Asigurătorul nu justifică participaţia sa, ca parte responsabilă civilmente, în procesul penal, hotărârea penală fiindu-i opozabilă şi urmând a se executa întocmai prin efectul legii.
în baza contractului de încheiat de asigurător cu inculpatul, în calitate de asigurat, asigurătorul va achita prin efectul legii toate obligaţiile civile la care asiguratul său este obligat printr-o hotărâre judecătorească, urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile legale în materie financiară privind stabilirea plafonului maxim până la care se vor achita aceste despăgubiri.
(Decizia nr. 1322 din 16 iulie 2002 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 533 din 11 decembrie 2001, Judecătoria Călăraşi, în baza art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
în baza art. 81 şi 82 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, de la rămânerea definitivă a sentinţei.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 din Codul penal.
A fost obligat asigurătorul la plata sumei de 2.449.955 lei, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean Călăraşi, şi la plata sumei de 11.009.350 lei, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Pantelimon”.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă C.Gh.
A fost obligat asigurătorul la plata sumei de 15.000.000 lei daune materiale şi la 5.000.000 lei daune morale către partea civilă C.Gh.
A fost respinsă cererea părţii civile C.Gh. privind acordarea unei prestaţii periodice lunare.
Inculpatul a fost obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C.Gh. şi la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
în ziua de 3.09.2000, inculpatul conducea autoturismul marca “Dacia Nova” şi a produs un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a părţii vătămate C.Gh., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 90- 100 de zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, arătând că, în mod eronat, instanţa de fond a obligat asigurătorul la plata daunelor morale, care nici nu au fost solicitate de către partea civilă C.Gh.
Prin Decizia penală nr. 52 din 7 februarie 2002, Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 533/2001 a Judecătoriei Călăraşi, pe care a desfiinţat-o în parte, şi, rejudecând, a înlăturat din dispozitivul sentinţei apelate obligarea asigurătorului la plata tuturor despăgubirilor civile către părţile civile.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către părţile civile, şi anume: 2.449.995 lei către Spitalul Judeţean Călăraşi, 11.009.350 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf. Pantelimon” Bucureşti şi 15.000.000 lei către C.Gh.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel îşi motivează soluţia pronunţată prin aceea că obligaţia la plata daunelor morale nu cade în sarcina asigurătorului, conform Legii nr. 136/1995 acesta având o răspundere doar pentru daunele materiale.
Totodată, se apreciază că obligarea asigurătorului la cheltuieli de spitalizare şi la daune materiale către părţile civile este greşită, întrucât asigurătorul nu se află într-un raport de prepuşenie cu inculpatul, pentru ca acesta să-i plătească pagubele, şi deci nu poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Instanţa de apel mai arată că nu există nici răspunderea solidară a inculpatului cu asigurătorul, faţă de părţile civile, întrucât societatea de asigurare nu a comis nici o faptă penală, iar prin contractul încheiat cu inculpatul se obligă la o răspundere civilă, alături de inculpat şi în limita sumelor pentru care s-a încheiat contractul.
împotriva deciziei a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, motivat de nelegalitatea şi netemeinicia deciziei, apreciind că, în mod greşit, instanţa a exonerat asigurătorul de plata tuturor despăgubirilor civile, la care a obligat doar pe inculpat.
Se arată în motivele de recurs că, procedând în acest mod, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 49- 54 din Legea nr. 136/1995, prin care societăţile de asigurare au dobândit statut de parte responsabilă civilmente, fiind obligate să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate de fapta inculpatului asigurat.
Analizând probele din dosarul cauzei, prin prisma criticii formulate în recurs, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat şi urmează a-l respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pentru consideraţiile care urmează.
Dispoziţia instanţei de apel, de înlăturare a obligaţiei la plată a asigurătorului, faţă de toate despăgubirile civile datorate în cauză de către inculpat, este legală şi temeinică, întrucât, conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, “despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor juridice sau persoanelor fizice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”.
De asemenea, conform art. 49 din aceeaşi lege, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile la care sunt obligaţi asiguraţii în baza legii.
în considerarea celor mai sus arătate, în baza contractului de asigurare avut de asigurător cu inculpatul, în calitate de asigurat, acesta va achita, prin efectul legii, toate obligaţiile civile la care asigurătorul său este obligat printr-o hotărâre judecătorească, urmând a fi avute în vedere şi dispoziţiile legale în materie financiară privind cuantumul plafonului maxim, până la care se vor achita aceste despăgubiri, în speţă Ordonanţa Guvernului nr. 11/1994.
în atare situaţie, asigurătorul nu justifică participarea sa în procesul penal, hotărârea penală fiindu-i opozabilă şi urmând a o executa întocmai prin efectul legii, considerente care au fost corect evaluate de instanţa de apel, a cărei decizie este legală şi temeinică.
