61) şi fratele acesteia, martorul P. D. A. (filele 61-67; 151-155), ambii confirmând că minora a relatat imediat după cele întâmplate cum a fost sărutată şi mângâiată de inculpat şi cum acesta i-a luat mâna şi i-a pus-o pe penis.

Martorul P. D. A. a mai declarat că a fost contactat de inculpat a doua zi după comiterea faptei, care i-a cerut să discute despre plângerea depusă la poliţie, P. D. A. refuzând să discute. Acesta a mai declarat că în ziua de 01.09.2011, în faţa blocului, a fost abordat de inculpat care i-a spus că-şi cere scuze pentru cele întâmplate cu o seară înainte, arătând că poate „a pişcat-o” din joacă pe fetiţă, dar nu ştie exact ce s-a întâmplat pentru că era beat. Tot P. D. A. a mai menţionat că în seara de 05.09.2011 ar fi fost abordat de două persoane care i-au propus să se împace cu inculpatul şi să-şi retragă plângerea, persoane care au devenit agresive văzând refuzul martorului.

De asemenea martorii P.I., P.I. şi P. D. A., în declaraţiile date au mai arătat că după eveniment fetiţa a avut numeroase coşmaruri, urmează un program de consiliere psihologică – împrejurări care sunt menţionate în scrisoarea medicală şi tabelul depus (filele 62-63) – şi comportamentul ei a suferit modificări, fetiţa a devenit mai retrasă, iar atunci când se uita la televizor, la emisiunile ei preferate, nu mai râdea, avea o privire fixă şi era deranjată foarte mult dacă era pupată, pe obraz sau pe gât, de membrii familiei.

Aceste împrejurări au fost relevate şi de martorul K. J., unchiul părţii vătămate în declaraţia dată în faţa noastră (fila 217).

În cauză a mai fost audiat şi martorul Dudilă Augustin, care a declarat că, în calitate de prieten, atât cu inculpatul O.A. cât şi cu tatăl părţii vătămate, martorul P.I., după ce a aflat de la nepotul lui, martorul R. A., precum şi de la ceilalţi copii despre cele întâmplate şi că inculpatul a fost arestat, în după-amiaza zilei de 05.09.2011, din proprie iniţiativă, în calitate de vecin şi prieten, s-a deplasat la locuinţa familiei P. cu intenţia de a încerca împăcarea celor două familii. Întrucât P.I. nu a fost acasă, cu ajutorul fiului acestuia a vorbit la telefon cu tatăl părţii vătămate, însă acesta i-a spus că nu este de acord cu împăcarea şi că doreşte ca procesul să meargă mai departe, deoarece fetiţa este traumatizată. Martorul a mai declarat că discuţiile nu erau tensionate şi că atunci când au discutat despre posibilitatea împăcării nu a făcut referire la nicio sumă de bani (filele 80-82, 212-213).

Ofiţerul psiholog care a asistat la audierea minorei a întocmit un studiu de caz ce a fost depus la dosar, studiu din care reiese că în timpul audierii minora a manifestat trăiri anxioase semnificative, autentice şi tendinţe de retragere în momentul în care evoca incidentul din 31.08.2011, această manifestare infirmând ipoteza unui comportament simulat sau indus de adulţi.

În acest studiu de caz, s-a mai menţionat existenţa unei simptomatologii anxios – depresive (culpabilitate şi ruşine, tristeţe şi blocaj în comunicare), minora exprimându-şi teama legată de întâlnirea cu agresorul şi s-a apreciat că trauma suferită îi poate afecta profund personalitatea, influenţându-i sentimentul eului propriu, relaţiile intime şi sănătatea psihică (filele 16-17).

La data de 15.09.2011 a fost întocmit un referat privind situaţia minorei la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş. Cu ocazia discuţiei cu psihologul minora a povestit din nou ce s-a întâmplat în locuinţa inculpatului, făcând unele descrieri care sunt extrem de relevante în susţinerea faptului că inculpatul a luat mâna fetei şi a pus-o pe organele sale genitale: „abuzatorul s-a aşezat pe scaun, şi-a dat jos pantalonii şi în timp ce i-a spus să se uite la el, i-a luat mâna stângă şi a pus-o pe organele lui genitale. Fetiţa a afirmat că nu s-a uitat, a întors capul, dar a simţit cu palma – moale, puţin cald, păr şi rotund asemănător unui bec.”

În legătură cu această împrejurare, psihologul care a efectuat evaluarea părţii vătămate a menţionat că „fetiţa a descris destul de exact partea organului genital al agresorului (testiculele) pe care a atins-o, chiar dacă a fost doar simţul tactil, fetiţa refuzând să privească organul genital al abuzatorului” .

În referatul întocmit se mai arată că: „Fetiţa era speriată şi a spus mamei ăsta mă prinde încă o dată … în apartament, fetiţa era foarte speriată, plângea, a cerut să fie spălată pe gură şi pe dinţi, spunând că simte buzele şi limba lui S. în gura ei.”

Psihologul a constatat că în timpul relatării evenimentelor traumatizante privirea fetiţei a devenit fixă, exprima o frică reală, chiar panică, iar comportamentul ei exprima anxietate (poziţia corpului nu a mai fost relaxată, s-a rigidizat, muşchii feţei s-au contractat, exprimarea verbală a devenit greoaie, formulând cu greutate propoziţiile) şi în referatul întocmit s-a tras concluzia că minora este traumatizată (filele 51-53).

Aşa cum am menţionat, în cauza de faţă declaraţiile inculpatului au fost oscilante de-a lungul desfăşurării procesului penal, iniţial acesta nu a recunoscut acuza care i se aduce, după care a adoptat o poziţie de recunoaştere parţială, iar în final a ajuns la o negare indubitabilă a faptei.

În acord cu prevederile art.69 C.pr.pen., declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Recunoaşterea parţială a participării inculpatului la ilicitul penal analizat se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate date în cursul desfăşurării procesului penal, în care fetiţa a relatat în mod coerent şi constant cele întâmplate, iar aceste din urmă detalii sunt susţinute şi au fost relatate atât înscrisul denumit „studiu de caz”, întocmit de D-na Lazăr Berta, în calitate de ofiţer psiholog (filele 16-17), cât şi în conţinutul actului întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, intitulat „Referat privind situaţia minorei P. Bernadett Noemi” (filele 52-53), precum şi de membrii familiei părţii vătămate.

Contradicţiile existente în declaraţiile acuzatului, a părţii vătămate şi a martorilor minori N. I. B., H. D., R. A. şi Bodan Iulia, referitoare la împrejurarea că partea vătămată s-a adresat sau nu inculpatului, în aceea zi, cerând acestuia un pahar cu apă sau nu, că minora ar fi fost „dusă” de inculpat fiind ţinută de mână, în apartamentul acestuia şi că fetiţa a mai fost sau nu în locuinţa acuzatului nu prezintă relevanţă juridică, deoarece nu ne oferă lămuriri suplimentare referitoare la cele întâmplate în locuinţa inculpatului.

În aceeaşi ordine de idei mai notăm că, în exercitarea dreptului la apărare, în opinia noastră, s-a încercat să se discrediteze familia părţii vătămate, în acest sens solicitând şi propunând audierea în calitate de martoră a D-nei Rigmanyi Ildiko, însă martora respectivă nu a putut oferi date şi detalii convingătoare în sprijinul punctului de vedere exprimat de apărare (fila 216).

Starea de fapt mai sus expusă se probează cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate (filele 48-50; 57-58), acte premergătoare (filele 35-37), declaraţiile acuzatului (filele 38-41,44, 45; 51-53), studiul de caz (filele 16-17), referatul privind situaţia minorei (filele 51-53), declaraţiile martorilor (filele 54-86; 54-56, 59-61, 147-157, 212-217), actele depuse de D-ul P.I. (filele 62-63) şi procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 124).

II. În drept:

Din probele analizate şi mai sus redate, coroborate între ele, considerăm că în speţă se confirmă împrejurarea potrivit căreia în ziua de 31.08.2011, în jurul orelor 21,00, inculpatul O.A. în timp ce se afla în locuinţa lui, împreună cu minora P.B.N., în vârstă de aproape 9 ani, acuzatul – care era gol de la brâu în jos – a sărutat-o pe gură, încercând „să-şi bage limba” în gura fetiţei, apoi i-a ridicat tricoul şi a început s-o sărute în zona burţii, iar după ce a sărutat-o pe burtă, inculpatul a luat mâna fetei şi a pus-o pe penisul lui.

Reamintim că acuzatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen., deoarece procurorul a considerat că toate actele făcute de inculpat asupra corpului fetei dovedesc că acesta intenţiona obţinerea unei satisfacţii sexuale, folosindu-se de corpul minorei. Mai întâi, a sărutat-o pe gură, apoi i-a ridicat tricoul şi a sărutat-o în zona abdomenului, iar în cele din urmă i-a luat mâna şi i-a pus-o pe penisul lui. În opinia procurorului, este evident că asemenea gesturi şi acţiuni urmăreau un singur scop, respectiv obţinerea satisfacţiei sexuale prin atingerea corpului copilei şi prin atingerea de către aceasta a penisului său. Având în vedere vârsta minorei, aceasta nu era capabilă să-şi exprime voinţa, fapt de care inculpatul a profitat.

Pe parcursul desfăşurării procedurilor în faţa noastră, la termenul de judecată din data de 19.10.2011:

– apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acuzatului din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen., în infracţiunea de sexuală, prev. şi ped. de art.202 alin.1 C.pen., iar

– apărătorul părţii vătămate a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen., în infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art.197 alin.1, 3 C.pen. (filele 112-118).

Referitor la aceste cereri, arătăm că, prin Decizia nr. III/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art.197 alin.1, cu referire la art.198 şi art.201 C.pen., a statuat că:

„prin act sexual de orice natură susceptibil a fi încadrat în infracţiunea de viol, prevăzută de art.197 din Codul penal, se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa”.

Prin prisma laturii obiective, elementul material al infracţiunii de corupţie sexuală se realizează printr-o acţiune constând în săvârşirea unor acte cu caracter obscen asupra unui minor sau în prezenţa unui minor. Actele cu caracter obscen constau în diferite gesturi prin care se sugerează aspecte intime ale vieţii sexuale.

Este adevărat că acţiunea inculpatului, materializată în sărutatul părţii vătămate, un copil în vârstă de aproape 9 ani, pe gură şi pe burtă, după care acuzatul a luat mâna fetiţei şi a pus-o pe penisul lui, reprezintă acte cu caracter obscen şi cu tentă sexuală, însă în opinia noastră, nici una dintre aceste acţiuni nu plasează conduita inculpatului în sfera noţiunii de act sexual, susceptibil de a fi încadrat în infracţiunea de viol, aşa cum ea a fost definită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia mai sus menţionată. În aceeaşi ordine de idei, mai arătăm că acţiunea inculpatului constând în luarea şi punerea mâinii fetiţei pe propriile organe genitale a avut o durată extrem de redusă şi această simplă palpare neurmată de nicio altă activitate, în opinia noastră, nu poate avea semnificaţia unui act sexual.

Aşadar, considerăm că activitatea ilicită pentru care inculpatul a fot deferit justiţiei se circumscrie infracţiunii de corupţie sexuală.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.334 C.pr.pen., vom respinge cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de apărătorul părţii vătămate din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de 20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen., în infracţiunea de viol, prev. şi ped. art.197 alin.1, 3 C.pen. şi vom admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, formulată de apărătorul acestuia, motiv pentru care vom schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen. în infracţiunea de corupţie sexuală, prev. şi ped. de art.202 alin.1 C.pen..

Prin urmare, în drept, fapta inculpatului O.A., care în ziua de 31.08.2011, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în locuinţa lui – fiind dezbrăcat de la brâu în jos – împreună cu partea vătămată, minora P. Bernadett Noemi în vârstă de 9 ani, a sărutat-o pe gură, încercând „să-şi bage limba” în gura fetiţei, apoi i-a ridicat tricoul şi a început s-o sărute în zona burţii, după care a luat mâna fetei şi a pus-o pe penisul lui, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie sexuală, prev. şi ped. de art.202 alin.1 C.pen..

Prin prisma argumentelor de ordin faptic şi juridic expuse mai sus, în opinia noastră, principiul de drept „in dubio pro reo”, vehiculat pe parcursul concluziilor pe fond, nu este aplicabil în această speţă, de vreme ce materialul probator administrat confirmă, în mod evident, existenţa faptei, iar vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, astfel încât se justifică pronunţarea unei soluţii de condamnare şi nu de achitare.

a. Individualizarea pedepsei

La individualizarea pedepsei pe care o vom aplica pentru fapta penală reţinută vom urmări criteriile prevăzute de art.72 C.pen. şi anume:

– gradul de pericol social concret al infracţiunii, concretizat în modul în care inculpatul a acţionat, asupra unui copil în vârstă de 9 ani, în propriul apartament, profitând de credulitatea, naivitatea şi imaturitatea părţii vătămate, specifice vârstei;

– urmările cauzate, concretizate în atingerea adusă atât vieţii sexuale, cât şi drepturilor părţii vătămate la o dezvoltare fizică şi psihică normală;

– mediul familial şi social din care provine acuzatul;

– circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, faţă de acuzele care i-au fost aduse, însă acest aspect nu a deturnat sub nici o formă cercetarea judecătorească, acuzatul se află la prima confruntare cu legea penală şi potrivit datelor deţinute nu este cercetat în alte dosare. Aşa cum rezultă din probatoriul administrat, în momentul săvârşirii infracţiunii, acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, însă acest aspect nu reprezintă o scuză plauzibilă în privinţa conduitei lui antisociale şi nici nu diminuează gradul de pericol social al faptei;

– prevederile art.52 C.pen., în acord cu care scopul pedepsei nu trebuie să fie doar o măsură coercitivă, ci în principal un mijloc de reeducare.

Sintetizând aceste elemente de individualizare, considerăm, că o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală, prev. şi ped. de art.202 alin.1 C.pen., aplicată inculpatului O.A., va reprezenta un tratament penal just, în contextul dat, realizându-se totodată şi scopul sancţiunii penale înserat în economia art.52 C.pen., fiind respectat şi principiul proporţionalităţii, referitor la gravitatea faptelor penale oglindită în cuantumul pedepsei stabilite.

Conform art.71 C.pen., vom interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b şi e Cod penal, respectiv:

a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,

a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi

a dreptului de a fi tutore sau curator.

Referitor la modalitatea de a pedepsei aplicate inculpatului, în aprecierea noastră scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, raportat şi la mediul familial din care provine inculpatul, motiv pentru care în temeiul în baza art.861 Cod penal, vom dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare prevăzut de art.862 Cod penal şi anume acela de 5 (cinci) ani, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, stabilit de instanţă şi apreciat ca fiind necesar şi proporţional atingerii reeducării inculpatului.

În temeiul art.863 alin.1 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a.) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, la datele stabilite de această instituţie;

b.) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c.) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul;

d.) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Ţinând seama de concluziile studiului de caz, precum şi cele ale referatului întocmit, în vederea protejării intereselor părţii vătămate, în baza art.863 alin.3 C.pen., vom impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu următoarele persoane: partea vătămată P.B.N., P. D. A. (fratele părţii vătămate), P.I. şi P.I. (părinţii părţii vătămate).

În temeiul art.863 alin.4 C.pen., vom desemna Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, ca serviciu de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.

În baza art.359 Cod procedură penală, vom atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.864 Cod penal, raportat la art.83 şi 84 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata termenului de încercare vom suspenda executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b şi e C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a fi tutore sau curator.

b. Măsurile preventive.

Prin ordonanţa emisă la data de 05.09.2011, organele de urmărire penală au dispus reţinerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, iar prin încheierea penală nr.56/C din 06.09.2011, pronunţată de Tribunalul Mureş, rămasă definitivă prin încheierea penală nr.503/R din 09.06.2011, judecătorul delegat a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 15 de zile, începând cu data de 06.09.2011 şi până la data de 20.09.2011.

Măsura privativă de libertate a fost menţinută, succesiv, în condiţiile legii, însă prin încheierea penală din 08.11.2011, instanţa a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă restrictivă de libertate a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea, inculpatul fiind pus în libertate la data de 11.11.2011, potrivit adresei nr.I2 37409, emisă de Penitenciarul Tg.Mureş (filele 172-174, 220).

Având în vedere dispoziţiile art.88 Cod penal, raportat la art.357 alin.2 lit.a C.pr.pen., vom deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii pe 24 h, din data de 05.09.2011, precum şi durata arestării preventive, cuprinsă între perioada 06.09.2011 – 11.11.2011

În temeiul art.357 alin.2 lit.b C.pr.pen., vom menţine măsura preventivă restrictivă de libertate prevăzută de art.136 alin.1 lit.b C.pr.pen., constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instituită prin încheierea de şedinţă din data de 08.11.2011 pronunţată în cauză, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti, această măsură fiind necesară pentru ca acuzatul să fie ţinut aproape organelor judiciare.

II. Latura civilă

Reprezentanţii legali ai părţii vătămate minore P.B.N., d-ul P.I. şi d-na P.I., în calitate de părinţi, la termenul de judecată din data de 19.10.2011, s-au constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale în favoarea părţii vătămate minore (fila 112 verso).

În ceea ce priveşte această solicitare, menţionăm că stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiilor acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate.

Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial în ceea ce ar însemna o viaţă normală pentru aceasta, în momentul săvârşirii faptei penale, dar şi în viitor.

În acord cu prevederile art.998 din Codul civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.

Considerăm că, în cauza de faţă sunt pe deplin îndeplinite toate cele patru condiţii de existenţă ale răspunderii civile delictuale, condiţii care sunt înserate în economia dispoziţiilor art.998-999 Cod civil, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei făptuitorului.

În aceeaşi ordine de idei, arătăm că partea vătămată a fost victima unei infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, fiind în mod evident şi indiscutabil afectată atât persoana sa, cât şi sensibilitatea sa fizică şi psihică.

În acest sens, arătăm că martorii P.I., P.I., P. D. A. şi K. J. – persoane care se află zilnic în apropierea părţii vătămate – în declaraţiile date, au relevat existenţa traumei psihice prin care a trecut minora, precum şi faptul că aceasta în continuare beneficiază de consiliere psihologică, iar aceste împrejurări confirmă, în mod indubitabil, concluzia potrivit căreia partea vătămată a suportat o vătămare morală apreciabilă, aspect care rezultă atât din studiul de caz, întocmit de ofiţerul psiholog, cât şi din referatul întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş.

Deoarece daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial şi ele nu exprimă o realitate materială susceptibilă de o constatare fixă şi obiectivă, cuantumul acestora se determină de completul de judecată pe baza unor aprecieri subiective, ţinând cont de specificul cauzei deduse judecăţii şi de aceea stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare.

Suma stabilită sub forma daunelor morale, întotdeauna trebuie să fie acordată într-un cuantum rezonabil şi suficient, proporţional şi adecvat scopului preventiv-educativ, dar şi reparator al răspunderii civile delictuale.

În lumina celor anterior expuse, raportat la contextul în care au fost comisă fapta penală, la circumstanţele personale ale părţii vătămate, precum şi la prejudiciul moral suferit de această parte civilă şi ţinând cont de suferinţele cauzate, apreciem că solicitarea formulată, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale este exagerată, suma de 12.000 lei este în măsură să compenseze suferinţa psihică la care partea vătămată minoră a fost expusă şi totodată, va constitui o reparaţie justă, proporţională şi echitabilă a suferinţelor provocate, pe toate planurile vieţii sociale.

Aşadar, în temeiul art.346 alin.1 C.pr.pen., coroborat cu art.14 alin.3 lit.b C.pr.pen., art.998 şi art.999 C.civ. vom admite, în parte, acţiunea civilă formulată de D-ul P.I. şi D-na P.I. în calitate de reprezentanţi legali (părinţi) ai părţii vătămate-civile minore P.B.N., născută la data de 06.09.2002 şi în consecinţă vom obliga inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 12.000 (doisprezecemi) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

IV. Cheltuielile judiciare.

Pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe partea vătămată-civilă minoră a fost asistată de un apărător ales, conform împuternicirii avocaţiale aflată la fila 49, iar pentru serviciile furnizate reprezentantul legal al minorei, d-ul P.I. a plătit suma de 1.000 lei, aşa cum rezultă din chitanţa seria MS WMA nr. 1070615 din 22.11.2011, aflată la fila 228.

a.) Pornind de la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, în temeiul art.193 alin.6 C.pr.pen., vom obliga inculpatul să plătească d-lui P.I., în calitate de reprezentant legal al părţii vătămate-civile minore P.B.N. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

b.) Pentru aceleaşi considerente, în temeiul art.191 alin.1 Cod pr.penală, vom obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

I. a.) În temeiul art.334 C.pr.pen., respinge cererea formulată de apărătorul părţii vătămate-civile minore P.B.N., având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de 20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen., în infracţiunea de viol, prev. şi ped. art.197 alin.1, 3 C.pen..

b.) În baza art.334 C.pr.pen., admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul inculpatului O.A. şi în consecinţă, schimbă încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de viol, prev. şi ped. de art.20 C.pen., raportat la art.197 alin.1, 3 C.pen. în infracţiunea de corupţie sexuală, prev. şi ped. de art.202 alin.1 C.pen..

II. În baza art.345 alin.2 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul O.A., fiul lui Alexandru şi Aurelia, născut la data de 22 aprilie 1965 în localitatea Şăulia, jud.Mureş, cetăţean român, studii liceul, ocupaţia subofiţer activ, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în Tg.Mureş, str.Petru Maior, nr.9, ap.2, jud.Mureş, posesor al actului de identitate C.I., seria 521817, având CNP 1650422264360,

În temeiul art.202 alin.1 C.pen., la pedeapsa de:

– 2 (doi) ani închisoare,

pentru comiterea infracţiunii de corupţie sexuală.

Conform art.71 C.pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b şi e Cod penal, respectiv:

În baza art.88 Cod penal, raportat la art.357 alin.2 lit.a C.pr.pen., scade din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe 24 h, din data de 05.09.2011, precum şi durata arestării preventive, cuprinsă între perioada 06.09.2011 – 11.11.2011.

În baza art.861 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare prevăzut de art.862 Cod penal şi anume acela de 5 (cinci) ani, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, stabilit de instanţă.

b.) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

În baza art.863 alin.3 C.pen., impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu următoarele persoane: partea vătămată P.B.N., P. D. A. (fratele părţii vătămate), P.I. şi P.I. (părinţii părţii vătămate).

În temeiul art.863 alin.4 C.pen., desemnează Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, ca serviciu de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.

În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art.864 Cod penal, raportat la art.83 şi 84 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata termenului de încercare suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b şi e C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a fi tutore sau curator.

În temeiul art.357 alin.2 lit.b C.pr.pen., menţine măsura preventivă restrictivă de libertate prevăzută de art.136 alin.1 lit.b C.pr.pen., constând în obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, instituită prin încheierea de şedinţă din data de 08.11.2011, pronunţată în cauză.

III. În temeiul art.346 alin.1 C.pr.pen., coroborat cu art.14 alin.3 lit.b C.pr.pen., art.998 şi art.999 C.civ. admite, în parte, acţiunea civilă formulată de D-ul P.I. şi D-na P.I. în calitate de reprezentanţi legali (părinţi) ai părţii vătămate-civile minore P.B.N., născută la data de 06.09.2002, domiciliaţi în localitatea Tg.Mureş, str.Iosif Hodoş, nr.12, ap.12, jud.Mureş şi în consecinţă obligă inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 12.000 (doisprezecemi) lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

IV. a.) În temeiul art.193 alin.6 C.pr.pen., obligă inculpatul să plătească D-lui P.I., în calitate de reprezentant legal al părţii vătămate-civile minore P.B.N. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului ales.

b.) În temeiul art.191 alin.1 Cod pr.penală, obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 02 decembrie 2011.

PREŞEDINTEGREFIER

S.B.D.M.

R O M Â N I A

DISPOZITIVUL SENTINŢEI PENALE NR. 168

……………………………………………………………………………………………………

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Penal

What we do and what can you expect from us

Act sexual. Corupţie sexuală. Distincţie. Viol

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri