Pct.321, pct.328, pct.329 – Normele BNR 6/1994
Prin cererea înregistrată sub nr.17502/212/2010, C.M SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata SC A.P.C SRL-în insolventă, opozitie la executarea silită ce formează obiectul dosarului nr.54/2010 al BEJ N.S.L, solicitând: încetarea executării silite, anularea formelor de si întoarcerea executării prin restituirea sumelor eliberate intimatei-creditoare, cu cheltuieli de executare.
În considerentele cererii, contestatoarea apreciază că executarea silită declansată este nelegală întrucât:
1. biletul la ordin în baza căruia s-a pornit executarea silită a fost emis pentru a garanta plata contravalorii lucrărilor ce urmau a fi executate în luna martie de către A.P.C, lucrări care nu au fost executate integral iar parte din cele realizate nu au fost executate corespunzător.
2. societatea C.M detine împotriva intimatei A.P.C o creantă al cărei cuantum depăseste cu mult valoarea sumei înscrisă în biletul la ordin ce constituie titlu executoriu în baza căruia s-a pornit executarea.
3. intima a cesionat încă din luna ianuarie 2009 pretinsele creante detinute împotriva sa, prin contractul de cesiune încheiat cu RR T. SRL.
Prin încheierea de sedintă din data de 09.08.2010, instanta a dispus conexarea dosarul sus-mentionat la cauza înregistrată sub nr.16882/212/2010, ce are ca obiect contestatia la executare silită formulată de contestatoarea SC C.M în contradictoriu cu aceeasi intimată SC A.P.C SRL- în insolventă.
Prin Sentinta civilă nr.18970/19.08.2010, Judecătoria Constanta a respins, atât contestatia la executare, cât si opozitia la executare, ca neîntemeiate. Totodată, a respins si exceptia inadmisibilitătii opozitiei la executare invocată de intimată pe calea întâmpinării.
Pentru a pronunta această solutie, instanta a retinut, referitor la exceptia inadmisibilitătii, pe de o parte, că motivele opozitiei la executare nu pot determina inadmisibilitatea actiunii, cât timp legea reglementează opozitia ca si cale de atac specială, iar pe de altă parte, că, desi oponenta nu a invocat nevaliditatea titlului cambial, a pus în discutie existenta obligatiei cambiale.
Pe fondul opozitiei la executare, instanta a retinut că nu s-a invocat nulitatea biletului la ordin, ci doar apărări referitoare la fondul raporturilor juridice dintre părti, fără a se face dovada de către oponentă a îndeplinirii conditiilor pentru exercitarea opozitiei la executarea cambială.
Instanta a mai constatat inaplicabilitatea în spetă a disp. art.19 din Legea nr.58/1934, întrucât nu posesorul biletului la ordin a pornit o actiune împotriva debitorului, ci debitorul cambial.
La data de 24.08.2010, C.M SRL a declarat, prin aceeasi cerere, atât apel împotriva solutiei dată opozitiei la executare, cât si recurs împotriva respingerii contestatiei la executare sub toate capetele de cerere, cele două căi de atac fiind disjunse în sedinta de judecată din data de 14.09.2010.
Recursul declarat împotriva solutiei de respingere a contestatiei la executare a fost solutionat prin Decizia nr.2153/10.11.2010 pronuntată în dosarul nr. 11782/118/2010, în sensul admiterii, cu consecinta admiterii contestatiei si constatarea ca intervenită compensatia legală până la concurenta sumei de 400.000 lei. Instanta a dispus si anularea formelor de executare în dosarul de executare nr.54/2010 al BEJ N.S.L .
Cu privire la solutia pronuntată în cadrul opozitiei la executare, apelanta apreciază că Sentinta nr.18970/19.08.2010 este nelegală si netemeinică, întrucât criticile formulate se circumscriu unor exceptii personale ce nu sunt prohibite de art.19 din Legea nr.58/1934.
Astfel, apelanta sustine că, biletul la ordin în baza căruia s-a pornit executarea nu este emis în alb, ci are o cauză expresă, respectiv garantarea plătii contravalorii lucrărilor ce urmau a fi efectuate în luna martie 2009 de către intimată. Întrucât lucrările respective nu au fost realizate integral, iar cele realizate nu corespundeau din punct de vedere calitativ parametrilor tehnici stabiliti, a refuzat plata lucrărilor. Acest aspect rezultă atât din corespondenta părtilor si din cele trei cereri de dovezi promovate, dar si din faptul că biletul la ordin nu a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil, ci la ordinul expres al emitentului.
O altă critică a vizat faptul că, societatea C.M detine împotriva intimatei o creantă al cărei cuantum depăseste cu mult suma înscrisă în biletul la ordin, în baza căruia s-a declansat executarea.
Desi administratorul judiciar i-a admis partial creanta declarată si a înscris-o în tabelul obligatiilor debitoarei A.P.C SRL doar cu suma de 1.916.068,3 lei, aceasta depăseste creanta de 400.000 lei pentru care s-a pornit executarea silită, indiferent de maniera de solutionare a contestatiei promovate împotriva măsurii administratorului judiciar de înlăturare partială a creantei.
Un alt aspect relevat de apelantă se referă la cesiunea creantei detinută de intimată împotriva sa, aspect care rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
La data de 08.09.2010, apelanta si-a completat motivele căii de atac în ceea ce priveste admisibilitatea opozitiei la executare, sens în care arată că în spetă este incidentă teza a doua reglementată de art.63 alin.1 din Legea nr.58/1934, motiv pentru care a înteles să invoce, potrivit art. 19 din Legea 58/1934, exceptiile personale referitoare la raportul fundamental dintre părti.
În opinia apelantei, instanta de fond a interpretat în mod gresit art.19, textul referindu-se la actiunea cambială în toate ipostazele sale.
Intimata SC A.P.C SRL – în insolventă nu a depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise, prin intermediul cărora a solicitat respingerea opozitiei, în esentă, pentru că nu se invocă motive de nulitate a biletului la ordin, ci se sustin numai apărări referitoare la nedatorarea creantei înscrise în biletul la ordin.
Prin Decizia civilă nr.24/23.09.2010, apelul a fost respins ca nefondat.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Litigiul cambial a fost declansat prin exercitarea de către debitoarea apelantă SC C.M SA a opozitiei la executare, prin intermediul căreia se poate pune în discutie valabilitatea titlului de valoare, prin invocarea unor exceptii care o apără pe debitoare de obligatia de plată.
Caracterul autonom al obligatiilor cambiale face ca posibilitătile de apărare ale debitoarei să fie mai limitate decât în dreptul comun, în sensul că are la îndemână doar exceptiile al căror regim juridic este reglementat de lege.
Astfel, art.63 din Legea nr.58/1934 prevede că, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât exceptiile privind nulitatea titlului, potrivit dispozitiilor art.2, precum si cele care nu sunt oprite de art.19.
Acest din urmă articol dispune că, persoanele împotriva cărora s-a ponit o actiune cambială nu pot opune posesorului exceptiile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul, dobândind cambia a lucrat cu stiintă în paguba debitorului.
Din interpretarea coroborată a normelor legale mentionate rezultă că debitoarea apelantă putea invoca pe calea opozitiei doar exceptiile ce privesc nulitatea biletului la ordin si care se pot referi fie la nevalabilitatea formală a biletului la ordin, prescriptia dreptului la actiune, stingerea obligatiei cambiale etc., ori la nevalabilitatea obligatiei cambiale datorită incapacitătii debitoarei, lipsa de reprezentare etc., fie apărări ce privesc persoana posesorului biletului la ordin ori raportul fundamental (spre exemplu, nulitatea contractului dintre părti datorită unui viciu de consimtământ).
Din perspectiva acestei concluzii, în mod corect prima instantă a retinut că, motivele invocate de debitoarea-apelantă SC C.M SA, în sustinerea opozitiei la executare, nu se circumscriu exceptiilor care atrag nevalabilitatea biletului la ordin ori exceptiilor personale care privesc raportul fundamental care a stat la baza emiterii titlului comercial, ci converg spre nedatorarea sumei pentru care s-a pornit executarea silită, ceea ce excede limitelor judecătii stabilite de art.63 din Legea nr.58/1934..
Desi apelanta sustine că, toate aspectele învederate în cuprinsul opozitiei la executare se circumscriu unor exceptii personale care nu sunt prohibite de art.19, nu arată care este rationamentul pe baza căruia a făcut afirmatia respectivă.
Cât timp nu s-a invocat situatia de exceptie reglementată de art.19, respectiv faptul că „posesorul dobândind cambia a lucrat cu stiintă în paguba debitorului”, si nici exceptii care atrag nulitatea biletului la ordin, considerentele debitoarei nu pot fi încadrate în dispozitiile art.19.
Pe de altă parte, chiar dacă nu conduc la nulitatea biletului la ordin, apărările invocate de apelantă nu au fost primite întrucât acest titlu de valoare nu are functia de garantie, iar existenta unei creante a apelantei-debitoare împotriva intimatei este irelevantă în analiza valabilitătii biletului la ordin, necompensarea creantelor reciproce ale părtilor de către administratorul judiciar al SC A.P.C, constituind o măsură ce poate fi atacată în conditiile specifice ale Legii nr.85/2006.
Trebuie subliniat si faptul că, pe calea opozitiei la executare exercitată în conditiile art.63 din Legea nr.58/1934, debitoarea-apelantă C.M SRL a solicitat încetarea executării silite si anularea formelor de executare, cu consecinta întoarcerii executării silite, ori această cale de atac specifică nu poate produce efectele vizate, chiar dacă s-ar fi constatat întemeiate sustinerile apelantei.
Solutia a fost atacată cu recurs de către C.M SRL.
Prin motivele de recurs se arată următoarele:
– prin opozitia la executare s-a arătat că biletul la ordin a fost emis pentru garantarea plătii pretului unor lucrări pe care intimata creditoare nu le-a executat integral. Totodată, cele executate prezintă carente majore de calitate, fapt ce a determinat refuzarea la plată a acestora. S-a mai arătat că recurenta detine împotriva intimatei o creantă certă, lichidă si exigibilă într-un cuantum superior celui constatat prin biletul la ordin. De asemenea, intimata nu mai are calitatea de titular al creantei constatate prin biletul la ordin, toate creantele constatate de acesta fiind cesionate către o tertă societate.
– desi instanta de apel retine că pe calea opozitiei se pot invoca exceptii ce privesc stingerea obligatiei cambiale, ignoră faptul că s-a invocat compensatia ca mod de stingere a obligatiilor.
– instanta ignoră si faptul că, neexecutarea obligatiilor generate de raportul fundamental se încadrează în categoria apărărilor ce privesc raportul fundamental dintre creditoare si debitoare ce pot fi invocate pe calea opozitiei la executare.
Se mai arată că în spetă nu ne aflăm în prezenta unei contestatii împotriva unei măsuri a administratorului sau lichidatorului judiciar pentru ca necompensarea creantelor să poată fi invocată în conditiile Legii nr.85/2006.
De asemenea, sustinerea instantei de apel precum că pe calea opozitiei nu poate fi solicitată încetarea executării si anularea formelor de executare, constituie o înrăutătire a situatiei în propria cale de atac pentru că ar conduce la concluzia inadmisibilitătii opozitiei.
Intimata îsi exprimă punctul de vedere prin intermediul concluziilor scrise.
Totodată, invocă exceptia lipsei interesului în promovarea recursului, întrucât Tribunalul Constanta a admis recursul promovat împotriva contestatiei la executare si a luat act de compensatie până la limita sumei de 400000 lei înscrisă în biletul la ordin. În consecintă, recurenta recunoaste valabilitatea titlului pe care îl foloseste în operatiunea compensării. În plus, si în cadrul opozitiei la executare si în cadrul contestatiei la executare s-au folosit aceleasi apărări si s-a solicitat încetarea executării, anularea formelor de executare si întoarcerea executării. Recurenta nu a solicitat nulitatea titlului executoriu si nu a invocat la prima zi de înfătisare exceptii de nulitate a biletului la ordin.
Potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ., instanta va analiza cu prioritate exceptia lipsei de interes în promovarea recursului, exceptie care a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Prin exercitarea opozitiei, debitorul pune în discutie valabilitatea titlului, astfel că efectele opozitiei la executare sunt diferite de efectele contestatiei la executare, motiv pentru care debitoarea are interes în promovarea unei opozitii la executare, chiar dacă în cadrul contestatiei la executare s-a retinut compensatia.
Recursul a fost respins ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat contestatie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr.16882/212/2010, solicitând încetarea executării silite pornită în temeiul biletului la ordin si anularea formelor de executare. Prin motivele contestatiei se arată că aceasta este singura cale de atac, se invocă neexecutarea integrală si executarea necorespunzătoare a lucrărilor pentru care a fost emis biletul la ordin , cesiunea creantei către RR T. SRL si apoi către Hotel P. RRT, compensarea creantelor reciproce.
Aceeasi recurentă a formulat opozitie la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr.17502/212/2010 prin care a invocat , de asemenea, neexecutarea integrală si executarea necorespunzătoare a lucrărilor pentru care a fost emis biletul la ordin , cesiunea creantei către RR T. SRL si apoi către Hotel P. RRT, compensarea creantelor reciproce si a solicitat încetarea executării silite si anularea formelor de executare.
Ca urmare a conexării celor două dosare, contestatia la executare si opozitia la executare au fost solutionate prin Sentinta civilă nr.18970/19.08.2010, prin respingere.
În motivarea opozitiei la executare s-a retinut că, recurenta nu a invocat nulitatea biletului la ordin iar aspectele invocate privesc raporturile fundamentale dintre părti.
Împotriva solutiei de respingere a contestatiei la executare s-a formulat recurs iar împotriva solutiei de respingere a opozitiei la executare s-a formulat apel, cele două căi de atac fiind disjunse.
Motivele apelului si recursului sunt comune.
Tribunalul Constanta a solutionat prin Decizia nr.2153/10.11.2010 recursul declarat împotriva solutiei de respingere a contestatiei la executare.
Analizând toate aspectele invocate, respectiv, compensarea creantelor, neexecutarea integrală si executarea necorespunzătoare a lucrărilor, cesiunea creantei, instanta de recurs a retinut temeinicia motivului ce privea existenta unei creante mai mari decât cea constatată prin biletul la ordin si a compensat cele două creante până la concurenta sumei de 400000 lei înscrisă în biletul la ordin. Astfel, acest motiv de recurs a fost valorificat prin intermediul contestatiei la executare.
Cesiunea creantei către un tert nu afectează valabilitatea titlului, respectiv a biletului la ordin, acest aspect putând fi invocat pe calea contestatiei la executare.
Potrivit art.63 din Legea nr.58/1934 „În procesele cambiale pornite, fie pe cale de actiune, fie pe cale de opozitie la somatia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât exceptiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozitiunilor art. 2, precum si cele care nu sunt oprite de art. 19”.
Exceptiunile personale vor trebui să fie de grabnică solutiune si întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.
Exceptiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfătisare.
Prin primul termen de înfătisare se întelege primul termen la prima instantă, când procedura fiind îndeplinită părtile pot pune concluzii în fond, chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.
Potrivit practicii în materie, în măsura în care nu se contestă fondul titlului executoriu (bilet la ordin sau cambie) si nici întreaga executare silită a unui astfel de titlu executoriu ci doar anumite acte de executare, atunci procedura de urmat este contestatia la executare când sunt vizate doar aspecte ale executării silite.
Opozitia la executarea unui bilet la ordin, pe de altă parte, conform art. 63 din Legea nr.58/1934, este limitată la invocarea unor exceptii obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor exceptii personale de nulitate care se referă la raportul juridic fundamental între posesor si emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin . Exceptiile obiective se referă la inexistenta obligatiei cambiale (nulitatea cambiei pentru lipsa mentiunilor esentiale, semnătură viciată, stingerea obligatiei cambiale sau decăderea din drepturile cambiale, neîndeplinirea unei conditii pentru actiunea cambială), iar exceptiile personale, care trebuie să se întemeieze obligatoriu pe o probă scrisă conform art.63 al.2 din Legea nr.58/1934, vizează nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin.
Conform punctului 321 din Normele BNR nr. 6/1994:
Exceptiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se împart în următoarele categorii:
a) exceptii privitoare la nulitatea titlului;
b) exceptii decurgând din raporturile personale dintre posesorul si debitorul cambiei (exceptii personale);
c) exceptii privitoare la conditiile de exercitare ale actiunii sau executiei cambiale (exceptii procedurale).
În spetă nu s-au invocat exceptii de nulitate a titlului, potrivit art.2 din Legea nr.58/1934.
Conform art.19 din lege „Persoanele împotriva cărora s-a pornit actiune cambială nu pot opune posesorului exceptiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu stiintă în paguba debitorului”.
Potrivit punctelor 328 si 329 din aceleasi Norme referitoare la exceptiile personale:
Exceptiile personale derivă din raporturile juridice care intervin între părtile semnatare ale cambiei. Aceste raporturi constituie, de regulă, raportul fundamental al obligatiei cambiale abstracte.
Exceptiile personale sunt:
a) exceptii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulatia cambiei;
b) exceptii referitoare la viciile de consimtământ;
c) exceptii izvorând din raporturi ulterioare creatiei cambiale.
Exceptiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise “de grabnică solutiune”. Prin “acte scrise de grabnică solutiune” se întelege acele acte prin care exceptia se dovedeste completă, adică fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare deosebite care ar temporiza solutionarea procesului cambial.
În concluzie, exceptia de neexecutare a contractului nu atrage nulitatea raportului juridic fundamental.
În plus, recurenta afirmă că biletul la ordin a fost emis pentru a garanta plata contravalorii lucrărilor ce urmau a fi efectuate în luna martie 2009, lucrări care nu au fost efectuate integral iar cele executate, au fost executate necorespunzător iar acest lucru rezultă din corespondenta părtilor si din litigiile dintre părti. Corespondenta amintită emană chiar de la recurentă, iar în ceea ce priveste litigiile dintre părti , nu se specifică care sunt “actele scrise” care să dovedească cele afirmate.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
