Prin cererea înregistrată la data de 15.06.2010 sub nr.7402/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia comercială, administrativ si fiscal, reclamantul Prefectul judetului Constanta a solicitat a se constata dizolvarea de drept a Consiliului Local C., ca urmare a neîntrunirii acestuia timp de două luni consecutiv.
In motivarea actiunii reclamantul a arătat că in temeiul art.48 alin.2 din Legea nr.215/2001 secretarul unitătii administrativ teritoriale are obligatia de a comunica hotărârile adoptate de consiliul local institutiei prefectului.
Prin adresa nr.4164/13.04.2010 Primăria com. C. a înaintat hotărârile adoptate în sedinta extraordinară din data de 12.04.2010, aceasta fiind ultima sedintă a Consiliului Local C., desi au existat ulterior trei convocări, una pentru data de 10.06.2010 si alte două pentru 12.06.2010 nu s-a organizat nici o sedinta de consiliu.
In atare situatie, reclamantul consideră că fată de prevederile art.55 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001 consiliul local este dizolvat de drept, instanta urmând a constata această situatie.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-si exprima pozitia procesuala cu privire la actiunea formulată, depunând în schimb documentatia aferentă convocărilor Consiliului Local C. din 11.06.2010, 12.06.2010, 18.06.2010, 25.06.2010, 30.06.2010.
Prin Sentinta civilă nr.1386/CA/04.11.2010 Tribunalul Constanta a admis sesizarea formulată de reclamant si a dispus dizolvarea Consiliului Local C. judetul Constanta.
Pentru a pronunta această hotărâre, tribunalul a retinut din materialul probator aflat la dosarul cauzei, că în luna iunie 2010 au fost convocate trei sedinte ale consiliului local:
– o sedintă extraordinară, la convocarea primarului, pentru data de 30.06.2010; conform procesului-verbal de sedintă, sedinta nu s-a desfăsurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie.
-o sedintă ordinară, convocată de către primar pentru data de 25.06.2010; conform procesului-verbal de sedintă, sedinta nu s-a desfăsurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie.
-o sedintă ordinară, convocată de către primar pentru data de 18.06.2010; conform procesului-verbal de sedintă, sedinta nu s-a desfăsurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie.
-o sedintă extraordinară, convocată de către primar pentru data de 12.06.2010; conform procesului-verbal de sedintă, sedinta nu s-a desfăsurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie.
-o sedintă extraordinară, convocată de către primar pentru data de 11.06.2010; conform procesului-verbal de sedintă, sedinta nu s-a desfăsurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie.
-o sedintă ordinară, convocată de către primar la data de 04.06.2010 pentru data de 10.06.2010; conform procesului-verbal de sedintă, sedinta nu s-a desfăsurat întrucât nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie.
S-a constatat astfel că în luna iunie 2010 Consiliul Local C. nu s-a întrunit, nici în sedintă ordinară, nici în sedintă extraordinară.
S-a mai constatat că în luna mai 2010 nu a fost convocată nici o sedintă ordinară sau de către primar, în exercitarea atributiilor reglementate de disp. art.39 alin.1 din Legea nr.215/2001 sau sedintă extraordinară, conform art.39 alin.2, aspect nedovedit prin procese-verbale încheiate cu ocazia întrunirii organului deliberativ.
Din împrejurarea că în datele si la locurile stabilite pentru desfăsurarea sedintei ordinare/extraordinare nu a fost prezentă majoritatea consilierilor în functie instanta de judecată a constatat că nu a existat vointa Consiliului Local C., ca organ colectiv deliberativ, de a se întruni în sedinta, de a dezbate si adopta hotărâri, conform art.40 alin.1 din Legea nr.215/2001.
Sustinerile reclamantului în sensul că termenul de 2 luni se calculează conform art.101 alin.3 din nu au fost avute in vedere de tribunal întrucât textul de lege indicat se referă strict la actele de procedură. In cauză, actul normativ prevede sanctiunea dizolvării în situatia în care autoritatea deliberativă nu se întruneste două luni consecutiv, privit ca lună calendaristica si nu pe zile libere. Aceasta interpretare rezultă si din dispozitiile art.39 alin.1 care stabilesc că „consiliul local se întruneste în sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului”.
Constatând că în lunile mai si iunie 2010 Consiliul Local C., nu a întrunit majoritatea, neexistând vointa colectivă a consilierilor în a se întruni, instanta de judecată a admis cererea si a dispus dizolvarea autoritătii deliberative din com. C.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând:
– în principal schimbarea în tot a sentintei în sensul respingerii actiunii ca nefondată, nefiind administrate probatorii din care să reiasă îndeplinirea cerintelor art.55 alin.1 lit.a) din Legea 215/2001, în ceea ce priveste legalitatea convocărilor consilierilor locali, probă care era în sarcina reclamantului.
Se arată că instanta de fond a avut în vedere o altă prevedere legală decât cea în vigoare la momentul judecării cauzei deoarece conform textului de lege invocat de reclamant ca si motiv de dizolvare a Consiliului Local în cererea de chemare în judecată, respectiv art.55 al.1 lit.a) din Legea 215/2001, în forma în vigoare atât la data promovării actiunii cât si la data solutionării acesteia, se prevede că „Consiliul local se dizolvă de drept sau prin local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întruneste timp de două luni consecutiv, desi a fost convocat conform prevederilor legale.”
Recurentul sustine că atunci când se referă la prevederile art.55 al.1 instanta de fond retine că “în cazul în care Consiliul local nu se întruneste timp de două luni consecutiv, acesta se dizolvă de drept” (pag.2 din hotărâre, paragraf ultim) pe când textul legal în vigoare are în vedere si respectarea conditiei convocării conform prevederilor legale, adică în scris, conform art.39 din Legea 215/2001.
Solicită schimbarea în tot a sentintei în sensul respingerii actiunii ca nefondată întrucât nu au fost administrate probatorii din care să reiasă îndeplinirea cerintelor art.55 lit.a) din Legea nr.215/2001, respectiv că, convocarea consilierilor locali ar fi fost una legală, probă care era în sarcina reclamantului.
Din înscrisurile administrate la fondul cauzei reiese o situatie inversă decât cea prezentată de reclamant, respectiv că convocările consilierilor fie au lipsit, fie au fost nelegale, nefiind efectuate în formă scrisă conform art.39 al.3 din Legea 215/2001.
În sensul arătat face trimitere la sedintele propuse a avea loc dar care nu s-au tinut tocmai ca urmare a nelegalei convocări a consilierilor.
Nu se poate retine asadar că nu ar fi avut loc o sedintă a Consiliului Local, fiind astfel întrerupt termenul de 2 luni consecutive începând cu momentul 20.06.2010, iar din 20.08.2010 începând a curge un nou termen de 2 luni;
Pentru perioada anterioară datei de 20.06.2010 cât timp convocările au avut un caracter nelegal, gresit a retinut instanta că lipsa sedintelor din lunile mai si iunie se circumscrie situatiei prevăzute de art.55 al.1. lit.a) din Legea 215/2001.
Fată de cele expuse, solicită a se constata că la momentul 20.08.2010 a avut loc o întrerupere a termenului de 2 luni consecutive avut în vedere prin art.55 alin.1 lit.a) din Legea 215/2001, întrerupere care vizează perioada de 2 luni înainte si două luni ulterioare datei de 20.08.2010;
Pentru a înfrânge convingerea că, nu ar exista vointa Consiliului Local C. ca organ deliberativ, de a se întruni în sedintă, face referire la materialele din sedintele de Consiliu din datele de 12.11.2010 si 26.11.2010 depuse la dosar, când s-a adoptat Hotărârea nr.23/12.11.2010 privind alegerea presedintelui de sedintă si Hotărârea nr.24/12.11.2010 privind exercitarea căii de atac a recursului în prezenta cauză.
Pe data de 26.11.2010 au fost luate în discutie 22 de proiecte de Hotărâri, parte din acestea fiind adoptate iar pentru parte amânându-se discutarea.
– Solicită, în subsidiar, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei pentru rejudecare instantei de fond, pentru completarea materialului probator în vederea solutionării fondului cauzei sub aspectul verificării tuturor cerintelor impuse prin art.55 al.1 lit.a) din Legea nr.215/2001, cu trimitere directă la analizarea legalitătii convocării.
Desi în considerente instanta de fond a retinut prevederile art.39 din Legea 215/2001 în ceea ce priveste necesitatea convocării în scris a consilierilor de către secretarul unitătii administrativ teritoriale, acestea nu a verificat respectarea acestei cerinte.
Această verificare trebuia să aibă un caracter primordial pentru a se putea ulterior verifica dacă neîntrunirea Consiliului Local pentru perioada indicată în art.55 al.1 lit.a) din Legea 215/2001 poate conduce la concluzia – retinută de instantă – că nu ar exista vointa Consiliului Local, ca organ deliberativ, de a dezbate si adopta hotărâri, conform art.40 al.1 din Legea 215/2001.
Sub aspectul indicat se arată că nici reclamantul si nici instanta din oficiu nu au înteles să solicite, respectiv să ordone administrarea vreunui probatoriu care să urmărească verificarea regularitătii convocării consilierilor în spiritul art.39 din Legea 215/2001, aspect sub care nu a fost transat fondul cauzei.
A solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece probele care s-ar impune a se administra pentru dovedirea nelegalei (lipsei) convocării consilierilor la sedinte nu pot fi administrate în fata instantei de recurs.
Intimatul reclamant, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca fiind eronată interpretarea dată de recurent dispozitiilor art.55 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001 pentru ca un consiliu să fie dizolvat de drept, textul de lege vizând situatia în care un consiliu local nu se întruneste timp de 2 luni consecutive, chiar si în situatia în care consilierii au fost convocati în mod legal.
Retinerea instantei de fond în conformitate cu care nu a existat vointa Consiliului Local al comunei C. de a se întruni în sedintă este întemeiată, având în vedere si prevederile art.45 din Legea nr.393/2004 cu modificările si completările ulterioare, precum si art.67 din OG nr.35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale, potrivit cu care sunt stabilite obligatiile consilierilor locali.
Prin urmare, dacă ar fi existat vointa Consiliului Local al comunei C., prin consilierii săi locali, de a se întruni într-o sedintă legală, instrumente legale există, însă nu s-a dorit acest lucru.
În ceea ce priveste modalitatea de convocare a consilierilor locali, sunt îndeplinite prevederile art.39 alin.(3) si (4) din Legea nr.215/2001, în cursul lunii iunie 2010 s-au formulat nu mai putin de 6 convocări în vederea organizării unei sedinte de consiliu. Toate convocările apartin exclusiv Primarului comunei C. si, în mod constant, aceiasi 8 consilieri locali au lipsit de la convocări, potrivit proceselor-verbale de sedintă, ceea ce a făcut imposibilă întrunirea cvorumului necesar desfăsurării unei sedinte legale.
Se poate observa, astfel, că au fost întrunite conditiile impuse de prevederile art.39 din Legea nr.215/2001, atât sub aspectul continutului convocării, formei acesteia, precum si sub aspectul termenelor.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar si potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
1. Cu privire la incidentul procedural invocat de intimat Curtea a constatat că prin delegatia eliberată în baza contractului de asistentă juridică nr. 392/17.11.2010, încheiat în temeiul Legii nr.51/1995, în numele Consiliului Local al comunei C. de consilierul F.C cu avocatul I.N, se face dovada calitătii de reprezentant al recurentului în redactarea si sustinerea recursului.
Cu toate acestea, Curtea, la cererea avocatului, a lăsat cauza la a doua strigare pentru a se complini lipsa semnăturii consilierul F.C, în conformitate cu dispozitiile art.133 al.2 din Codul de procedură civilă.
Art.133 din Codul de procedură civilă prevede că „ Lipsa semnăturii se poate totusi împlini în tot cursul judecătii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfătisare următoare, iar când este prezent în instantă, în chiar sedinta în care a fost invocată nulitatea.”
Curtea a făcut aplicarea si a deciziei nr.39/2007 a Înaltei Curtii de Casatie si Justitie pronuntată în temeiul art.329 din Codul de procedură civilă prin care s-a statuat că dispozitiile art. 3021 alin. 1 lit. d), raportate la art. 316 din C.pr.civ, se interpretează în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părtii. Nerespectarea acestei cerinte poate fi împlinită în conditiile art. 133 alin. 2 din C.pr.civ.
La reluarea cauzei s-a prezentat consilierul local al comunei C. – F.C , care a semnat recursul fiind astfel complinită cerinta invocată de către reclamantul intimat.
2.În ceea ce priveste fondul litigiului Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozitiile art.55 din Legea nr. 215/2001:
(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întruneste timp de două luni consecutiv, desi a fost convocat conform prevederilor legale;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotărâre;
c) în situatia în care numărul consilierilor locali se reduce sub jumătate plus unu si nu se poate completa prin supleanti.
În conformitate cu dispozitiile art.39 din Legea nr.251/2001, în vigoare la momentul de referintă invocat de reclamant:
(1) Consiliul local se întruneste în sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului.
(2) Consiliul local se poate întruni si în sedinte extraordinare, la cererea primarului sau a cel putin unei treimi din numărul membrilor consiliului.
(3) Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unitătii administrativ-teritoriale, cu cel putin 5 zile înainte sedintelor ordinare sau cu cel putin 3 zile înainte de sedintele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispozitie consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi.
Din probele administrate în cauză Curtea constată că la data de 15.06.2010 când a fost formulată de către Prefect cerere de chemare în judecată pentru constatarea dizolvării de drept a organului deliberativ, ultima sedintă a Consiliului Local al comunei C. a avut loc în luna aprilie, respectiv 12.04.2010. Desi instanta de fond a retinut corect modul de calcul al termenului de 2 luni consecutive, fiind vorba de un termen calculat pe lună calendaristică si nu pe zile libere, solutia adoptată nu este în consonantă cu dispozitiile legale si aceasta pentru că:
– legiuitorul reglementează dizolvarea ope legis a organului deliberativ al unei autorităti administrativ teritoriale, de drept, care intervine atunci când sunt îndeplinite cerintele legii, si nu judecătorească, astfel că în mod gresit tribunalul a dispus dizolvarea si nu examinat dacă a intervenit dizolvarea de drept, ca sanctiune pentru nerespectarea dispozitiilor art.55 lit.a din Legea nr. 215/2001
– dizolvarea de drept intervine atunci când organul deliberativ „nu se întruneste timp de două luni consecutiv, desi a fost convocat conform prevederilor legale”.
– o conditie prevăzută expres de către legiuitor, pentru întrunirea consiliului în sedintă ordinară sau extraordinară, o reprezintă convocarea, care este efectuată de către primar în conditiile textului mai sus enuntat.
– asa cum rezultă din înscrisurile depuse la doar, în cursul lunii mai 2010 primarul nu a convocat, potrivit normelor din art.39 expuse mai sus, nici o sedintă ordinară sau extraordinară, astfel că această lună nu poate fi luată în calcul la stabilirea termenului de 2 luni consecutive, pentru a opera sanctiunea dizolvării.
– singura lună în care se sustine că au fost convocati consilierii de către primar ( legalitatea convocării fiind contestată de către recurent) este luna iunie 2010 .
Că era obligatoriu a se face proba legalei convocări este o chestiune ce reiese din textul aplicabil care conditionează dizolvarea consiliului local nu numai de neîntrunirea acestuia timp de 2 luni consecutiv ci si de împrejurarea ca această neîntrunire să fi avut loc pe fondul unor convocări legale.
Fată de situatia de fapt retinută, de textul de lege invocat drept temei al dizolvării de drept a Consiliului Local al comunei C., Curtea constată că la momentul sesizării tribunalului cu prezenta actiune nu erau îndeplinite cerintele impuse de legiuitor prin art.55 lit.a din Legea nr.215/2001, respectiv al neîntrunirii consiliului local timp de două luni consecutiv în conditiile în care nu a fost convocat conform prevederilor legale în cursul lunii mai 2010.
Din această perspectivă, Curtea concluzionează că tribunalul a făcut o gresită aplicare a legii motiv pentru care hotărârea este nelegală, criticile aduse de recurent fiind întemeiate si pe cale de consecintă în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi admis, urmând a fi modificată în tot hotărârea în sensul că respingerii actiunii ca nefondată.
