LITIGIU DE ASIGURĂRI SOCIALE. CUMULUL PENSIEI DE INVALIDITATE GRADUL III CU INDEMNIZAŢIA AFERENTĂ UNEI FUNCŢII PUBLICE. CONTESTAŢIE DECIZIE DEBIT.
Potrivit art. 54 litera c din Legea nr. 19/2000, “în raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Potrivit art. 94 al. 1 litera d din Legea nr. 19/2000, „Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionala, indiferent de nivelul veniturilor respective:
(……….)
d) pensionarii de invaliditate de gradul III.”
Articolul 94 din Legea nr. 19/2000 permite cumulul pensiei de invaliditate de gradul III cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională.
Tribunalul Hunedoara. Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale. Dosar nr. 6617/97/2010 – Sentinţa civilă nr. 648/LM/2011.
Prin acţiunea de asigurări sociale formulată, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii H., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 161901/26.10.2010 emisă de pârâtă, prin care i s-a instituit un debit de 7434 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat în esenţă că prin decizia nr. 161901/26.10.2010 s-a instituit un debit de 7434 lei pentru perioada 01.09.2007 – 01.07.2008, pe motiv că reclamantul ar fi încasat în acelaşi timp şi pensie, şi salariu.
Reclamantul a mai arătat că în perioada 2000 – iunie 2008 a deţinut funcţia de viceprimar al comunei Luncoiu de Jos, funcţie de demnitate publică pentru care a primit o indemnizaţie stabilită conform art. 61 alineat 4 din Legea nr. 215/2001.
Funcţia de viceprimar nu poate fi asimilată cu cea a unui salariat din sistemul bugetar care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de muncă. Prin urmare primirea pensiei de boală gradul III pe lângă indemnizaţia de demnitar este legală.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a solicitat respingerea acţiunii formulate de către reclamantul ca nelegală şi nefondată.
În motivare, pârâta a arătat în esenţă că reclamantul a fost înscris la de invaliditate de gradul II, prin decizia nr. 161901/27.05.1999, începând cu data de 01.05.1999, în temeiul Legii nr. 3/1977 şi în baza Deciziei asupra capacităţii de muncă nr. 288/26.04.1999.
Cum prin Decizia asupra capacităţii de muncă nr. 38/15.01.2004 s-a stabilit o încadrare în gradul III de invaliditate, s-a emis o nouă decizie cu nr. 161901/24.02.2004, corespunzătoare noului grad de invaliditate stabilit.
Potrivit art. 54 litera c din Legea nr. 19/2000, invaliditatea de gradul III se caracterizează prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.
Prin cererea formulată de reclamant la data de 05.08.2010, acesta a optat pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă. Pentru stabilirea drepturilor solicitate a fost eliberată adeverinţa de stagiu nr. 2893/22.03.2010, din care se observă că în perioada 01.09.2007 – 01.07.2008, cât titularul a încasat de invaliditate pentru gradul III de invaliditate, acesta a lucrat cu normă întreagă, de 8 ore/zi.
Funcţia de viceprimar poate fi asimilată cu cea a unui salariat din sistemul bugetar care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de muncă. Această împrejurare rezultă din interpretarea art. 5 alineat 1 pct. II din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 6 alineat 1 din aceeaşi lege. În temeiul acestor prevederi legale, în perioada 01.09.2007–01.07.2008, persoana juridică la care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea a depus pentru fiecare lună în parte, declaraţii nominale privind asiguraţii săi, inclusiv pentru reclamant.
În consecinţă s-a emis decizia nr. 161901/26.10.2010, prin care s-a stabilit înscrierea acestuia la pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.10.2010, şi prin care s-a instituit şi un debit în sumă de 7.424 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada 01.09.2007–01.07.2008.
Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosar, instanţa a reţinut că la data efectuării de către pârâtă a verificărilor asupra informaţiilor din baza de date de plată naţională şi asupra bazei de date de contribuţii, reclamantul beneficia de drepturi de pensie de invaliditate de gradul III potrivit deciziei nr. 161901/24.02.2004 şi deţinea în acelaşi timp funcţia de viceprimar al comunei Luncoiu de Jos.
Din adeverinţa de stagiu nr. 2893/22.03.2010 s-a constatat că în perioada 01.09.2007–01.07.2008, reclamantul în calitate de asigurat a lucrat cu timp normal de muncă, de 8 ore, iar din fişa imagine plată – lass – impozit – adresa – tal. cfr. pe anii 2007 şi 2008, împrejurarea că pensia a fost efectiv plătită reclamantului în perioada în discuţie.
Potrivit art. 54 litera c din Legea nr. 19/2000, “în raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Art. 94 din Legea nr. 19/2000 permite cumulul pensiei de invaliditate de gradul III cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională.
Coroborând cele două texte legale mai sus menţionate ar rezulta că pensionarii de invaliditate cu gradul III nu pot desfăşura activitate pe durata normală a programului de lucru, deoarece au cel puţin jumătate din capacitatea de muncă pierdută.
Însă, art. 56 alineat 1 din aceeaşi lege prevede imperativ că „încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă”.
În acest sens, instanţa a învederat că la dosarul cauzei nu se află nici o decizie din care să rezulte că reclamantul nu s-ar mai încadra în gradul III de invaliditate.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 19/2000, „pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale”, iar „neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală”.
Analizând actele de la dosar, instanţa a conchis că o asemenea dispoziţie nu îi poate fi aplicabilă reclamantului.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, instanţa a constatat că nu prezintă interes în speţă dacă activitatea de viceprimar este sau nu o activitate profesională precum şi că decizia nr. 161901/26.10.2010, prin care s-a stabilit înscrierea reclamantului la pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.10.2010, şi prin care s-a instituit şi un debit în sumă de 7.424 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit, nu a fost emisă în conformitate cu prevederile legale în materie.
Astfel, în baza art. 87 şi urm. din Legea nr. 19/2000 instanţa a admis acţiunea formulată şi a dispus anularea în parte a deciziei contestate, în ceea ce priveşte instituirea debitului.
Soluţia a devenit irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursul declarat de pârât.
1
