Pentru autorizarea construcţiei care este o împrejmuire, nu este necesară elaborarea şi aprobarea unui PUD. În cazul edificării unei împrejmuiri, legea prevede posibilitatea depunerii unei documentaţii tehnice cu conţinut simplificat în cadrul căruia nu este cuprins PUD-ul.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2054 din 3 noiembrie 2011
Prin Sentința nr. 370 din 16 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 528/96/2010, instanța a respins excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a unora dintre reclamanți, a admis acțiunea formulată de către reclamanți, în calitate de locuitori ai cartierului Kuvar, împotriva pârâtei Primăria municipiului Odorheiu Secuiesc și a intervenientei F.C.E.B.R., și, în consecință, a anulat în tot Autorizația de construire nr. 42 din data de 17 martie 2009, emisă de Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc. A fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu F.C.E.B.R.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că Hotărârea nr. 36/2002 a Consiliului local Odorheiu Secuiesc, prin care a fost aprobat PUD-ul, elaborat în anul 2002, a fost anulată, de unde concluzia că certificatul de urbanism, care a stat la baza emiterii Autorizației de construire, a fost emis fără un PUD valabil.
S-a mai reținut, ca un alt motiv de anulare a autorizației de construire, faptul că nu au fost respectate drepturile conferite reclamanților prin Legea nr. 24 din 15 ianuarie 2007 (republicată), privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi în intravilanul localităților, referitor la întinderea spațiului verde la care locatarii au dreptul.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât intervenienta F.C.E.B.R., cât și pârâtul Municipiul Odorheiu Secuiesc.
în motivarea recursului intervenientei s-a arătat că obligativitatea consultării reclamanților, reținută de prima instanță ca motiv de anulare a autorizației de construire, a fost introdusă prin O.U.G. nr. 214/2008, ulterior datei la care s-a emis certificatul de urbanism (4.12.2008).
în ceea ce privește constatarea primei instanțe conform căreia PUD-ul aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 36/2002, s-a arătat că această constatare nu poate fi primită, întrucât ridicarea unei împrejmuiri nu poate fi condiționată de existența PUD-ului.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate a fost acela legat de aplicarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi.
Cu privire la aplicabilitatea acestei legi, se susține că pentru nerespectarea dispozițiilor art. 4 lit. j) și art. 5 lit. c) din Legea nr. 24/2007, nu se impune anularea actului administrativ atacat, mai cu seamă că din totalul de 8198 mp recurenta arată că are în posesie potrivit contractului de concesionare nr. 2/2000, doar 2200 mp, teren aferent centralei termice dezafectate, imobil care este ăn proprietatea sa legitimă dobândită prin cumpărare potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 993/2000. Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, restul terenului rămâne în deplina posesie a locatarilor, iar recurenta își îndeplinește obligația pe care și-a asumat-o cu ocazia cesionării terenului din speță, împrejmuind terenul concesionat, grădinița pe care o administrează având în mod obligatoriu un spațiu de joacă pentru copii.
Cu pricire la prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 114/2007 referitor la suprafața de spațiu verde cuvenit cetățenilor, se arată că opinia primei instanțe este neîntemeiată, mai cu seamă că nici reclamanții nu au invocat cum că spațiul verde de 20 mp/locuitor ar trebui să fie asigurat în imediata apropriere a locuințelor reclamanților.
în recursul declarat de Municipiul Odorheiu Secuiesc s-a arătat că art. 431 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 a fost introdus prin O.U.G. nr. 214/2008 pentru modificarea Legii nr. 50/1991, la data vde 16.12.2008, ulterior emiterii certificatului de urbanism la data de 4.12.2008.
Pe de altă parte, acest text legal stabilește un drept în favoarea publicului și nicidecum o obligație în sarcina autorităților administrației publice locale competente, drept care poate fi exercitat în timp, înaintea luării unei decizii asupra cererii pentru autorizare, și nicidecum după emiterea autorizației, iar, pe de altă parte, se referă la situațiile în care autorizarea s-a cerut pentru executarea lucrărilor de construcții aferente investiției pentru care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării efectelor acesteia asupra mediului.
Astfel, din analiza prevederilor legale aplicabile, nu suntem în situația unei lucrări de construcții aferente unei investiții pentru care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării efectelor acesteia asupra mediului.
Au fost invocate prevederile Ordinului nr. 1430/2005 și s-a arătat că în cauză este vorba de o lucrare de împrejmuire pentru care se aplică o procedură simplificată și nu este necesară elaborarea și aprobarea unui PUD.
în legătură cu aplicarea Legii nr. 24/2007 s-a arătat că, definirea expresiei de spațiu verde aferent locuințelor de tip condominiu și a obligației persoanelor juridice de a nu diminua suprafețele inventariate ca spații verzi, nu are nicio relevanță în situația în care suprafața dată în concesiune, cum de altfel tot terenul aflat în interiorul șirului de blocuri, nu a constituit și nu a fost inventariat niciodată ca și spațiu verde.
Pentru aceleași motive se consideră că în mod greșit instanța a reținut în considerente și prevederile art. 8, art. 17 din Ordinul nr. 1466/2010 pentru modificarea Ordinului ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 1549/2008 privind elaborarea Registrului local al spațiilor verzi; ale Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. III din Legea nr. 313/2009.
Referitor la această din urmă prevedere se arată că suprafața ce urmează a fi împrejmuită nu constituie spațiu verde dintre cele definite ca atare prin art. 3 din Legea nr. 24/2007, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile potrivit cărora schimbarea destinației spațiilor verzi, definite ca atare în Legea nr. 24/2007, poate fi făcută doar în baza unor documentații de urbanbism legal aprobate.
S-a arătat că terenul ce urmează a fi împrejmuit nu figurează ca zonă verde în PUG al Municipiului Odorheiu Secuiesc, ci ca zonă de locuit și funcțiuni complementare.
Reclamanții-intimați s-au apărat în recurs formulând întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
S-a arătat în motivarea întâmpinării, în privința recursului Municipiului Odorheiu Secuiesc, cu privire la primul motiv de recurs că actul administrativ vătămător atacat autorizația de construire nr. 42 care a fost emisă la data de 17.03.2009 m așadar după 3 luni de la intrarea în vigoare a dispozițiilor legale.
în privința celui de-al doilea motiv de recurs s-a arătat faptul că certificatul de urbanism, necesar autorizării construcției, încalcă atât planurile urbanistice, regulamentele aferente, cât și obligativitatea menționării avizelor legale necesare în vederea autorizării. Astfel că, prin exces de putere, s-a considerat de către pârâtul recurent că această umplere cu beton a unui spațiu verde de 2200 mp și îngrădirea spre interzicerea accesului locatarilor cartierului Kuvar, spațiu din domeniul public privat al municipiului, va fi o construcție simplă, sens în care s-a eliberat în mod simplificat, respectiv nelegal, autorizația încriminată.
Al treilea motiv de recurs constituie ilustrarea încălcării principiului exprimat prin adagiul Nemo auditur propriam turpitudinem allegans, recurentul invocând, în susținerea intereselor sale, propria sa culpă, aceea de a nu-și fi îndeplinit obligația legală de a întocmi registrele legale la care îl obligă Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, aceea de a nu fi inventariat spațiile verzi ale municipiului și de a nu fi păstrat destinația acestora. Este imorală, inadmisibilă, atitudinea recurentului care, în mod discreționar, alege a încălca legea prin desconsiderarea destinației unui spațiu verde intravilan de 2200 mp și a-și invoca această culpă în apărare.
în privința recursului pârâtei Fundația Cămine de Elevi s-a arătat că împrejmuirea construcției de această pârâtă depășește cu mult, un simplu gard, constând în realitate într-o fundație subterană și una supraterană din fier-beton de 1,7 m, cu o structură de gard metalic din 4 m înălțime, împrejurul terenului de 2200 mp.
Analizând recursurile declarate, având în vedere motivele ce au fost invocate și prevederile art. 3041 C.proc.civ., Curtea a reține următoarele:
Autorizația de construire nr. 42/17.03.2009 a fost eliberată pentru obiectivul „Construire împrejmuire” asupra terenului intravilan în suprafață de 2200 mp situat pe str.Rakocz Ferenc f.n., cuprins în CF nr. 2430, 667 și 325/b Odorhei, sub nr. top.2012/1/2/2/3/1/5 și 2012/1/2/2/3/2 aparținând domeniului public al Municipiului Odorheiu Secuiesc. Beneficiarul acestor lucrări este Fundația Cămine de Elevi ale Bisericii reformate, în calitate de concesionar al imobilului în cauză în baza Hotărârii nr. 7/2000 a Consiliului local al Municipiului Odorheiu Secuiesc și Contractul de concesionare nr. 2/25.05.2000.
în legătură cu faptul că la emiterea autorizației nu au fost consultați reclamanții în calitate de locatari ai cartierului Kuvar, Curtea a reținut că art. 431 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, a fost introdus prin O.U.G. nr. 214/2008, Ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 874 din data de 16.12.2008. Certificatul de urbanism nr. 691 a fost eliberat înainte de publicarea acestui act normativ, la data de 04.12.2008, deci într-un moment în care prevederile invocate nu erau în vigoare.
Reclamanții au susținut că au înțeles să atace autorizația de construire ce a fost eliberată ulterior intrării în vigoare a prevederilor art. 431alin. (1) din Legea nr. 50/1991 și astfel aceste prevederi legale sunt aplicabile. în realitate însă, decizia asupra cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construire a fost luată la momentul emiterii certificatului de urbanism, deci la momentul la care legea nu prevedea obligația participării publicului la procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții.
în privința reținerii primei instanțe ca motiv de nelegalitate a actului administrativ, a faptului că acesta nu a fost emis în baza unui PUD valabil, aceasta fiind anulat printr-o hotărâre irevocabilă (Sentința civilă nr. 1005/2009 pronunțată de Tribunalul Harghita), Curtea a reținut faptul că pentru autorizarea construcției din cauză, care este o împrejmuire, nu era necesară elaborarea și aprobarea unui PUD.
în acest sens sunt dispozițiile Ordinului nr. 1430/2005 al Ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în vigoare la data eliberării, ulterior modificată prin Ordinul nr. 839/2009.
în art. 23 alin. (2) din Ordinul nr. 1430/2005 se prevede că „în vederea simplificării procedurii de autorizare, se admite prezentarea unor proiecte pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții cu conținut simplificat în raport cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 2 ca lege, situate în afara zonelor de protecție ale monumentelor istorice”, iar în alin.3 al aceluiași articol se stabilește „Conținutul simplificat al proiectelor pentru autorizarea executării lucrărilor (pe tipuri de construcții) astfel cum sunt prevăzute la alin. (2)- piese scrise și desenate”, este prezentat în anexa nr. 2, la prezentele norme metodologice.
în cuprinsul Anexei nr. 2 privind conținutul simplificat al documentației tehnice, sunt prevăzute tipurile de construcții la care se referă, printre care și construcții și amenajări urbane pentru spații publice prevăzute la art. 3 alin. (1), lit. d) din lege și anume, împrejmuiri. Se poate observa că printre actele obligatorii pe care trebuie să cuprindă documentația în vederea autorizării, nu sunt cuprinse avizele speciale, cum ar fi cele de mediu, protecție civilă sau protecția sănătății populației. De asemenea, nu este necesară elaborarea și aprobarea unui PUD.
Rezultă astfel că în cazul edificării unei împrejmuiri, legea prevede posibilitatea depunerii unei documentații tehnice cu conținut simplificat, în cadrul căreia nu este cuprins PUD-ul.
Reținerea primei instanțe referitoare la emiterea autorizației de construire fără PUD valabil, este nelegală.
în legătură cu aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 24/2007, Curtea a reținut că, în condițiile în care din totalul de 8198 mp, recurenta F.C.E.B.R. deține în posesie, în temeiul contractului de concesiune nr. 2/2000, doar 2200 mp, restul terenului rămâne în posesia locatarilor. De altfel, recurenta a împrejmuit un spațiu deținut în baza contractului de concesiune, iar motivul legat de respectarea zonei verzi poate fi, eventual, un motiv de nelegalitate a contractului de concesiune.
în condițiile în care acest contract este unul valabil, nefiind contestat, dreptul de concesiune al recurentei trebuie recunoscut și respectat, iar concesionara trebuie să se bucure de folosința terenului concesionat.
în raport de considerentele expuse, Curtea a admis recursurile declarate, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de locatarii Cartierului Kuvar (cuprinși în anexele cererii de chemare în judecată), în contradictoriu cu pârâții F.C.E.B.R. și Municipiul Odorheiu Secuiesc.
în temeiul art. 274 C.proc.civ., Curtea a obligat reclamanții-intimați la plata, în favoarea recurentei F.C.E.B.R., a sumei de 3320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, și în favoarea Municipiului Odorheiu Secuiesc a sumei de 20 lei cu același titlu.
