DOSAR NR. 1200/249/2009
SENTINŢA CIVILĂ NR. 981 din data de 25.11.2009
Pe rol soluţionarea amânării pronunţării cauzei civile, având ca obiect ”revizuire sentinţă civilă”, acţiune formulată de revizuentul N. Ş. împotriva intimaţilor N. P. COMISIA LOCALĂ B. DE APLICARE A LEGII 18/1991 şi COMISIA JUDEŢEANĂ C. DE APLICARE A LEGII 18/1991.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18.11.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la 25.11.2009 când în urma deliberărilor a pronunţat următoarea sentinţă:
I N S T A N Ţ A
Asupra acţiunii civile de faţă.
Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 21.08.2009 şi înregistrată sub nr. 1200/249, revizuentul N. Ş, a solicitat revizuirea Sentinţei Civile nr. 160/20.02.2008 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunţată în dosarul nr. 1711/249/2007, definitivă şi irevocabilă, în contradictoriu cu intimaţii N.P., COMISIA LOCALĂ B. DE APLICARE A LEGII 18/1991 şi COMISIA JUDEŢEANĂ C. DE APLICARE A LEGII 18/1991, solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei, în sensul de a se admite acţiunea şi să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995 şi să se dispună înscrierea sa şi a fratelui său N. C., ca titulari ai dreptului de proprietate alături de pârâtul N. P., întrucât toţi sunt moştenitorii defunctei N. C. (trecută în titlu N. C. – eronat), decedată la 25.07.1986, menţinând celelalte dispoziţii ale titlului de proprietate.
În motivarea acţiunii, revizuentul arată că prin acţiunea introductivă reclamantul N. Ş. i-a chemat în judecată pe pârâţii N.P., Comisia Judeţeană C. de aplicare a Legii 18/1991 şi Comisia Locală B. de aplicare a Legii 18/1991, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a Titlului de proprietate nr. 9796 din 27.01.1995, în sensul de a se dispune completarea titlului de proprietate sus menţionat, la rubrica „titular”, alături de N. P. şi a lui N. Ş. şi a fratelui lor N. C., decedat la 09.09.2004.
Mai arată că Judecătoria Lehliu Gară a respins acţiunea motivat de faptul că el, reclamantul N. Ş., nu ar fi formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei N. C. şi nu a urmat căile de atac prevăzute de art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată.
Solicită revizuirea Sentinţei civile nr. 160/20.02.2008 pentru următoarele motive: a depus în termen legal cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha teren arabil extravilan, pe teritoriul comunei B., jud. C., suprafaţă cu care a intrat personal în CAP, cerere înregistrată sub nr. 613/12.03.1991.
Mai arată că în urma discuţiilor pe care le-a avut cu fratele său N. P., au hotărât împreună să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moştenitori ai autoarei N. C. (N. C.), ceea ce s-a şi întâmplat, în sensul că în cererea formulată de fratele său N. P., este menţionat şi el ca moştenitor al mamei lor. În mod greşit, considerându-se că nu a semnat cererea, Titlul de proprietate nr. 9796 din 27.10.1995 s-a emis numai pe numele moştenitorului N. P. el împreună cu celălalt frate nefiind trecuţi.
Mai arată că nu a uzat de formele de contestaţie prevăzute de art. 51 din Legea nr. 18/1991 întrucât fratele său i-a ascuns faptul că numai el este trecut ca titular al dreptului de proprietate după autoarea lor N. C. (N. C.), nu i s-a comunicat nicio hotărâre a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 sau a Comisiei Judeţene C., pe care să le poată contesta, aceste acte fiindu-i reţinute şi ascunse de pârâtul N. P.
De asemenea, mai arată că în urma decesului mamei lor N. C., decedată la 25.07.1986, nu s-a dezbătut moştenirea până la 08.07.2009, când în urma demersurilor făcute de el, s-a dezbătut această moştenire – Certificat de moştenitor nr. 130/08.07.2009, BNP N. Ţ., iar fratele lor N. P. precum şi un alt frate N. C., nu s-au prezentat deşi au fost legal citaţi, prin aceasta nefăcând dovada acceptării moştenirii. Conform Certificatului de moştenitor nr. 130 din 08.07.2009, moştenitorii defunctei N. C. decedată la 25.07.1986 sunt: N. Ş – fiu, N C – fiu postdecedat şi N I fiu postdecedat.
Întrucât este unicul moştenitor al defunctului lor frate N C, decedat la 09.09.2004 conform Certificatului de moştenitor nr. 131 din 08.07.2009, iar moştenitorii defunctului N I sunt E Ş şi N I. P, în calitate de descendenţi ai acestuia, solicită admiterea cererii de revizuire, să se desfiinţeze sentinţa civilă atacată şi pe fond, să se admită acţiunea şi să se dispună înscrierea la „rubrica titulari”, în Titlul de proprietate nr. 9796 din 27.01.1995, alături de pârâtul N (N) P a tuturor moştenitorilor defunctei N C, respectiv: N Ş – fiu, N C – fiu postdecedat, N I– fiu postdecedat.
În drept, revizuentul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 322 pct. 2 şi Cod pr. Civ.
Alăturat cererii revizuentul a depus în xerocopie următoarele acte: certificatul de deces seria DR nr. 787058 emis de Primăria comunei C al defunctului N I decedat la data de 23.03.2004; Titlul de proprietate nr. 9796/27.01.1995 emis de Comisia Judeţeană C pe numele lui N P – de pe urma defunctei N C; Certificatul de moştenitor nr. 130 din 08.07.2009 emis de BNP Niculae Ţigănilă de pe urma defunctei N C; Certificatul de moştenitor nr. 131 din 08.07.2009 emis de BNP Niculae Ţigănilă de pe urma defunctului N C; cererea numitului N N. Ş înregistrată la Primăria com. B sub nr. 613/12.03.1991; actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 10136/1936; sentinţa civilă nr. 160/20.02.2008 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 1711/249/2007.
Instanţa a dispus ataşarea dosarului civil nr. 1711/249/2007 al Judecătoriei Lehliu – Gară în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 160/20.02.2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 536/R/30.06.2008 a Tribunalului Călăraşi.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 24.09.2007, sub nr. 2622/116/2007, reclamantul N Ş -a chemat în judecată pe pârâtul N P pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995 şi emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor conform Anexei 24.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, în baza Lg. 18/1991 s-a emis titlul de proprietate mai sus menţionat pe numele pârâtului N P pentru suprafaţa de 5,500 ha teren, în calitate de moştenitor al defunctei N C.
Mai arată că pârâtul N P, care a depus documentaţia în vederea atribuirii suprafeţei de teren, nu deţinea şi nici nu deţine vreun certificat de moştenitor care să-i fie atribuit calitatea de moştenitor al defunctei, conform art. 13 din Lg. 18/91-republicată.
Precizează că titlul de proprietate trebuia să fie emis pe numele tuturor moştenitorilor, conform art. 13 al. 3 din Lg. 18/91-republicată, apreciind că se impune anularea titlului de proprietate pentru a putea aduce suprafaţa de 5,500 ha la masa succesorală şi împărţirea acestuia la toţi moştenitorii.
De asemenea, apreciază că, culpa revine comisiei care a atribuit în proprietate acest teren, întrucât avea obligaţia să verifice dacă pârâtul N P este sau nu moştenitor, iar dacă da, să emită titlul pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca aceştia să facă dezbaterea succesorală de pe urma defunctei şi împărţirea echitabilă a terenului.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. III din Lg. 169/2007, ale art. 69 din Lg. 18/91-republicată şi ale art. 2 din C.p.civ.
În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat proba cu acte.
Acţiunea este scutită de taxă de timbru şi implicit de timbru judiciar.
Alăturat acţiunii reclamantul a ataşat în xerocopie următoarele acte: Titlul de proprietate nr. 9796/27.01.1995 emis de Comisia Judeţeană C pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C pentru suprafaţa de 5,0500 m.p.; sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale (Anexa 24) nr. 68/13.08.2007 emisă de Primăria com. B de pe urma defunctei N C, decedată la data 25.07.1986, cu ultimul domiciliu în com. B, jud. Călăraşi; certificatul de deces al defunctei N C certificatul de deces al defunctului N C; certificatul de deces al defunctului N I copii de pe actele de stare civilă ale părţilor (certificate naştere şi buletine de identitate).
Prin sentinţa civilă nr. 2224/16.10.2007 a Tribunalului Călăraşi, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Călăraşi şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.11.2007 sub nr. 1711/249.
Pârâtul Niculae Petre a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea întâmpinării pârâtul arată că la momentul depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 5,050 ha teren extravilan, a fost singurul dintre moştenitorii defunctei N C, cererea fiind formulată în nume propriu, întrucât nici unul dintre fraţii săi nu şi-a exprimat această opţiune, acesta fiind şi motivul pentru care s-a emis titlul de proprietate numai pe numele său, iar calitatea de moştenitor şi-a dovedit-o în faţa comisiei cu actele de stare civilă, deoarece anterior nu se emisese niciun certificat de moştenitor şi nici nu şi-a exprimat dreptul de opţiune succesorală, deoarece terenul nu se afla în circuitul civil.
Pârâtul mai precizează că nici unul dintre fraţii săi nu a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul menţionat, or Lg. 18/91 cu completările şi modificările ulterioare, stipulează că „cererea se depune personal sau prin poştă cu confirmare de primire…, sub sancţiunea decăderii din termen” – art. 9, iar art. 13 al. 2 faptul că: „Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s–au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
În dovedirea celor precizate în întâmpinare pârâtul a solicitat probele cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantului.
În şedinţa publică din 23.01.2008, după punerea în discuţia părţilor, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C şi a Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 – B, pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să le fie opozabilă.
Urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 707/07.02.2008 pârâta Comisia Judeţeană C a înaintat actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995, respectiv fişa de punere în posesie.
De asemenea, urmare a solicitării instanţei, cu adresa nr. 639/05.02.2008 pârâta Comisia Locală B a înaintat actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995, respectiv: cererea formulată de pârâtul N P înregistrată la Primăria com. B sub nr. 1475/21,03.1991; certificatul de deces al defunctei N C; actele de stare civilă ale petentului; declaraţia pe propria răspundere dată de numiţii I T, P F şi M Ş.
Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. 160/20.02.2008, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului pentru următoarele motive:
N C (C), autoarea părţilor, a deţinut în proprietate suprafaţa de 5 ha şi 500 m.p. teren situat pe raza com. B, jud. Călăraşi, iar aceasta a decedat la data de 25.07.1986.
La apariţia Legii 18/1991, în termen legal, pârâtul N P – fiu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei sale, cerere ce a fost înregistrată la Primăria com. B sub nr. 1475/21.03.1991 (a se vedea menţiunile de pe colţul din dreapta al cererii).
Ulterior, pârâtul a fost pus în posesie pe suprafaţa menţionată, iar în baza fişei de punere în posesie, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C a emis Titlul de Proprietate nr. 9796/27.01.1995 pe numele acestuia.
Dispoziţiile art. 11 al. 3 din Legea 18/1991 prevăd că „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere…”, aspect reglementat şi de art. 11 al. 1 din HG 890/2005, iar din analiza prevederilor art. 13 al. 2 din Legea 18/1991 rezultă că nu trebuie să existe certificat de moştenitor, căci cererea formulată la comisie te repune în termenul de acceptare.
Reclamantul invocă în acţiunea sa încălcarea dispoziţiilor art. 13 al. 3 din Legea 18/1991.
Este adevărat că art. 13 al. 3 din Legea 18/1991 prevede că „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.”, însă acest alineat nu poate fi scos din context, cele trei alineate ale art. 13 trebuind coroborate, desprinzându-se concluzia că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au formulat cerere, nu şi pe acelora care nu au formulat cerere.
Este adevărat că art. 13 al. 3 din Legea 18/1991 prevede că „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.”, însă acest alineat nu poate fi scos din context, cele trei alineate ale art. 13 trebuind coroborate, desprinzându-se concluzia că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor care au formulat cerere, nu şi pe acelora care nu au formulat cerere.
Mai mult decât atât, nici o dispoziţie a Legii 18/1991 modificată sau a Legii 1/2000 nu prevede obligaţia pentru moştenitorul care formulează cererea de a-i anunţa pe ceilalţi moştenitori ai autorului, dar nici obligaţia comisiei locale şi a comisiei judeţene să efectueze verificări în privinţa existenţei altor moştenitori ai autorului defunct.
Într-adevăr, în cererea formulată de pârât au fost menţionaţi şi ceilalţi copii ai defunctei, numai că cererea fost semnată doar de pârât. Art. 11 al. 1 din HG nr. 890/2005 prevede posibilitatea ca cererea să se facă în comun, în cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, cu condiţia ca cerere să fie semnată de fiecare dintre ei. În acelaşi sens erau şi dispoziţiile art. 13 al. 1 din HG nr. 131/1991 în vigoare la momentul respectiv.
Într-adevăr, în cererea formulată de pârât au fost menţionaţi şi ceilalţi copii ai defunctei, numai că cererea fost semnată doar de pârât. Art. 11 al. 1 din HG nr. 890/2005 prevede posibilitatea ca cererea să se facă în comun, în cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, cu condiţia ca cerere să fie semnată de fiecare dintre ei. În acelaşi sens erau şi dispoziţiile art. 13 al. 1 din HG nr. 131/1991 în vigoare la momentul respectiv.
Astfel, cum cererea a fost formulată şi semnată doar de pârâtul Niculae Pete, titlul de proprietate s-a emis numai pe numele acestuia.
Pe de altă parte, reclamantul a invocat şi prevederile art. III al. 1 din Legea 169/1997.
Prin dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificată şi republicată s-a stabilit competenţa comisiilor judeţene de a soluţiona toate contestaţiile şi propunerile comisiei locale, urmând ca împotriva hotărârilor comisiei judeţene cel nemulţumit să facă plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul (art. 53 al. 2 şi 54), iar din dispoziţiile art. 55 – 57 din aceeaşi lege rezultă obligativitatea acestei proceduri administrativ-jurisdicţionale.
Aceste prevederi sunt puse la dispoziţia persoanelor interesate, respectiv a foştilor sau a moştenitorilor acestora.
În speţă, reclamantul, în calitate de moştenitor al defunctei N. C(C) putea contesta la Comisia Judeţeană C hotărârea comisiei locale în baza căreia s-a stabilit dreptul de proprietate pentru pârâtul N P – fiul defunctei, în cadrul căreia se puteau verifica motivele care au dus la admiterea cererii lui şi dacă acesta avea calitate să vină la moştenirea mamei sale şi suprafaţa reconstituită, iar ulterior, dacă era nemulţumit de soluţie, să conteste hotărârea Comisiei Judeţene C la judecătorie.
Întrucât comisia specializată a eliberat titlul de proprietate pe suprafaţa de teren, înseamnă că cererea adresată comisiei a produs toate efectele şi neuzând de procedura specială pusă la dispoziţia sa de Legea 18/1991, înseamnă că a acceptat această situaţie.
Astfel, reclamantul nu numai că nu a formulat nicio cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei N C, dar nici nu a contestat măsurile dispuse de comisii, iar aceste comisii nu aveau de unde să ştie de existenţa altor moştenitori ai defunctei, atâta vreme cât aceştia nu şi-au manifestat intenţia de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate prin formularea cererii.
De asemenea, reclamantul invocă motivul de nulitate prevăzut de art. III al. 1 lit. „a” din Legea 169/1997, respectiv că reconstituirea s-a făcut în favoarea unei persoane fizice care nu era îndreptăţită, or, aşa cum s-a menţionat, pârâtul este fiu al defunctei N C (C).
Dacă reclamantul era interesat de cele 5 ha, nimic nu-l împiedica să formuleze cererea la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea acesteia, alături de celălalt moştenitor – pârâtul N P, numai că nu a formulat o astfel de cerere, astfel că titlul pentru această suprafaţă a fost emis în mod legal pe numele solicitantului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamantul a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 536/R/30.06.2008, Tribunalul Călăraşi a respins recursul.
În şedinţa publică din 18.11.2009, revizuentul, prin apărător, a precizat că temeiul de drept invocat este art. 322 pct. 5 Cod pr.civ.
În urma demersurilor efectuate, revizuentul – reclamant a obţinut Certificatul de moştenitor nr. 130/08.07.2009 emis de BNP Niculae Ţigănilă – or. Lehliu – Gară de pe urma defunctei N C, decedată la data de 25.07.1986 (de pe urma căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5,05 ha înscrisă în titlul contestat), din care rezultă că moştenitori defunctei sunt: N Ş – fiu, N C – fiu postdecedat şi N I– fiu postdecedat, precum şi Certificatul de moştenitor nr. 131/08.07.2009 emis de BNP Niculae Ţigănilă – or. Lehliu – Gară de pe urma defunctului N C, decedat la data de 09.09.2004, din care rezultă că moştenitorul defunctului este N Ş – în calitate de frate.
Dispoziţiile art. 322 Cod proc.civ. prevăd expres cazurile când se poate solicita revizuirea unei hotărâri, unul dintre cazuri fiind cel de la pct. 5 „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.”
Potrivit textului procedural menţionat, revizuirea unei hotărâri se poate obţine atunci când sunt îndeplinite următoarele patru condiţii:
– invocarea unui înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; într-adevăr, în cauză au fost invocate două înscrisuri noi, respectiv Certificatele de moştenitor nr. 130 şi 131 din 08.07.2009 emise de BNP Niculae Ţigănilă, înscrisuri care nu au fost folosite la pronunţarea sentinţei civile nr. 160/2008;
– înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisurile menţionate au fost emise la data de 08.07.2009, deci ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 160/20.02.2008;
Având în vedere cele menţionate mai sus, respectiv că înscrisurile invocate au fost emise ulterior sentinţei a cărei revizuire se solicită, rezultă că nu este îndeplinită nici condiţia în sensul ca să nu fi putut fi produs în proces dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
– înscrisul nou să fie prezentat de partea care exercită revizuirea – într-adevăr, înscrisurile noi au fost prezentate de revizuentul reclamant;
– înscrisul să fie determinant, fiind deci necesar ca înscrisul nou invocat să aibă forţă doveditoare prin el însuşi, adică să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situaţii, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege.
Nici această condiţie nu este îndeplinită, deoarece, chiar dacă s-ar aprecia că sunt îndeplinite celelalte condiţii, noile înscrisuri nu sunt de natură să conducă la stabilirea unei alte situaţii, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege.
Astfel, faptul că prin certificatele de moştenitor invocate s-a stabilit calitatea de moştenitor a revizuentului – reclamant al defunctei N C şi N C nu duce la concluzia că acesta trebuie înscris alături de intimat pe titlul de proprietate.
Aşa cum s-a reţinut şi în motivarea în drept a sentinţei a cărei revizuire s-a solicitat, dispoziţiile art. 11 al. 3 din Legea 18/1991 prevăd că „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere…”, aspect reglementat şi de art. 11 al. 1 din HG 890/2005, iar din analiza prevederilor art. 13 al. 2 din Legea 18/1991 rezultă că nu trebuie să existe certificat de moştenitor, căci cererea formulată la comisie te repune în termenul de acceptare.
Astfel, cum cererea a fost formulată şi semnată doar de pârâtul N P, titlul de proprietate s-a emis numai pe numele acestuia.
Astfel, faţă de actele din dosar, instanţa apreciază că reclamantul nu este îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate
Fiind vorba despre condiţii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar şi numai a uneia dintre acestea va avea drept consecinţă respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Ca atare, înscrisurile pe care s-a întemeiat cererea de revizuire, respectiv cele două certificate de moştenitor, nu întrunesc cumulativ condiţiile decurgând din prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Faţă de toate aceste considerente instanţa apreciază că cererea de revizuire promovată de revizuent este inadmisibilă şi, în consecinţă, urmează a o respinge ca atare.
Cum cererea a fost respinsă, iar intimatul N P a efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite – reprezentând onorariu apărător, urmează, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod proc.civ., a obliga revizuentul la plata sumei de 500 lei către acest intimat – cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de revizuire a Sentinţei Civile nr. 160/20.02.2008 a Judecătoriei Lehliu – Gară, pronunţată în dosarul nr. 1711/249/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 536/R/30.06.2008 a Tribunalului Călăraşi, formulată de revizuentul N Ş în contradictoriu cu intimaţii N P, COMISIA LOCALĂ B. DE APLICARE A LEGII 18/1991 şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C.
Obligă revizuentul la plata sumei de 500 lei către intimatul N P – cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25.11.2009.
PREŞEDINTE,GREFIER,
(La data de 22.03.2010 a declarat recurs revizuentul, sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 365/R/14.04.2010 fiind respins recursul de către Tribunalul Călăraşi)
10
