Verificarea admisibilităţii cererii sub aspectul caracterului creanţei invocate – certă, lichidă şi exigibilă, precum şi sub aspectul constatării stării de a debitoarei.
Răsturnarea prezumţiei de insolvenţă presupune dovada certă că debitoarea are fonduri băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide, exigibile. Efectuarea unor plăţi curente sau promisiuni de eliberare a unor cecuri nu constituie o asemenea dovadă.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1903 din 21 octombrie 2011
Prin Sentința nr. 630/14 aprilie 2011, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr. 972/1371/2011 a admis contestația privind starea de insolvență promovată de debitoarea SC U. SRL Târgu-Mureș și a respins cererea creditoarei SC M. MUREȘ SRL, privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că creditoarea a invocat față de debitoare, o creanță în cuantum de 46.981,20 lei preț și 2.678,21 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 31.07.2010 și 50.296,67 lei penalități de întârziere calculate potrivit Ordonanței nr. 10963/2010, aferentă perioadei 1.08.2010 – 2.03.2011. Debitoarea a fost somată să plătească sumele precizate, în favoarea SC G.T. SRL, societate care a fuzionat cu SC M. MUREȘ SRL, potrivit încheierii nr. 2/C/2011 a Tribunalului Comercial Mureș, având astfel ca societate continuatoare SC M. MUREȘ SRL. în ceea ce privește creanța de 46.981 lei, aceasta s-a constatat că rezultă din facturile nr. 175239/31.05.2010 și nr. 175184/30.06.2010, facturi acceptate de debitoare pentru care în contractul încheiat între părți, s-a stabilit un termen de plată de 30 de zile de la data emiterii facturilor, data scadentă fiind deja în 2010, nu la data rămânerii irevocabile a Ordonanței nr. 10963/2010, așa cum susține în mod greșit debitoarea. Judecătorul sindic a mai constatat neclarități legate de modul de calcul al penalităților de întârziere, însă a reținut din balanța analitică de verificare din 11.03.2011 – 23.03.2011, faptul că debitoarea deține disponibilități bănești în conturile bancare și în perioada de referință a avut un rulaj de 158.845 lei. în aceste condiții, creditoarea a promovat cerere de silită, fiind emisă și Dispoziția de poprire la 9.02.2011, astfel că judecătorul sindic a apreciat că deși creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit Ordonanței nr. 10963/2010 a Judecătoriei Târgu-Mureș, scadentă la mai mult de 90 de zile, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 57.343 lei calculate la 2.04.2011, debitoarea nu este în stare de insolvență.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea SC M. MUREȘ SRL (fostă SC G.T.SRL), solicitându-se modificarea în tot în sensul deschiderii procedurii insolvenței față de debitoarea-intimată, motivându-se că nu se poate reține faptul că debitoarea deține disponibilități în conturile bancare, deoarece la 9.02.2011, anterior perioadei 23.03.2011, s-au poprit conturile bancare ale debitoarei și din actul „Situația plăților efectuate în cursul anului 2011” rezultă că toate plățile în sumă de 387.539,77 lei au fost efectuate după data instituirii popririi, prin urmare, unii creditori sunt plătiți preferențial. S-a mai învederat că nu este singura creditoare care a apelat în anii 2010 și 2011 la recuperarea creanțelor prin executare silită, iar debitoarea nu a depus o listă a tuturor creditorilor cu sumele datorate la data convenției pentru o analiză concludentă a stării de insolvență. S-a subliniat că datoria de 534.927,70 lei, potrivit actelor din dosarul execuțional 478, 489, 501/E/2010, 32, 66/E/2011 era scadentă și la data judecării cauzei, iar atitudinea debitoarei nu a fost sinceră.
De asemenea, s-a precizat că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că s-au putut plăti datoriile exigibile angajate dar nici sumele pentru care a început executarea silită, cu atât mai mult cu cât s-a majorat cuantumul sumei inițiale, totalul creanței fiind de 349.884,23 lei, sumă care nu cuprinde o majorare a penalităților de întârziere. S-a mai învederat că judecătorul sindic a confundat suma de 249.911,15 lei cu penalitățile de întârziere, deși creditoarea a precizat creanța conform art. 132 alin. (2) ind. 2 C.proc.civ. la suma de 349.884,23 lei constând în două titluri executorii a două societăți comerciale care în urma fuziunii prin absorbție sunt în patrimoniul uneia singure.
Intimata-debitoare SC U. SRL Târgu-Mureș a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului creditoarei, susținând că creditoarea a introdus elemente noi, a produs probe noi care puteau fi depuse în fața primei instanțe, precizând că prin întâmpinare creditoarea și-a modificat cuantumul sumei inițiale cu încă 249.911,15 lei, or, prin întâmpinare nu se pot formula pretenții și nici în fața instanței de recurs, ci doar prin precizare de acțiune.
S-a mai susținut că suma de 46.981,20 lei a fost achitată direct prin SC A.B.G. și s-au depus o serie de acte (contract de mandat comercial, situația realizării contractelor pe categorii de lucrări în anul 2011, aflate în derulare, situația plăților efectuate în perioada aprilie-septembrie 2011, Bilanț la 30.06.2011), pentru a dovedi faptul că nu se află în insolvență.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de incidența prev. art. 3041 C.proc.civ., instanța constată că recursul este fondat.
Judecătorul sindic a fost investit cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC U. SRL, la data de 2 martie 2011, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, așa cum a reținut și în considerente.
Potrivit încheierii de ședință din 7 martie 2011, s-a consemnat că pe rolul instanței se mai află înregistrată o altă cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței, față de aceeași debitoare, fiind vorba despre dosarul nr. 866/1371/2011 cu termen de judecată la 17 martie 2011, aspect față de care debitoarea s-a apărat în sensul că, creditoarea SC P. SRL, din acel dosar a renunțat la judecată.
Judecătorul sindic nu a făcut o analiză suficient de amănunțită asupra elementelor care caracterizează o stare de insolvență în raport de actele financiar-contabile și aspectele invocate de debitoare în contestația acesteia.
în motivarea contestației, debitoarea invocă faptul că nu a putut efectua plățile către creditoare din cauza faptului că, la rândul său, beneficiarul nu a achitat lucrările și că, față de data la care Ordonanța nr. 10963/2010 a rămas definitivă prin legalizare, 24.02.2011, cele 20 de zile dispuse pentru efectuarea plății au expirat la 16.03.2011, astfel că cererea creditoarei este prematură. Debitoarea a mai invocat în contestație plăți în contul creanței efectuate în perioada 5.01.2011- 28.01.2011 în sumă de 387.539,77 lei, cu precizarea că dispune de sumele de bani dar nu în mod constant, ci în salturi, din cauza lucrărilor specifice pe care le efectuează.
Niciunul din argumentele prezentate în motivarea contestației nu răstoarnă prezumția insolvenței față de textul art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, republicată în primul rând debitoarea nu a făcut dovada că are fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, faptul că beneficiarul nu și-a plătit lucrările și că a făcut plăți curente nu este o dovadă a existenței fondurilor ce ar putea acoperi plata datoriilor. în plus, termenul de 90 de zile de la scadență a trecut, deoarece, acest termen nu se calculează așa cum pretinde debitoarea, de la data legalizării Ordonanței nr. 10963/2010, ci de la scadența facturilor prezentate de creditoare, obținerea somației fiind rezultatul unui demers procedural în vederea executării sumelor ce reprezintă contravaloarea facturilor. Susținerea debitoarei nu are nici un fundament juridic. De asemenea, debitoarea nu face dovada faptului că va putea plăti creanța pretinsă împotriva sa din moment ce din dosarul execuțional nr. 2434/320/2010 rezultă că, cel puțin la BRD Mureș s-a înființat poprire asupra conturilor debitoarei pentru datorii față de AFP Târgu-Mureș care, adunate cu suma până la concurența căreia s-a cerut poprirea în dosarul execuțional aceea de 177.338,46 lei, depășește cu mult disponibilul bănesc din conturile bancare, de fapt, rulajul de 158.845 lei avut în vedere de judecătorul sindic. în plus, rulajul nu reprezintă o dovadă a disponibilităților bănești avute în vedere de legiuitor, la analizarea stării de insolvență.
Creditoarea a formulat întâmpinare față de contestația debitoarei, arătând printre altele că mărește cuantumul sumei cu valoarea creanței din dosarul execuțional nr. 478/E/2010 cuprinsă în dispoziția de poprire, respectiv, sumele calculare de judecătoresc până la 9.02.2011, respectiv, 249.911,15 lei.
Faptul că nu s-a formulat în mod expres o cerere de precizare și că majorarea câtimii pretențiilor creditoarei s-a făcut cu ocazia întâmpinării, nu înlătură efectul acestui demers procedural, iar interpretarea dată de debitoare este de un formalism excesiv. Cert este că nu se poate anula dreptul creditoarei de a-și majora pretențiile, în măsura dovedirii lor, doar pentru simplul fapt că majorarea s-a precizat în motivarea întâmpinării, față și de procedura specială execuțională în cadrul căreia se formulează asemenea cereri, așa cum este reglementată de Legea nr. 85/2006, republicată, în mare parte derogatorie de la dreptul comun în materie. Nu se poate accepta apărarea debitoarei potrivit căreia s-au introdus documente și probe noi în recurs, deoarece pe lângă majorarea pretențiilor, creditoarea a depus la dosarul judecătorului sindic și copia de pe dispoziția de poprire până la concurența sumei de 249.911,15 lei, înscrisurile depuse referindu-se și la instituțiile bancare cărora li s-a comunicat prin executor, dispoziția de poprire nr. 478/E/2010.
Faptul că s-a făcut o plată în cuantum de 4.981 lei către SC M. MUREȘ SRL, la data de 19.04.2011 din partea plătitorului SC A.B.G. Austria cu titlu de penalități de întârziere pentru debitoarea SC U. SRL Târgu-Mureș (în dosar execuțional nr. 478/E/2010), după data formulării contestației și într-un dosar execuțional, nu poate să răstoarne prezumția de insolvență a debitoarei. La fel și promisiunile de eliberare a unor cecuri potrivit adreselor depuse de debitoarea-intimată la dosarul de recurs, nu sunt o dovadă a fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor societății.
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (5) C.proc.civ. coroborat cu art. 8 din Legea nr. 85/2006, republicată, constatând că instanța a apreciat că nu este îndeplinită una din condițiile obligatorii pentru deschiderea procedurii, respectiv, starea de insolvență, și, practic, nu a intrat în cercetarea fondului, apreciere greșită pentru motivele arătate, Curtea a dispus casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. în rejudecare, judecătorul sindic va deschide procedura insolvenței debitoarei față de care creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă, peste valoarea prag prevăzută de lege, iar prezumția de insolvență nu a fost răsturnată – instanța de recurs neputându-se substitui atribuțiilor judecătorului sindic în vederea efectuării demersurilor procedurale necesare deschiderii procedurii insolvenței.
